ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2098/2016

Decizia nr. 2098/2016 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 16.08.2016, sub nr. x/197/2016, petentul B.E.J.A. A., cu sediul în București, sector 4, a solicitat, în contradictoriu cu debitorul B., domiciliat în București, sector 1, încuviințarea, punerii în executare silită a titlului executoriu reprezentat de convenția de credit nr. 0149357/CP/05.05.2008, conform cererii formulate de creditoarea C. SA, cu sediul în București, sector 2, până la concurența creanței menționate în titlul executoriu, la care se adaugă cheltuielile de executare. În motivare, petentui a arătat că, începând cu data de 31.12.2015, C. SA a fuzionat cu Banca D. SA.

De asemenea, a specificat că executarea silită urmează a se efectua prin executarea silită mobiliară a unui număr de 200 de acțiuni deținute de debitor la E., cu sediul în Brașov, jud. Brașov. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 373 1 C. proc. civ., astfel curn a fost modificat prin art. I pct. 36 alin. (2) din Legea nr. 202/2010. Prin încheierea din camera de consiliu, pronunțată în Dosarul nr. x/197/2016, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Pentru a dispune astfel, Judecătoria Brașov a reținut că, potrivit art. 666 alin. (1) C. proc.

civ., în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) și dovada achitării taxei judiciare de timbru. Conform art. 651 C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor; (2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare; (3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Având în vedere că, la data sesizării organului de executare, debitorul avea domiciliul în București, sector 1, care se află în circumscripția Judecătoriei sectorului 1 București, și apreciind că norma care reglementează competența teritorială este de ordine publică. Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. În urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.09.2016, sub nr. x/299/2016. Prin sentința civilă nr. 14296 din 6 septembrie 2016, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Brașov.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Cu prioritate, a stabilit că cererea formulată de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A., la data de 16.06.2016, nu se soluționează în procedura reglementată de C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, nefnnd aplicabile dispozițiile art. 651 din acest act normativ la care a făcut referire Judecătoria Brașov în încheierea de declinare a competenței. Astfel, a reținut că, potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012, dispozițiile C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestui act normativ în vigoare.

Având în vedere că cererea dedusă judecății vizează o executare silită începută prin cererea formulată de creditoarea C. SA la 06.07.2012 în dosarul de executare nr. x/2012, a apreciat că aceasta este supusă legii în vigoare la această dată, respectiv C. proc. civ. de la 1865. Prin urmare, a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 373 1 din acest act normativ, competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite aparține instanței de executare, iar, conform art. 373 alin. (2), instanța de executare este cea în circumscripția căreia urmează să se efectueze executarea. Ca atare, a apreciat că, în speță, instanța competentă să soluționeze cererea privind încuviințarea executării silite este Judecătoria Brașov, având în vedere că aceasta vizează cele 200 de acțiuni deținute de debitor la E. SA, având sediul în Brașov, jud. Brașov, executorul judecătoresc nesolicitând încuviințarea executării silite pentru bunurile aflate la domiciliul debitorului.

Concluzionând, a reținut că Judecătoria Brașov este instanța de executare, în sensul prevăzut de art. 373 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că executarea silită efectivă urmează a se realiza exclusiv pe raza municipiului Brașov, iar competența în ceea ce privește încuviințarea executării silite nu se determină prin raportare la domiciliul acestuia. Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că, în cauză, competența soluționării cererii privind încuviințarea executării silite revine Judecătoriei Brașov, pentru considerentele care succed: Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispozițiile acestui act normativ se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea sa în vigoare.

În cauză, cererea privind executarea silită a debitorului B., formulată de creditoarea C. SA, a fost înregistrată Ia Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A. la 06.07.2012, sub nr. x/2012, dată la care erau în vigoare dispozițiile C. proc. civ. de la 1865. Prin urmare, executarea silită este guvernată de normele acestui act normativ, cum corect a sesizat și Judecătoria sectorului 1 București. Potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea.

Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Prin urmare, locul unde urmează a se face executarea silită este criteriul stabilit de lege pentru determinarea instanței de executare, căreia îi revine competența teritorială de a soluționa cererile de încuviințare a executării silite. Acest criteriu are în vedere locul unde se realizează efectiv executarea, care nu se confundă cu cel unde are sediul organul de executare. În procedura executării silite, locul executării este cel unde se află bunurile supuse urmăririi. Din motivarea cererii formulate în cauză de petent rezultă că executarea silită vizează cele 200 de acțiuni deținute de debitorul B. la E. SA, cu sediul în Brașov, jud. Brașov.

Ca atare, instanța de executare, în sensul dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., este Judecătoria Brașov, pe a cărei rază teritorială se află sediul E. SA, unde debitorul deține acțiunile supuse urmăririi silite. Astfel, față de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii privind încuviințarea executării silite în favoarea Judecătoriei Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2016.