ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2098/2016

Decizia nr. 2098/2016

După

deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 16.08.2016,

sub nr. x/197/2016, petentul B.E.J.A. A., cu sediul în București, sector

4, a solicitat, în contradictoriu cu debitorul B., domiciliat în

București, sector 1, încuviințarea, punerii în executare silită

a titlului executoriu reprezentat de convenția de credit nr.

0149357/CP/05.05.2008, conform cererii formulate de creditoarea C. SA, cu

sediul în București, sector 2, până la concurența creanței

menționate în titlul executoriu, la care se adaugă cheltuielile de

executare.

În motivare,

petentui a arătat că, începând cu data de 31.12.2015, C. SA a

fuzionat cu Banca D. SA.

De asemenea,

a specificat că executarea silită urmează a se efectua prin

executarea silită mobiliară a unui număr de 200 de acțiuni

deținute de debitor la E., cu sediul în Brașov, jud. Brașov.

În drept,

cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 373

1

C.

proc. civ., astfel curn a fost modificat prin art. I pct. 36 alin. (2) din

Legea nr. 202/2010.

Prin

încheierea din camera de consiliu, pronunțată în Dosarul nr. x/197/2016,

Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței

teritoriale invocată din oficiu, și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1

București.

Pentru a

dispune astfel, Judecătoria Brașov a reținut că, potrivit

art. 666 alin. (1) C. proc. civ., în termen de maximum 3 zile de la

înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita

încuviințarea executării de către instanța de executare,

căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate

cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea

prevăzută la art. 665 alin. (1) și dovada achitării taxei

judiciare de timbru.

Conform art. 651

C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei

circumscripție se află, la data sesizării organului de

executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara

cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după

caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă

judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data

sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul

creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară,

judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul

biroului executorului judecătoresc învestit de creditor; (2) Schimbarea

domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului

după începerea executării silite nu atrage schimbarea

competenței instanței de executare; (3) Instanța de executare

soluționează cererile de încuviințare a executării silite,

contestațiile la executare, precum și orice alte incidente

apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de

lege în competența altor instanțe sau organe.

Având în

vedere că, la data sesizării organului de executare, debitorul avea

domiciliul în București, sector 1, care se află în

circumscripția Judecătoriei sectorului 1 București, și

apreciind că norma care reglementează competența

teritorială este de ordine publică. Judecătoria Brașov a

admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu,

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei sectorului 1 București.

În urma

declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe

la data de 01.09.2016, sub nr. x/299/2016.

Prin

sentința civilă nr. 14296 din 6 septembrie 2016, Judecătoria sectorului

1 București a admis excepția necompetenței teritoriale,

invocată din oficiu, și a declinat competența de

soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în

favoarea Judecătoriei Brașov. Constatând ivit conflictul negativ de

competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

Cu

prioritate, a stabilit că cererea formulată de Biroul Executorilor

Judecătorești Asociați A., la data de 16.06.2016, nu se

soluționează în procedura reglementată de C. proc. civ. aprobat

prin Legea nr. 134/2010, nefnnd aplicabile dispozițiile art. 651 din acest

act normativ la care a făcut referire Judecătoria Brașov în

încheierea de declinare a competenței.

Astfel, a

reținut că, potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012, dispozițiile

C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 se aplică numai proceselor

și executărilor silite începute după intrarea acestui act

normativ în vigoare. Având în vedere că cererea dedusă

judecății vizează o executare silită începută prin

cererea formulată de creditoarea C. SA la 06.07.2012 în dosarul de

executare nr. x/2012, a apreciat că aceasta este supusă legii în

vigoare la această dată, respectiv C. proc. civ. de la 1865.

Prin urmare,

a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 373

1

din acest

act normativ, competența soluționării cererii de

încuviințare a executării silite aparține instanței de

executare, iar, conform art. 373 alin. (2), instanța de executare este cea

în circumscripția căreia urmează să se efectueze

executarea.

Ca atare, a

apreciat că, în speță, instanța competentă să

soluționeze cererea privind încuviințarea executării silite este

Judecătoria Brașov, având în vedere că aceasta vizează cele

200 de acțiuni deținute de debitor la E. SA, având sediul în

Brașov, jud. Brașov, executorul judecătoresc nesolicitând

încuviințarea executării silite pentru bunurile aflate la domiciliul

debitorului.

Concluzionând,

a reținut că Judecătoria Brașov este instanța de

executare, în sensul prevăzut de art. 373 alin. (2) C. proc. civ., având

în vedere că executarea silită efectivă urmează a se

realiza exclusiv pe raza municipiului Brașov, iar competența în ceea

ce privește încuviințarea executării silite nu se determină

prin raportare la domiciliul acestuia.

Examinând

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că,

în cauză, competența soluționării cererii privind

încuviințarea executării silite revine Judecătoriei Brașov,

pentru considerentele care succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispozițiile acestui

act normativ se aplică numai proceselor și executărilor silite

începute după intrarea sa în vigoare.

În

cauză, cererea privind executarea silită a debitorului B.,

formulată de creditoarea C. SA, a fost înregistrată Ia Biroul

Executorilor Judecătorești Asociați A. la 06.07.2012, sub nr. x/2012,

dată la care erau în vigoare dispozițiile C. proc. civ. de la 1865.

Prin urmare,

executarea silită este guvernată de normele acestui act normativ, cum

corect a sesizat și Judecătoria sectorului 1 București.

Potrivit

dispozițiilor art. 373 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ.,

dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile

judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de

executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în

care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi

bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția

curții de apel în care se află acestea. Instanța de executare

este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea,

în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Prin urmare,

locul unde urmează a se face executarea silită este criteriul

stabilit de lege pentru determinarea instanței de executare, căreia

îi revine competența teritorială de a soluționa cererile de

încuviințare a executării silite. Acest criteriu are în vedere locul

unde se realizează efectiv executarea, care nu se confundă cu cel

unde are sediul organul de executare.

În procedura

executării silite, locul executării este cel unde se află

bunurile supuse urmăririi.

Din motivarea

cererii formulate în cauză de petent rezultă că executarea

silită vizează cele 200 de acțiuni deținute de debitorul B.

la E. SA, cu sediul în Brașov, jud. Brașov.

Ca atare,

instanța de executare, în sensul dispozițiilor art. 373 alin. (2) C.

proc. civ., este Judecătoria Brașov, pe a cărei rază

teritorială se află sediul E. SA, unde debitorul deține

acțiunile supuse urmăririi silite.

Astfel,

față de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența

de soluționare a cererii privind încuviințarea executării silite

în favoarea Judecătoriei Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2016.