ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 689/2015

Asupra

conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin contestația la executare

înregistrată la 03 august 2012 pe rolul Judecătoriei Onești, contestatoarea SC

O.M.V.P. SA a chemat în judecată pe intimații N.F. și B.E.J. B.J., solicitând

anularea actelor de executare silită efectuate în Dosarul execuțional nr. 112/2012

al B.E.J., B.J., anularea somației din 26 iulie 2012 și a procesului-verbal din

26 iulie 2012 emise de B.E.J., B.J., anularea raportului de expertiză judiciară

extracontabilă din 27 iulie 2012 întocmit de economist M.O.G. în același dosar

de executare, anularea adreselor de înființare a popririi din 2012, emise de

B.E.J., B.J. către SC B.C.R. SA, anularea tuturor actelor de executare

efectuate, a somațiilor emise, a proceselor-verbale de cheltuieli de executare

și a rapoartelor de expertiză, precum și a actelor de executare ulterioare

acestora, restabilirea situației anterioare executării prin restituirea sumelor

executate, potrivit art. 4042 C. proc. civ., în cazul în care executarea silită

va fi terminată până la data soluționării contestației la executare și

obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând

contravaloarea taxelor judiciare de timbru, a timbrelor judiciare, a

onorariului de expert, precizând că va solicita onorariul de avocat pe cale

separată; totodată, a solicitat suspendarea executării silite până la

soluționarea irevocabilă a contestației la executare.

În motivare,

contestatoarea a arătat că prin Decizia civilă nr. 935 din 06 iunie 2011a Curții

de Apel Bacău, secția civilă, minori și familie, conflicte de muncă și

asigurări sociale, irevocabilă, a fost obligată la plata către reclamanți,

între care și N.F., a unei sume nedeterminate, reprezentând cota de 5% din

profitul net realizat aferent fiecăruia dintre anii 2005, 2006, 2007,

reactualizată cu rata inflației.

De asemenea, a

susținut că suma de bani pe care o datorează creditoarei în baza titlului

executoriu a fost deja executată prin poprirea conturilor sale bancare deschise

la SC B.C.R. SA la 19 iulie 2012 în cadrul Dosarelor de executare silită nr. 1280/2011

și nr. 1379/2011 ale executorului judecătoresc B.J.

În drept, au

fost invocate prevederile art. 399, 274 alin. (3), art. 3711, art. 388 alin.

(1) și (2) și art. 403 C. proc. civ.

Prin sentința

civilă nr. 2930 din 27 septembrie 2012, Judecătoria Onești a admis excepția

necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

Pentru a hotărî

astfel, judecătoria, în baza art. 400 coroborat cu art. 373 alin. (2) și (3) C.

proc. civ., a reținut că instanța competentă teritorial este cea în a cărei

rază se desfășoară executarea silită.

Astfel, a

apreciat ca nefiind relevantă împrejurarea că a încuviințat executarea silită,

sub aspectul menținerii competenței sale pe tot parcursul derulării procedurii,

în condițiile în care executarea silită se desfășoară în circumscripția

Judecătoriei sector 3 București, în a cărei rază teritorială se află sediul

terțului poprit SC B.C.R. SA, la care contestatoarea are deschise mai multe conturi

active la Sucursala Unirea.

La 09 octombrie

2012, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, secția

civilă.

Prin sentința

civilă nr. 17503 din 18 noiembrie 2014, această instanță a admis excepția

propriei necompetenței teritoriale în ceea ce privește contestația la executare

privind creanța, executarea silită imobiliară și executarea silită însăși, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești, a

constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență; a

disjuns capătul de cerere privind poprirea conturilor contestatoarei deschise

la terțul poprit SC B.C.R. SA - Sucursala Unirea și a acordat termen de

judecată la 18 noiembrie 2014.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, că excepția

necompetenței teritoriale în materia contestației la executare este de ordine

publică, putând fi invocată și de instanță din oficiu, conform art. 159 alin.

(1) pct. 3 C. proc. civ.

Astfel,

constatând că în cauză executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria

Onești prin încheierea din 29 iunie 2012 și că împotriva contestatoarei au fost

efectuate acte de executare specifice atât popririi, cât și executării silite

imobiliare asupra unui imobil situat în raza de competență a respectivei

instanțe, a apreciat că Judecătoria Onești a dobândit calitatea de instanță de

executare și că îi aparține competența soluționării contestației privind

creanța, executarea silită imobiliară și executarea silită.

De asemenea,

Judecătoria sectorului 3 București, secția civilă, a reținut că îi revine

competența teritorială în soluționarea contestației împotriva actelor de executare

prin poprire, având în vedere că sediul terțului poprit SC B.C.R. SA se află în

raza sa teritorială și că, în cazul particular în care terț poprit este o

bancă, pentru determinarea instanței de executare interesează locul situării

conturilor debitorului, sens în care a disjuns petitul referitor la executarea

silită prin poprire, reținându-l spre soluționare.

Analizând

actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit între cele

două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași

pricină, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 400

alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de

executare, aceasta din urmă fiind, conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ.,

judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în

care legea prevede altfel, iar potrivit alin. (3) al aceleiași norme, instanța

de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite,

contestațiile la executare, precum și alte incidente ivite în cursul

executării.

Din verificarea

actelor Dosarului de executare nr. 112/2012 al B.E.J., B.J., rezultă că

executarea a fost pornită în baza titlului executoriu reprezentat de Decizia

civilă nr. 935 din 06 iunie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, minori

și familie, conflicte de muncă și asigurări sociale.

De asemenea, se

constată că au fost îndeplinite acte de executare imobiliară conform

procesului-verbal de situație din 30 iulie 2012, întocmit de B.E.J., B.J. și

acte de executare prin poprire asupra terțului poprit SC B.C.R. SA, cu sediul

în București, secto,r 3, întocmite de același executor.

Astfel, având

în vedere că încheierea de încuviințare a executării a fost pronunțată de

Judecătoria Onești, că au fost efectuate acte de executare silită asupra unui

imobil aflat în raza teritorială de competență a acestei instanțe si că

autoarea contestației a solicitat anularea tuturor actelor de executare

efectuate în Dosarul execuțional nr. 112/2012 al B.E.J., B.J., competența

teritorială în speță urmează a se stabili potrivit art. 400 coroborat cu 373 alin.

(2) C. proc. civ., care statuează că instanța de executare este judecătoria în

circumscripția căreia se efectuează executarea.

În raport de

cele mai sus expuse, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (5) C.

proc. civ. va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea

Judecătoriei Onești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 27 februarie 2015.