ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1278/2016

Decizia nr. 1278/2016 După deliberare, asupra conflictului de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 9 martie 2016, sub nr. x/303/2016, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., cu sediul profesional în Urziceni, a solicitat încuviințarea executării silite a debitoarei SC B. SRL, cu sediul în Râmnicu Vâlcea, prin poprirea conturilor deținute de aceasta la C. România SA, cu sediul în București, Banca Centrală D., cu sediul în București, E. Bank, cu sediul în București, F. Bank, cu sediul în București, în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin, la cererea creditoarei SC G. SRL.

În motivare, petentul a arătat că, la data de 01 martie 2016, creditoarea SC G. SRL, prin reprezentantul său convențional, a solicitat executarea silită prin poprirea conturilor deținute de debitoarea SC B. SRL la sediul principal sau secundar al instituțiilor de credit aflate în circumscripția teritorială a Curții de Apel București, în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin, în sumă de 2.946,62 lei, refuzat la plată pentru lipsă de disponibil bănesc. Astfel, dosarul de executare silită a fost înregistrat pe rolul BEJ A. sub nr. 83/2016. În drept, cererea privind încuviințarea executării silite a fost întemeiată pe dispozițiile art. 624, art. 628, art. 638, art. 639, art. 640, art. 651, art. 665 și art. 782 C. proc.

civ. Prin Sentința nr. 2293 din 16 martie 2016 Judecător la Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 6 București a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 666 raportate la cele ale art. 651 C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite aparține instanței în a cărei circumscripție se află sediul debitorului. Constatând că debitoarea SC F. SRL are sediul în municipiul Râmnicu Vâlcea, în temeiul art. 132 coroborat cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea Dosarul a fost înregistrat sub nr. x/303/2016, la data de 11 aprilie 2016. Prin Sentința nr. 4246 din 13 aprilie 2016, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare silită în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București. Constatând ivit conflictul de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență. Pentru a dispune astfel, această instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 782 C. proc. civ. și faptul că sediul biroului executorului judecătoresc se află în circumscripția curții de apel unde își are sediul principal ori secundar instituția de credit la care debitoarea poate avea conturi deschise.

Examinând conflictul de competență, Înalta Curte reține că, în cauză, competența soluționării pricinii revine Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, pentru considerentele ce succed: Prin cererea înregistrată la data de 01 martie 2016 pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc A., cu sediul profesional în Urziceni, creditoarea SC D. SRL a solicitat executarea silită, prin poprire, a debitoarei SC B. SRL, cu sediul în Râmnicu Vâlcea, pentru creanța în sumă de 2.946,62 lei, în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin.

Ulterior, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 9 martie 2016, sub nr. x/303/2016, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite a debitoarei SC B. SRL prin poprirea conturilor deținute de aceasta la C. România SA, cu sediul în București, Banca Centrală D., cu sediul în București, E. Bank, cu sediul în București, F. Bank, cu sediul în București, în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin, la cererea creditoarei SC G. SRL. Potrivit dispozițiilor art. 622 alin. (2) C. proc. civ., în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă legea nu prevede altfel.

În vederea determinării legii aplicabile executării silite se impune a fi luată în considerare data sesizării organului de executare, adică momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc. În cauză, cererea privind încuviințarea executării silite a debitoarei SC B. SRL, formulată de creditoarea SC G. SRL, a fost înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc A. la 01 martie 2016, dată la care era în vigoare O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și a unor acte normative conexe, publicată în M. Of. nr. 85/04.02.2016. Potrivit dispozițiilor art. 666 alin. (1) C. proc.

civ., în forma în vigoare la data sesizării organului de executare, în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de ei pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) și dovada achitării taxei judiciare de timbru. Prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. au atribuit instanței de executare competența de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel. În speță, la data sesizării biroului executorului judecătoresc, debitoarea SC B. SRL, împotriva căreia urmează să se efectueze executarea silită prin poprire, avea sediul în municipiul Râmnicu Vâlcea, localitate aflată în circumscripția judecătoriei Râmnicu Vâlcea, care este instanța de executare, în sensul prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. Dispozițiile art. 782 C. proc.

civ., invocate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în hotărârea de declinare, nu se aplică în speță, întrucât acestea reglementează competența executorului judecătoresc atunci când se solicită executarea silită prin instituirea popririi asupra conturilor unei persoane fizice sau juridice, iar nu modalitatea de determinare a instanței de executare competente să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite. Norma citată are în vedere stabilirea biroului executorului judecătoresc competent să înființeze poprirea la cererea creditorului, formularea unei astfel de cereri fiind în atribuția executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel de la domiciliul sau sediul debitorul ori terțului poprit, după distincțiile făcute de dispozițiile art. 782 alin. (1) și 2 C. proc.

civ. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2016. Procesat de GGC - NN