ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 115/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 115/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 115/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, la data de 28 octombrie 2016, B.E.J.A., A. și Partenerii a solicitat încuviințarea executării silite în Dosarul de executare nr. x/20/2016, prin poprire asupra conturilor bancare deținute de debitor la unitățile bancare având sediul principal în raza Curții de Apel București. Prin sentința civilă nr. 19037 din 04 noiembrie 2016, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuș.
S-a reținut că, în speță, calitatea de debitor îi aparține numitului B., care își are domiciliul în localitatea Curtuișeni, județul Bihor, astfel cum s-a menționat în cererea de executare și cum reiese din titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4061/2013 din 21 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Oradea în Dosarul nr. x/271/2012. Faptul că se solicită încuviințarea executării silite prin poprire la terți popriți, cu sediul în raza Curții de Apel București nu prezintă relevanță asupra stabilirii instanței de executare competente să soluționeze cererea de încuviințare, având în vedere că nu există nicio dispoziție derogatorie de la prevederile art. 666 alin. (1) rap. la art. 651 alin. (1) C. proc.
civ., în ceea ce privește încuviințarea executării silite prin poprire. Prin încheierea camerei de consiliu din data de 29 noiembrie 2016, Judecătoria Beiuș a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Marghita, a constatat că există un conflict negativ de competență între Judecătoria Beiuș și Judecătoria sectorului 1 București și a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență. S-a reținut că domiciliul debitorului este în raza de competență a Judecătoriei Marghita, potrivit H.G. nr. 337 din 9 iulie 1993, actualizată, pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor si parchetelor de pe lângă judecătorii, astfel încât Judecătoria Beiuș nu este competentă în soluționarea prezentei cereri.
Astfel învestită, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită, își declină, la rândul său, competența în favoarea uneia dintre instanțele care, anterior, s-au declarat necompetente. Din aceste dispoziții rezultă o primă ipoteză, respectiv aceea ca, două sau mai multe instanțe să se fi dezinvestit de soluționarea unei cauze, considerând că nu sunt competente, iar dezinvestirea să fie reciprocă, condiții ce trebuie întrunite cumulativ. A doua ipoteză vizează declinările succesive și presupune ca ultima instanță învestită să își decline la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.
În speță, niciuna dintre ipoteze nu se regăsește, pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ. Astfel, în speță, petentul a sesizat inițial Judecătoria sectorului 1 București, care, constatând că este necompetentă, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Beiuș. La rândul său, Judecătoria Beiuș a declinat competența în favoarea Judecătoriei Marghita. Se constată astfel, sub un prim aspect, că Judecătoria Beiuș, instanța în favoarea căreia a fost declinată competența de către Judecătoria sectorului 1 București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Marghita, iar nu în favoarea instanței inițial sesizate, motiv pentru care nu se poate pune problema unor declinări reciproce.
În dosar nu se pune problema nici a unor declinări succesive, în urma cărora ultima instanță învestită să își decline competența în favoarea uneia dintre instanțe care s-a declarat necompetentă. În concluzie, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., din perspectiva celor două ipoteze prevăzute de norma legală în discuție, motiv pentru care urmează a se constata că sesizarea este inadmisibilă, sens în care va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea, constatând că nu există un conflict negativ de competență. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2017.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.