ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 848/2016

Decizia nr. 848/2016

Asupra conflictului negativ de competență de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei

Sibiu, la data. de 14 mai 2015, sub nr. x/306/2015, petentul executorul judecătoresc

A. a solicitat validarea popririi împotriva terțului poprit Trezoreria sector

6, cu sediul în București.

În motivarea acțiunii s-a arătat

că prin cererea înregistrată la 27 februarie 2014 la sediul biroului

executorului judecătoresc, creditorul B. a solicitat executarea

silită a debitoarei C. cu sediul în București, sector 6, și cu

sediul secundar în Sibiu, urmând să se procedeze la poprirea conturilor debitoarei

deschise la Trezoreria sectorului 6.

S-a mai arătat că a fost

format Dosarul execuțional nr. x/2014, iar prin Încheierea nr. 3159/CC din

25 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/306/2014,

Judecătoria Sibiu a încuviințat executarea silită a obligației

stabilite prin litigiu executor silit-sentința civilă nr. 1782/CA/2012

a Tribunalului Sibiu, prin poprirea conturilor. Executorul judecătoresc a

emis adresa de înființare a popririi la data de 07 mai 2014,

comunicată terțului poprit dar acesta a din urmă nu și-a

onorat obligațiile legale, astfel că se impune admiterea cererii de

validare a popririi așa cum a fost formulată.

Prin sentința civilă nr. 5495

din 15 octombrie 2015, Judecătoria Sibiu

a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector

6 București, reținând, în raport de dispozițiile art. 651 C. proc.

civ., așa cum a fost modificat după declararea

neconstituționalității prin Decizia nr. 348/2014

pronunțată de Curtea Constituțională, de art. 7S9 C. proc.

civ. și de probatoriul administrat în cauză, că sediul

debitoarei se afla, la momentul sesizării organului de executare, precum și

în prezent, în București, sector 6, iar sediul indicat de executor, ca

fiind im sediu secundar, s-a constatat că nu este real și nu a fost

reținut în analizarea competenței.

Prin sentința nr. 135 din 13 ianuarie

2016, Judecătoria sector 6 București,

a admis

excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe,

invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu și, constatând ivit un conflict

negativ de competență, a înaintat dosarul instanței supreme în

vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că cererea de executare silită

de față a fost introdusă de creditor la B.E.J., A. la data de 27

februarie 2014, când dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ.

prevedeau că instanța de executare este instanța în raza

căreia se află sediul birouiui executorului judecătoresc care

face executarea în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar art. 789

alin. (1) C. proc. civ. (în vigoare la momentul începerii executării

silite), prevedea că cererile de validare a popririi sunt de

competența instanței de executare, nefiind, prin urmare, norme

derogatorii de ia dreptul comun stabilit în art. 650 alin. (1) C. proc. civ. Cu

privire la Decizia Curții Constituționale nr. 348 din 17 iunie 2014,

prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 650

alin. (1). C. proc. civ., publicată la data de 16 iulie 2014, deci

ulterior începerii executării silite de față, s-a reținut

că nu este incidență în speță, potrivit art. 31 alin.

(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea

Curții Constituționale (potrivit cărora deciziile Curții

sunt general obligatorii de la data publicării și au putere numai

pentru viitor).

Prin urmare, ținând cont de cele menționate mai

sus, precum și de dispozițiile art. 24 C. proc. civ., conform

cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai

proceselor și executărilor silite începute după intrarea

acesteia în vigoare

s

instanța a aplicat dispozițiile art. 650

alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la momentul depunerii de

către creditor a cererii de executare silită la executorul

judecătoresc, iar instanța competentă este instanța de

executare în raza căreia se află sediul biroului executorului

judecătoresc ce efectuează executarea silită adică

Judecătoria Sibiu.

Cu privire la conflictul negativ de

competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată

în baza ari 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Prin cererea înregistrată

inițial pe rolul Judecătoriei Sibiu, la data de 14 mai 2015, sub nr.

x/306/2015, petenful executorul judecătoresc A., în contradictoriu cu

debitoarea C. și terțul poprit Trezoreria sectorului 6, a solicitat

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunții să se

dispună validarea popririi înființată în cadrul Dosarului execuțional

nr. x/2014, până la concurența sumei de 40.158,74 lei, urmând ca

terțul poprit să fie obligat la plata către creditorul B., în

limita creanței, a suinelor datorate de debitoare.

Potrivit art. 790 C. proc. civ.,

dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce

îi revin pentru efectuarea popririi se poate sesiza instanța de executare,

în vederea validarea popririi.

Prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014

a Curții Constituționale, publicata în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2014,

dată de la care decizia a devenit obligatorie, prevederile art. 650 alin. (1)

C. proc. civ., care prevedeau că: „Instanța de executare este

judecătoria în circumscripția căreia se află birou!

executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care

legea dispune altfel", au fost declarate neconstîtuționale.

Art. 650 alin. (1) C. proc. civ.,

astfel cum a fost modificat în urma

deciziei

curții constituționale, definește instanța de executare ea fiind

judecătoria în circumscripția

căreia se află la data sesizării organului de

executare, domiciliul sau după caz sediul

debitorului, în afara cazurilor în care

legea nu dispune astfel.

Potrivit art. 529 alin. (1) C. proc.

civ., competența instanței de executare se verifică, la momentul

soluționării cererii de încuviințare a executării silite.

Dacă la acest moment o decizie de neconstituționalitate a unui taxi de

lege prin care se reglementează competența este obligatorie, textul

de lege nu mai poate fi aplicat, întrucât neconstituțlonalrtatea

afectează norma declarată neconstituțională încă de la

intrarea în vigoare, iar aplicarea pentru viitor a deciziilor de

neconstituțtonaîitate înseamnă că nu pot fi afectate

situații juridice trecute, iar nu cele aflate în curs de soluționare.

Pentru aceste motive, în soluționarea

conflictelor de competență ivite între instanțe cu privire la

cererile de încuviințare a executării silite formulate anterior

declarării neconstituționalității art. 650 alin. (1) C.

proc. civ., dar pentru care s-a stabilit termen de soluționare ulterior

publicării Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curții Constituționale

se impune soluția stabilirii competenței de soluționare a

cererii de încuviințare a executării în favoarea judecătoriei de

la sediul/domiciliul debitorului.

în cauză, cererea de executare silită

a fost introdusă de creditor la B.E.J., A. la data de 27 februarie 2014,

iar cererea de validare poprire a fost formulată ulterior publicării

Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curții Constituționale, la data

de 14 mai 2015, astfel că instanța de executare competentă

să soluționeze cererea de validare poprire - cum este cazul în

speța de față, este judecatoria de la sediul/domiciliul

debitorului

Cum în cauză domiciliul

debitorului la momentul soluționării cererii de validare poprire,

respectiv la 14 mai 2015, se afla în București, sector 6, așadar, în

circumscripția Judecătoriei sector 6, rezultă că

această judecătorie este instanța de executare competentă

să soluționeze această cerere.

În consecință, având în

vedere considerentele expuse, Înalta Curte stabilește competența

teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului

6 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6

București.

Definitivă.

Pronunțata în

ședință publică, astăzi 07 aprilie 2016.