ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1280/2016

Decizia nr.

1280/2016

După

deliberare, asupra conflictului de competență, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 6 aprilie 2016 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3, sub nr. x/301/2016,

petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., cu sediul în București,

a solicitat încuviințarea executării silite a debitoarei B. SRL

Brașov, cu sediul în Brașov, prin poprirea conturilor deținute

de aceasta la C., cu sediul în București, Banca D., cu sediul în

București, Banca E., cu sediul în București, F., cu sediul în

București, G. SA Portugalia - Sucursala România, cu sediul în

București, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința

civilă nr. 2232 din 08 decembrie 2015 și încheierea de îndreptare

eroare materială din data de 19 ianuarie 2016, pronunțate de

Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări

sociale și contencios administrativ fiscal, în Dosarul nr. x/87/2015, la

cererea creditorului H.

În motivare,

petentul a arătat că, la data de 29 martie 2016, creditorul H. a

solicitat executarea silită prin poprire împotriva debitoarei SC B. SRL

Brașov, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința

civilă nr. 2232 din 08 decembrie 2015 și încheierea de îndreptare

eroare materială din data de 19 ianuarie 2016, pronunțate de

Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări

sociale și contencios administrativ fiscal.

Astfel,

dosarul de executare silită a fost înregistrat pe rolul Biroului

Executorului Judecătoresc A., sub nr. x/2016.

În drept,

cererea privind încuviințarea executării silite a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 663 și art. 664 C. proc. civ.

Prin

Sentința civilă nr. 5732 din 20 aprilie 2016, Judecătoria

Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței

teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a se

pronunța astfel, Judecătoria Sectorului 3 București a reținut

că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) teza

I C. proc. civ., potrivit cărora "instanța de executare este

judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data

sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul

debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Având în

vedere dispozițiile legale anterior menționate și faptul că

debitoarea B. SRL Brașov are sediul în Brașov, instanța a admis

excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3

București și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Brașov.

Judecătoria

Brașov, învestită prin declinare de Judecătoria Sectorului 3

București, prin încheierea de ședință din data de 28

aprilie 2016, a admis excepția de necompetență teritorială

exclusivă și a declinat competența de soluționare a

pricinii în favoarea Judecătoriei Brașov și, constatând ivit

conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a înaintat

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

La adoptarea

acestei soluții, Judecătoria Brașov a reținut

următoarele:

Prin cererea

introductivă de instanță, Biroul Executorului Judecătoresc

A. a solicitat încuviințarea executării silite prin poprire în baza

titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 2232 din 08

decembrie 2015 și încheierea de îndreptare eroare materială din data

de 19 ianuarie 2016, pronunțate de Tribunalul Teleorman, secția

conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios

administrativ fiscal, în Dosarul nr. x/87/2015.

Potrivit art.

651 alin. (1) C. proc. civ. "instanța de executare este

judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data

sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul

debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel",

această instanță având și competența de a

soluționa cererile de încuviințare a executării silite.

Conform art.

782 alin. (1) C. proc. civ., executarea silită prin poprire se poate

înființa de către un executor judecătoresc al cărui birou

se află în circumscripția curții de apel unde își are

domiciliul sau sediul debitorul sau terțul poprit, în acest caz fiind

competentă să încuviințeze cererea de executare silită

și instanța de la sediul terțului poprit pe lângă cea de la

sediul debitorului.

Ca urmare,

având în vedere obiectul cererii de încuviințare a executării silite,

respectiv poprirea conturilor unor bănci cu sediul în sector 3

București, instanța a declinat în favoarea Judecătoriei

Sectorului 3 București soluționarea cererii de încuviințare a

executării silite imobiliară formulată de Biroul Executorului

Judecătoresc A., privind pe creditorul H. și pe debitoarea B. SRL

Brașov.

Examinând

conflictul de competență, Înalta Curte reține că, în

cauză, competența soluționării pricinii revine

Judecătoriei Brașov, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea

înregistrată la data de 29 martie 2016 pe rolul Biroului Executorului

Judecătoresc A., creditorul H. a solicitat executarea silită, prin

poprire, a debitoarei B. SRL Brașov, cu sediul în Brașov, în baza

titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 2232 din 08

decembrie 2015 și încheierea de îndreptare eroare materială din data

de 19 ianuarie 2016, pronunțate de Tribunalul Teleorman, secția

conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios

administrativ fiscal, în Dosarul nr. x/87/2015.

Ulterior,

prin cererea înregistrată la data de 6 aprilie 2016 pe rolul

Judecătoriei Sectorului 3 București, sub nr. x/301/2016, petentul

Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea

executării silite asupra debitoarei B. SRL Brașov, prin poprirea

conturilor deținute de aceasta la C., cu sediul în București, Banca

D., cu sediul în București, Banca E., cu sediul în București, F., cu

sediul în București, G. SA Portugalia - Sucursala România, cu sediul în

București, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința

civilă nr. 2232 din 08 decembrie 2015 și încheierea de îndreptare

eroare materială din data de 19 ianuarie 2016, pronunțate de Tribunalul

Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și

contencios administrativ fiscal, în Dosarul nr. x/87/2015, la cererea

creditorului H.

Potrivit

dispozițiilor art. 622 alin. (2) C. proc. civ., în cazul în care debitorul

nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la

îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea

organului de executare, dacă legea nu prevede altfel.

În vederea

determinării legii aplicabile executării silite se impune a fi

luată în considerare data sesizării organului de executare,

adică momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea

silită la biroul executorului judecătoresc.

În

cauză, cererea privind încuviințarea executării silite a

debitoarei SC B. SRL Brașov, formulată de creditorul H., a fost

înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc A. la 29 martie

2016, dată la care era în vigoare O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și

a unor acte normative conexe, publicată în M. Of. nr. 85/04.02.2016.

Potrivit

dispozițiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la

data sesizării organului de executare, în termen de maximum 3 zile de la

înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita

încuviințarea executării de către instanța de executare,

căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate

cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea

prevăzută la art. 665 alin. (1) și dovada achitării taxei

judiciare de timbru.

Prevederile

art. 651 alin. (3) C. proc. civ. au atribuit instanței de executare

competența de soluționare a cererilor de încuviințare a

executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a

oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu

excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau

organe.

Conform art.

651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanța de executare este

judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data

sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul

debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel.

În

speță, la data sesizării biroului executorului

judecătoresc, debitoarea B. SRL Brașov, împotriva căreia

urmează să se efectueze executarea silită prin poprire, avea

sediul în Brașov, județul Brașov, localitate aflată în

circumscripția Judecătoriei Brașov, care este instanța de

executare, în sensul prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Dispozițiile

art. 782 C. proc. civ., invocate de Judecătoria Brașov în

hotărârea de declinare, nu se aplică în speță, întrucât

acestea reglementează competența executorului judecătoresc

atunci când se solicită executarea silită prin instituirea popririi

asupra conturilor unei persoane fizice sau juridice, iar nu modalitatea de

determinare a instanței de executare competente să soluționeze

cererea de încuviințare a executării silite. Norma citată are în

vedere stabilirea biroului executorului judecătoresc competent să

înființeze poprirea la cererea creditorului, formularea unei astfel de

cereri fiind în atribuția executorului judecătoresc al cărui

birou se află în circumscripția curții de apel de la domiciliul

sau sediul debitorului ori terțului poprit, după distincțiile

făcute de dispozițiile art. 782 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Pentru

considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) coroborate

cu cele ale art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Brașov.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Brașov.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2016.

Procesat

de GGC - NN