ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1278/2016

Decizia nr.

1278/2016

După

deliberare, asupra conflictului de competență, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 9 martie 2016,

sub nr. x/303/2016, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., cu

sediul profesional în Urziceni, a solicitat încuviințarea executării

silite a debitoarei SC B. SRL, cu sediul în Râmnicu Vâlcea, prin poprirea

conturilor deținute de aceasta la C. România SA, cu sediul în

București, Banca Centrală D., cu sediul în București, E. Bank,

cu sediul în București, F. Bank, cu sediul în București, în baza

titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin, la cererea creditoarei SC

G. SRL.

În motivare,

petentul a arătat că, la data de 01 martie 2016, creditoarea SC G.

SRL, prin reprezentantul său convențional, a solicitat executarea

silită prin poprirea conturilor deținute de debitoarea SC B. SRL la

sediul principal sau secundar al instituțiilor de credit aflate în

circumscripția teritorială a Curții de Apel București, în

baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin, în sumă de

2.946,62 lei, refuzat la plată pentru lipsă de disponibil

bănesc.

Astfel,

dosarul de executare silită a fost înregistrat pe rolul BEJ A. sub nr.

83/2016.

În drept,

cererea privind încuviințarea executării silite a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 624, art. 628, art. 638, art. 639,

art. 640, art. 651, art. 665 și art. 782 C. proc. civ.

Prin

Sentința nr. 2293 din 16 martie 2016 Judecător la Sectorului 6

București a admis excepția necompetenței teritoriale,

invocată din oficiu, și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Pentru a

dispune astfel, Judecătoria Sectorului 6 București a reținut

că, potrivit dispozițiilor art. 666 raportate la cele ale art. 651 C.

proc. civ., competența de soluționare a cererii de încuviințare

a executării silite aparține instanței în a cărei circumscripție

se află sediul debitorului.

Constatând

că debitoarea SC F. SRL are sediul în municipiul Râmnicu Vâlcea, în

temeiul art. 132 coroborat cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Pe rolul

Judecătoriei Râmnicu Vâlcea Dosarul a fost înregistrat sub nr. x/303/2016,

la data de 11 aprilie 2016.

Prin

Sentința nr. 4246 din 13 aprilie 2016, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a

admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu,

și a declinat competența de soluționare a cererii de

încuviințare silită în favoarea Judecătoriei Sectorului 6

București. Constatând ivit conflictul de competență, a înaintat

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a

dispune astfel, această instanță a reținut incidența

dispozițiilor art. 782 C. proc. civ. și faptul că sediul

biroului executorului judecătoresc se află în circumscripția

curții de apel unde își are sediul principal ori secundar

instituția de credit la care debitoarea poate avea conturi deschise.

Examinând

conflictul de competență, Înalta Curte reține că, în

cauză, competența soluționării pricinii revine

Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea înregistrată la data

de 01 martie 2016 pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc A., cu

sediul profesional în Urziceni, creditoarea SC D. SRL a solicitat executarea

silită, prin poprire, a debitoarei SC B. SRL, cu sediul în Râmnicu Vâlcea,

pentru creanța în sumă de 2.946,62 lei, în baza titlului executoriu

reprezentat de biletul la ordin.

Ulterior, prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la

data de 9 martie 2016, sub nr. x/303/2016, petentul Biroul Executorului

Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite a

debitoarei SC B. SRL prin poprirea conturilor deținute de aceasta la C.

România SA, cu sediul în București, Banca Centrală D., cu sediul în

București, E. Bank, cu sediul în București, F. Bank, cu sediul în

București, în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin, la

cererea creditoarei SC G. SRL.

Potrivit

dispozițiilor art. 622 alin. (2) C. proc. civ., în cazul în care debitorul

nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire

prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de

executare, dacă legea nu prevede altfel.

În vederea

determinării legii aplicabile executării silite se impune a fi

luată în considerare data sesizării organului de executare,

adică momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea

silită la biroul executorului judecătoresc.

În

cauză, cererea privind încuviințarea executării silite a

debitoarei SC B. SRL, formulată de creditoarea SC G. SRL, a fost

înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc A. la 01 martie

2016, dată la care era în vigoare O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și

a unor acte normative conexe, publicată în M. Of. nr. 85/04.02.2016.

Potrivit dispozițiilor

art. 666 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la data sesizării

organului de executare, în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea

cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea

executării de către instanța de executare, căreia îi va

înainta, în copie certificată de ei pentru conformitate cu originalul,

cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art.

665 alin. (1) și dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Prevederile

art. 651 alin. (3) C. proc. civ. au atribuit instanței de executare

competența de soluționare a cererilor de încuviințare a

executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a

oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu

excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau

organe.

Conform art.

651 alin. (1) teza I C. proc. civ. instanța de executare este

judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data

sesizării organului de executare, domiciliul, sau, după caz, sediul

debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel.

În

speță, la data sesizării biroului executorului

judecătoresc, debitoarea SC B. SRL, împotriva căreia urmează

să se efectueze executarea silită prin poprire, avea sediul în

municipiul Râmnicu Vâlcea, localitate aflată în circumscripția

judecătoriei Râmnicu Vâlcea, care este instanța de executare, în

sensul prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Dispozițiile

art. 782 C. proc. civ., invocate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în

hotărârea de declinare, nu se aplică în speță, întrucât

acestea reglementează competența executorului judecătoresc

atunci când se solicită executarea silită prin instituirea popririi

asupra conturilor unei persoane fizice sau juridice, iar nu modalitatea de determinare

a instanței de executare competente să soluționeze cererea de

încuviințare a executării silite. Norma citată are în vedere

stabilirea biroului executorului judecătoresc competent să

înființeze poprirea la cererea creditorului, formularea unei astfel de

cereri fiind în atribuția executorului judecătoresc al cărui

birou se află în circumscripția curții de apel de la domiciliul

sau sediul debitorul ori terțului poprit, după distincțiile

făcute de dispozițiile art. 782 alin. (1) și 2 C. proc. civ.

Pentru

considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) coroborate

cu cele ale art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Râmnicu Vâlcea.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Râmnicu Vâlcea.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2016.

Procesat

de GGC - NN