ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1931/2016

Decizia nr. 1931/2016 Asupra conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 6 București și Judecătoria Râmnicu Sărat, constată următoarele: La data de 22 august 2016 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, sub nr. de dosar x/303/2016, cererea de încuviințare a executării silite formulată de BEJ A., cu sediul în București, la cererea creditoarei B., prin împuternicit C. SRL, împotriva debitorilor D. și E. În motivarea cererii, creditoarea B. SA a arătat că a formulat cerere de executare silită asupra întregului patrimoniu aparținând terților garanți D. și E., în vederea valorificării unei creanțe certe, lichide și exigibile în sumă de 20.219,95 lei, decurgând din contractul de credit nr. x din 24 octombrie 2008 acordat debitorilor F. și G. și garantat de D. și E.. La data de 30 august 2016 cererea a fost precizată în sensul încuviințării executării silite numai împotriva debitoarei D., domiciliată în București, nu și împotriva numitului E.. În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 624 pct. 1, art. 628, art. 663, art. 731, art. 781 și următoarele C. proc.

civ. și art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006. Prin Sentința civilă nr. 6542 din 2 septembrie 2016, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat. În motivarea acestei soluții s-a reținut că, la data sesizării organului de executare, domiciliile debitorilor principali F. și G. erau în localitatea Râmnicu Sărat, jud. Buzău și că Noul C. proc. civ. reglementează, ca regulă, unicitatea instanței de executare, instanță care se stabilește în funcție de domiciliul debitorului. S-a mai reținut că, enumerând participanții la executarea silită, legiuitorul a reglementat distinct noțiunea de părți, definite ca fiind creditorul și debitorul, de cea de terți garanți apreciindu-se că art. 651 C. proc.

civ. trebuie interpretat ca vizând domiciliul debitorului principal, iar nu pe cel al terțului garant. Prin încheierea de ședință din data de 16 septembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/287/2016, Judecătoria Râmnicu Sărat a admis, la rândul său, excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre această instanță a reținut că prin cererea adresată executorului judecătoresc, creditoarea B. SA a solicitat executarea silită asupra patrimoniului aparținând debitorilor D. și E., prin toate formele de executare prevăzute de lege, în vederea recuperării unei creanțe izvorâte din contractul de credit nr. x din 24 octombrie 2008 pe care creditoarea l-a încheiat cu debitorii principali G. și F., garantat de debitorii D. și E.. Debitorii împrumutați F. și G. au domiciliile pe raza localității Râmnicu Sărat, iar debitorii garanți D. și E. au domiciliile pe raza Sectorului 6 al municipiului București, respectiv pe raza Sectorului 5 al municipiului București. Prin precizări, executorul judecătoresc a arătat că, prin cererea adresată Judecătoriei Sectorului 6 București a înțeles să solicite încuviințarea executării silite numai împotriva debitoarei D., nu și împotriva lui E. Potrivit prevederilor art. 644 C. proc.

civ., participanții la executarea silită sunt părțile, terții garanți, creditorii intervenienți, instanța de executare, executorul judecătoresc, Ministerul Public, agenții forței publice, martorii asistenți, experții, interpreții și alți participanți, în condițiile anume prevăzute de lege. Conform 645 alin. (1) C. proc. civ. părțile din procedura de executare silită sunt debitorul și creditorul. Creditorul, conform art. 648 C. proc. civ., poate urmări, în limita creanței sale și a accesoriilor, concomitent sau separat și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului, ipoteză în care dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți.

S-a reținut că Judecătoria Sectorului 6 București a fost sesizată cu privire la începerea executării silite pentru recuperarea creanței numai cu privire la terțul garant D., nu și cu privire la alți debitori, ipoteză în care, prin trimitere la dispozițiile art. 112 C. proc. civ. coroborate cu art. 651 C. proc. civ. s-ar fi putut lua în discuție competența instanței, creditorul fiind cel care, în temeiul principiului disponibilității are latitudinea a sesiza instanța. Prin urmare, s-a reținut că în condițiile în care s-a solicitat încuviințarea executării silite doar împotriva terțului garant D., care are domiciliul pe raza Sectorului 6 al municipiului București, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Sectorului 6 București.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin cererea formulată la 22 august 2016, astfel cum a fost precizată la 30 august 2016, BEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite în dosarul de executare nr. x/2016, la cererea creditoarei B. prin împuternicit C. SRL, împotriva debitoarei D., domiciliată în București. Din contractul de credit nr. x din 24 octombrie 2008 rezultă că debitorii principali sunt G. și F., iar D. și E. sunt codebitori, garanți care și-au asumat prin contract obligația de a plăti în mod solidar și indivizibil datoria asumată de împrumutați în cazul în care aceștia nu rambursează debitul și dobânzile scadente, renunțând la beneficiile de diviziune și discuțiune.

Din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de împrumutat, cât și de garant, așadar nu numai de debitorul din raportul obligațional. În acest sens sunt dispozițiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ. care dispun că "sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul" și cele ale art. 648 alin. (1) din același act normativ. Din această perspectivă, Înalta Curte reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora: "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor"; alin. (3) al aceluiași text legal prevede că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite (...)". Din perspectiva textelor de lege sus-menționate, competența de soluționare a unei cereri privind încuviințarea executării silite, cum este cazul în speța de față, aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Or, față de dispozițiile legale sus evocate Înalta Curte constată că la data sesizării organului de executare, 25 iulie 2016, debitoarea D., împotriva căreia se solicită încuviințarea executării silite, avea domiciliul în București, fapt ce rezultă din înscrisul de la dosarul nr. x/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 București. Așa fiind, constatând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2016. Procesat de GGC - CL