ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2073/2016

Decizia nr. 2073/2016 Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat la data de 25 august 2016, s-a solicitat de către Biroul Executorilor Judecătorești "A.", prin executor judecătoresc B., încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 200812152 din 14 ianuarie 2008, încheiat între C., D., în calitate de împrumutat și E., în calitate de coplătitor, pentru recuperarea sumei de 20.134,34 lei, reprezentând debit restant, dobândă și comision, prin toate modalitățile prevăzute de lege, la cererea creditoarei SC F. SRL, împotriva debitorilor D., cu domiciliul în Râmnicu Sărat, județul Buzău și E., cu domiciliul în București, sector 5, în Dosarul execuțional nr. x/2016.

Prin încheierea camerei de consiliu din 01 septembrie 2016, Judecătoria Râmnicu Sărat a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, declinând soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Râmnicu Sărat a reținut că domiciliul debitorilor, la data sesizării organului de executare, este situat în sectorul 5 al Municipiului București, aflat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București, instanță competentă să soluționeze cauza, în raport de prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. Judecătoria Sectorului 5 București, sesizată, cu soluționarea prezentei cereri, a procedat la efectuarea de verificări în baza de date DEFABD cu privire la domiciliul debitorului E., rezultând că acesta este decedat din 2009, înaintea sesizării organului de executare, ultimul domiciliu al acestuia fiind în sectorul 5, București.

Din aceleași verificări a reieșit că domiciliul debitoarei D., la data sesizării organului de executare, respectiv 16 mai 2016, era în Râmnicu Sărat. În aceste condiții, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București în soluționarea cauzei, iar prin Sentința civilă nr. 6267 din 16 septembrie 2016, a fost admisă excepția invocată, declinându-se competența de soluționare, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat. Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Sectorului 5 București a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență, dispunând suspendarea judecății până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul de competență, ivit între cele două instanțe, Înalta Curte reține că, în cauză, competența soluționării cauzei revine Judecătoriei Râmnicu Sărat, pentru considerentele ce succed: Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat la data de 25 august 2016, s-a solicitat de către Biroul Executorilor Judecătorești "A.", prin executor judecătoresc B., încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 200812152 din 14 ianuarie 2008, încheiat între C., D., în calitate de împrumutat și E., în calitate de coplătitor, pentru recuperarea sumei de 20.134,34 lei, reprezentând debit restant, dobândă și comision, prin toate modalitățile prevăzute de lege, la cererea creditoarei SC F. SRL, împotriva debitorilor D., cu domiciliul în Râmnicu Sărat, județul Buzău și E., cu domiciliul în București, sector 5, în Dosarul execuțional nr. x/2016., Cererea formulată de creditoare, a fost înregistrată la sediul biroului executorului judecătoresc la 19 mai 2016, ulterior datei la care, prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial la 16 iulie 2014, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 650 alin. (1) C. proc.

civ., care stipulau că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Excepția de neconstituționalitate a fost admisă în considerarea faptului ca aceste norme permiteau un criteriu subiectiv de apreciere din partea uneia dintre părțile litigante, aspect ce echivala cu imposibilitatea cunoașterii, de către debitor, a instanței de executare competente. Astfel, în cauză, în absența unei norme speciale atributive de competență deveneau aplicabile dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care stabileau competența de drept comun, din punct de vedere teritorial, pentru judecata în primă instanță, stipulând că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel". C. proc.

civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010 a fost însă modificat și completat prin Legea nr. 338 din 15 octombrie 2034, publicată în Monitorul Oficial la data de 16 octombrie 2014, textul art. 650 alin. (1) din Cod primind o nouă formă, în sensul că "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel [art. 651 alin. (1) C. proc. civ.]. Cum, din înscrisurile aflate la Dosarul nr. x/287/2016 al Judecătoriei Râmnicu Sărat, rezultă că, prin cererea de executare silită adresată BEJ A. la data de 19 mai 2016, creditoarea a solicitat demararea executării silite exclusiv împotriva debitoarei D., domiciliată în Râmnicu Sărat, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2016. Procesat de GGC - GV