ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 848/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 848/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 848/2016
Asupra conflictului negativ de competență de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei
Sibiu, la data. de 14 mai 2015, sub nr. x/306/2015, petentul executorul judecătoresc
A. a solicitat validarea popririi împotriva terțului poprit Trezoreria sector
6, cu sediul în București.
În motivarea acțiunii s-a arătat
că prin cererea înregistrată la 27 februarie 2014 la sediul biroului
executorului judecătoresc, creditorul B. a solicitat executarea
silită a debitoarei C. cu sediul în București, sector 6, și cu
sediul secundar în Sibiu, urmând să se procedeze la poprirea conturilor debitoarei
deschise la Trezoreria sectorului 6.
S-a mai arătat că a fost
format Dosarul execuțional nr. x/2014, iar prin Încheierea nr. 3159/CC din
25 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/306/2014,
Judecătoria Sibiu a încuviințat executarea silită a obligației
stabilite prin litigiu executor silit-sentința civilă nr. 1782/CA/2012
a Tribunalului Sibiu, prin poprirea conturilor. Executorul judecătoresc a
emis adresa de înființare a popririi la data de 07 mai 2014,
comunicată terțului poprit dar acesta a din urmă nu și-a
onorat obligațiile legale, astfel că se impune admiterea cererii de
validare a popririi așa cum a fost formulată.
Prin sentința civilă nr. 5495
din 15 octombrie 2015, Judecătoria Sibiu
a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector
6 București, reținând, în raport de dispozițiile art. 651 C. proc.
civ., așa cum a fost modificat după declararea
neconstituționalității prin Decizia nr. 348/2014
pronunțată de Curtea Constituțională, de art. 7S9 C. proc.
civ. și de probatoriul administrat în cauză, că sediul
debitoarei se afla, la momentul sesizării organului de executare, precum și
în prezent, în București, sector 6, iar sediul indicat de executor, ca
fiind im sediu secundar, s-a constatat că nu este real și nu a fost
reținut în analizarea competenței.
Prin sentința nr. 135 din 13 ianuarie
2016, Judecătoria sector 6 București,
a admis
excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe,
invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a
cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu și, constatând ivit un conflict
negativ de competență, a înaintat dosarul instanței supreme în
vederea pronunțării regulatorului de competență.
Pentru a hotărî astfel,
instanța a reținut că cererea de executare silită
de față a fost introdusă de creditor la B.E.J., A. la data de 27
februarie 2014, când dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ.
prevedeau că instanța de executare este instanța în raza
căreia se află sediul birouiui executorului judecătoresc care
face executarea în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar art. 789
alin. (1) C. proc. civ. (în vigoare la momentul începerii executării
silite), prevedea că cererile de validare a popririi sunt de
competența instanței de executare, nefiind, prin urmare, norme
derogatorii de ia dreptul comun stabilit în art. 650 alin. (1) C. proc. civ. Cu
privire la Decizia Curții Constituționale nr. 348 din 17 iunie 2014,
prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 650
alin. (1). C. proc. civ., publicată la data de 16 iulie 2014, deci
ulterior începerii executării silite de față, s-a reținut
că nu este incidență în speță, potrivit art. 31 alin.
(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea
Curții Constituționale (potrivit cărora deciziile Curții
sunt general obligatorii de la data publicării și au putere numai
pentru viitor).
Prin urmare, ținând cont de cele menționate mai
sus, precum și de dispozițiile art. 24 C. proc. civ., conform
cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai
proceselor și executărilor silite începute după intrarea
acesteia în vigoare
s
instanța a aplicat dispozițiile art. 650
alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la momentul depunerii de
către creditor a cererii de executare silită la executorul
judecătoresc, iar instanța competentă este instanța de
executare în raza căreia se află sediul biroului executorului
judecătoresc ce efectuează executarea silită adică
Judecătoria Sibiu.
Cu privire la conflictul negativ de
competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată
în baza ari 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte
reține următoarele:
Prin cererea înregistrată
inițial pe rolul Judecătoriei Sibiu, la data de 14 mai 2015, sub nr.
x/306/2015, petenful executorul judecătoresc A., în contradictoriu cu
debitoarea C. și terțul poprit Trezoreria sectorului 6, a solicitat
instanței ca prin hotărârea ce o va pronunții să se
dispună validarea popririi înființată în cadrul Dosarului execuțional
nr. x/2014, până la concurența sumei de 40.158,74 lei, urmând ca
terțul poprit să fie obligat la plata către creditorul B., în
limita creanței, a suinelor datorate de debitoare.
Potrivit art. 790 C. proc. civ.,
dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce
îi revin pentru efectuarea popririi se poate sesiza instanța de executare,
în vederea validarea popririi.
Prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014
a Curții Constituționale, publicata în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2014,
dată de la care decizia a devenit obligatorie, prevederile art. 650 alin. (1)
C. proc. civ., care prevedeau că: „Instanța de executare este
judecătoria în circumscripția căreia se află birou!
executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care
legea dispune altfel", au fost declarate neconstîtuționale.
Art. 650 alin. (1) C. proc. civ.,
astfel cum a fost modificat în urma
deciziei
curții constituționale, definește instanța de executare ea fiind
judecătoria în circumscripția
căreia se află la data sesizării organului de
executare, domiciliul sau după caz sediul
debitorului, în afara cazurilor în care
legea nu dispune astfel.
Potrivit art. 529 alin. (1) C. proc.
civ., competența instanței de executare se verifică, la momentul
soluționării cererii de încuviințare a executării silite.
Dacă la acest moment o decizie de neconstituționalitate a unui taxi de
lege prin care se reglementează competența este obligatorie, textul
de lege nu mai poate fi aplicat, întrucât neconstituțlonalrtatea
afectează norma declarată neconstituțională încă de la
intrarea în vigoare, iar aplicarea pentru viitor a deciziilor de
neconstituțtonaîitate înseamnă că nu pot fi afectate
situații juridice trecute, iar nu cele aflate în curs de soluționare.
Pentru aceste motive, în soluționarea
conflictelor de competență ivite între instanțe cu privire la
cererile de încuviințare a executării silite formulate anterior
declarării neconstituționalității art. 650 alin. (1) C.
proc. civ., dar pentru care s-a stabilit termen de soluționare ulterior
publicării Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curții Constituționale
se impune soluția stabilirii competenței de soluționare a
cererii de încuviințare a executării în favoarea judecătoriei de
la sediul/domiciliul debitorului.
în cauză, cererea de executare silită
a fost introdusă de creditor la B.E.J., A. la data de 27 februarie 2014,
iar cererea de validare poprire a fost formulată ulterior publicării
Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curții Constituționale, la data
de 14 mai 2015, astfel că instanța de executare competentă
să soluționeze cererea de validare poprire - cum este cazul în
speța de față, este judecatoria de la sediul/domiciliul
debitorului
Cum în cauză domiciliul
debitorului la momentul soluționării cererii de validare poprire,
respectiv la 14 mai 2015, se afla în București, sector 6, așadar, în
circumscripția Judecătoriei sector 6, rezultă că
această judecătorie este instanța de executare competentă
să soluționeze această cerere.
În consecință, având în
vedere considerentele expuse, Înalta Curte stabilește competența
teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului
6 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6
București.
Definitivă.
Pronunțata în
ședință publică, astăzi 07 aprilie 2016.