ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5673/2013

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 9 septembrie 2013, sub nr. 23466/197/2013, BEJ B.F. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 766A din 14 iunie 2010 a Tribunalului București, privind pe creditoarea C.G. în contradictoriu cu debitorul C.M. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 665 NCPC. Prin Sentința civilă nr. 12384 din 24 septembrie 2013, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că domiciliul debitorului se află în sectorul 1 București, că potrivit relațiilor date de executorul judecătoresc debitorul nu deține bunuri pe raza municipiului Brașov și nici nu există vreun terț din același areal care să datoreze ceva debitorului și care să poată fi poprit, astfel încât, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 651, 781 și 818 C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria de la domiciliul debitorului. Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 1 București a pronunțat Sentința civilă nr. 21306 din 1 noiembrie 2013, prin care și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea Judecătoriei Brașov și constatând ivit conflictul de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în raport de dispozițiile art. 665 alin. (1) coroborat cu art. 650 alin. (1) C. proc. civ., față de împrejurarea că sediul biroului executorului judecătoresc ce a înaintat cererea de încuviințare a executării se află în municipiul Brașov și că nu există nicio dovadă că debitorul în cauză ar avea conturi sau bunuri în raza sectorului 1 București, competența de soluționare a cererii revine Judecătoriei Brașov. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit cererii de executare silită formulată de creditoarea C.G.

la 4 septembrie 2013 și înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc B.F. sub nr. 178/2013, obiectul executării îl constituie bunul imobil situat în Predeal, str. Ș. județul Brașov, conform titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 766A din 14 iunie 2010 a Tribunalului București, rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de pârâtul C.M. prin Decizia civilă nr. 91 din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Mai întâi, Înalta Curte observă că potrivit normelor tranzitorii cuprinse în art. 24 din noul Cod de procedură civilă (art. 3 din Legea nr. 76 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă), dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Având în vedere data formulării cererii de executare silită 4 septembrie 2013, rezultă că aceste dispoziții îi sunt aplicabile cererii pendinte. Potrivit dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ. „Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel." Legea reglementează, în art. 665 alin. (1), obligația executorului judecătoresc de a solicita instanței de executare să încuviințeze executarea silită. În cauza de față, prin cererea adresată executorului judecătoresc, creditoarea a solicitat ca executarea să poarte asupra unui bun imobil, pe care l-a individualizat. Așa fiind, în cauză devin incidente dispozițiile art. 818 și următoarele C. proc.

civ., privind încuviințarea urmăririi imobiliare, care constituie dispoziție specială, derogatorie de la dreptul comun reprezentat de art. 650. Potrivit dispozițiilor art. 818 alin. (1) C. proc. civ. „Cererea de urmărire, însoțită de titlul executoriu și de dovada achitării taxelor de timbru, se va îndrepta la executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială se află imobilul aparținând debitorului urmărit sau unei alte persoane, dacă se urmărește un imobil ipotecat. " În continuare, art. 819 C. proc. civ. dispune că „După înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita de îndată instanței de executare în circumscripția căreia se află imobilul încuviințarea urmăririi lui silite, dispozițiile art. 664 și 665 aplicându-se în mod corespunzător.

" În speță, imobilul asupra căruia poartă executarea este situat în Predeal, localitatea ce se află în circumscripția Judecătoriei Brașov, conform H.G. nr. 37/1993 privind stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii. În consecință, având în vedere faptul că instanța de executare este judecătoria și că în cauza de față se solicită încuviințarea unei urmăriri imobiliare, pentru un imobil situat în circumscripția Judecătoriei Brașov, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe creditoarea C.G., domiciliată în București, str. V.O. sector 6 în contradictoriu cu debitorul C.M., cu domiciliul în București, str. G.C.C. sector 1, în favoarea Judecătoriei Brașov. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM