ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2073/2016

Decizia

nr. 2073/2016

Asupra

conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat la data

de 25 august 2016, s-a solicitat de către Biroul Executorilor

Judecătorești "A.", prin executor judecătoresc B.,

încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de

contractul de credit nr. 200812152 din 14 ianuarie 2008, încheiat între C., D.,

în calitate de împrumutat și E., în calitate de coplătitor, pentru

recuperarea sumei de 20.134,34 lei, reprezentând debit restant, dobândă

și comision, prin toate modalitățile prevăzute de lege, la

cererea creditoarei SC F. SRL, împotriva debitorilor D., cu domiciliul în

Râmnicu Sărat, județul Buzău și E., cu domiciliul în

București, sector 5, în Dosarul execuțional nr. x/2016.

Prin

încheierea camerei de consiliu din 01 septembrie 2016, Judecătoria Râmnicu

Sărat a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată

din oficiu, declinând soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei

Sectorului 5 București.

Pentru

a pronunța această soluție, Judecătoria Râmnicu Sărat

a reținut că domiciliul debitorilor, la data sesizării organului

de executare, este situat în sectorul 5 al Municipiului București, aflat

în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 5

București, instanță competentă să soluționeze

cauza, în raport de prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Judecătoria

Sectorului 5 București, sesizată, cu soluționarea prezentei

cereri, a procedat la efectuarea de verificări în baza de date DEFABD cu

privire la domiciliul debitorului E., rezultând că acesta este decedat din

2009, înaintea sesizării organului de executare, ultimul domiciliu al

acestuia fiind în sectorul 5, București. Din aceleași verificări

a reieșit că domiciliul debitoarei D., la data sesizării

organului de executare, respectiv 16 mai 2016, era în Râmnicu Sărat.

În

aceste condiții, instanța a invocat excepția necompetenței

teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București în

soluționarea cauzei, iar prin Sentința civilă nr. 6267 din 16

septembrie 2016, a fost admisă excepția invocată, declinându-se

competența de soluționare, în favoarea Judecătoriei Râmnicu

Sărat.

Constatând

ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Sectorului 5

București a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și

Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de

competență, dispunând suspendarea judecății până la

soluționarea conflictului negativ de competență.

Examinând

conflictul de competență, ivit între cele două instanțe,

Înalta Curte reține că, în cauză, competența

soluționării cauzei revine Judecătoriei Râmnicu Sărat,

pentru considerentele ce succed:

Din

înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că, prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat la data de 25

august 2016, s-a solicitat de către Biroul Executorilor

Judecătorești "A.", prin executor judecătoresc B.,

încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de

contractul de credit nr. 200812152 din 14 ianuarie 2008, încheiat între C., D.,

în calitate de împrumutat și E., în calitate de coplătitor, pentru

recuperarea sumei de 20.134,34 lei, reprezentând debit restant, dobândă

și comision, prin toate modalitățile prevăzute de lege, la

cererea creditoarei SC F. SRL, împotriva debitorilor D., cu domiciliul în

Râmnicu Sărat, județul Buzău și E., cu domiciliul în

București, sector 5, în Dosarul execuțional nr. x/2016.,

Cererea

formulată de creditoare, a fost înregistrată la sediul biroului

executorului judecătoresc la 19 mai 2016, ulterior datei la care, prin

Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curții Constituționale a

României, publicată în Monitorul Oficial la 16 iulie 2014, a fost

admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 650

alin. (1) C. proc. civ., care stipulau că instanța de executare este

judecătoria în a cărei circumscripție se află biroul

executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care

legea dispune altfel. Excepția de neconstituționalitate a fost

admisă în considerarea faptului ca aceste norme permiteau un criteriu

subiectiv de apreciere din partea uneia dintre părțile litigante,

aspect ce echivala cu imposibilitatea cunoașterii, de către debitor,

a instanței de executare competente.

Astfel,

în cauză, în absența unei norme speciale atributive de

competență deveneau aplicabile dispozițiile art. 107 alin. (1)

C. proc. civ., care stabileau competența de drept comun, din punct de vedere

teritorial, pentru judecata în primă instanță, stipulând că

"cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a

cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

C.

proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010 a fost însă modificat și

completat prin Legea nr. 338 din 15 octombrie 2034, publicată în Monitorul

Oficial la data de 16 octombrie 2014, textul art. 650 alin. (1) din Cod primind

o nouă formă, în sensul că "instanța de executare este

judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data

sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul

debitorului, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel [art. 651 alin.

(1) C. proc. civ.].

Cum,

din înscrisurile aflate la Dosarul nr. x/287/2016 al Judecătoriei Râmnicu

Sărat, rezultă că, prin cererea de executare silită

adresată BEJ A. la data de 19 mai 2016, creditoarea a solicitat demararea

executării silite exclusiv împotriva debitoarei D., domiciliată în

Râmnicu Sărat, Înalta Curte urmează a stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Râmnicu Sărat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2016.

Procesat

de GGC - GV