ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 689/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele: Prin contestația la executare înregistrată la 03 august 2012 pe rolul Judecătoriei Onești, contestatoarea SC O.M.V.P. SA a chemat în judecată pe intimații N.F. și B.E.J. B.J., solicitând anularea actelor de executare silită efectuate în Dosarul execuțional nr. 112/2012 al B.E.J., B.J., anularea somației din 26 iulie 2012 și a procesului-verbal din 26 iulie 2012 emise de B.E.J., B.J., anularea raportului de expertiză judiciară extracontabilă din 27 iulie 2012 întocmit de economist M.O.G. în același dosar de executare, anularea adreselor de înființare a popririi din 2012, emise de B.E.J., B.J. către SC B.C.R.

SA, anularea tuturor actelor de executare efectuate, a somațiilor emise, a proceselor-verbale de cheltuieli de executare și a rapoartelor de expertiză, precum și a actelor de executare ulterioare acestora, restabilirea situației anterioare executării prin restituirea sumelor executate, potrivit art. 4042 C. proc. civ., în cazul în care executarea silită va fi terminată până la data soluționării contestației la executare și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru, a timbrelor judiciare, a onorariului de expert, precizând că va solicita onorariul de avocat pe cale separată; totodată, a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.

În motivare, contestatoarea a arătat că prin Decizia civilă nr. 935 din 06 iunie 2011a Curții de Apel Bacău, secția civilă, minori și familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, irevocabilă, a fost obligată la plata către reclamanți, între care și N.F., a unei sume nedeterminate, reprezentând cota de 5% din profitul net realizat aferent fiecăruia dintre anii 2005, 2006, 2007, reactualizată cu rata inflației. De asemenea, a susținut că suma de bani pe care o datorează creditoarei în baza titlului executoriu a fost deja executată prin poprirea conturilor sale bancare deschise la SC B.C.R. SA la 19 iulie 2012 în cadrul Dosarelor de executare silită nr. 1280/2011 și nr. 1379/2011 ale executorului judecătoresc B.J.

În drept, au fost invocate prevederile art. 399, 274 alin. (3), art. 3711, art. 388 alin. (1) și (2) și art. 403 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 2930 din 27 septembrie 2012, Judecătoria Onești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. Pentru a hotărî astfel, judecătoria, în baza art. 400 coroborat cu art. 373 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a reținut că instanța competentă teritorial este cea în a cărei rază se desfășoară executarea silită. Astfel, a apreciat ca nefiind relevantă împrejurarea că a încuviințat executarea silită, sub aspectul menținerii competenței sale pe tot parcursul derulării procedurii, în condițiile în care executarea silită se desfășoară în circumscripția Judecătoriei sector 3 București, în a cărei rază teritorială se află sediul terțului poprit SC B.C.R.

SA, la care contestatoarea are deschise mai multe conturi active la Sucursala Unirea. La 09 octombrie 2012, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, secția civilă. Prin sentința civilă nr. 17503 din 18 noiembrie 2014, această instanță a admis excepția propriei necompetenței teritoriale în ceea ce privește contestația la executare privind creanța, executarea silită imobiliară și executarea silită însăși, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență; a disjuns capătul de cerere privind poprirea conturilor contestatoarei deschise la terțul poprit SC B.C.R.

SA - Sucursala Unirea și a acordat termen de judecată la 18 noiembrie 2014. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, că excepția necompetenței teritoriale în materia contestației la executare este de ordine publică, putând fi invocată și de instanță din oficiu, conform art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. Astfel, constatând că în cauză executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Onești prin încheierea din 29 iunie 2012 și că împotriva contestatoarei au fost efectuate acte de executare specifice atât popririi, cât și executării silite imobiliare asupra unui imobil situat în raza de competență a respectivei instanțe, a apreciat că Judecătoria Onești a dobândit calitatea de instanță de executare și că îi aparține competența soluționării contestației privind creanța, executarea silită imobiliară și executarea silită.

De asemenea, Judecătoria sectorului 3 București, secția civilă, a reținut că îi revine competența teritorială în soluționarea contestației împotriva actelor de executare prin poprire, având în vedere că sediul terțului poprit SC B.C.R. SA se află în raza sa teritorială și că, în cazul particular în care terț poprit este o bancă, pentru determinarea instanței de executare interesează locul situării conturilor debitorului, sens în care a disjuns petitul referitor la executarea silită prin poprire, reținându-l spre soluționare. Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 400 alin. (1) C. proc.

civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind, conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea prevede altfel, iar potrivit alin. (3) al aceleiași norme, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și alte incidente ivite în cursul executării. Din verificarea actelor Dosarului de executare nr. 112/2012 al B.E.J., B.J., rezultă că executarea a fost pornită în baza titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 935 din 06 iunie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, minori și familie, conflicte de muncă și asigurări sociale.

De asemenea, se constată că au fost îndeplinite acte de executare imobiliară conform procesului-verbal de situație din 30 iulie 2012, întocmit de B.E.J., B.J. și acte de executare prin poprire asupra terțului poprit SC B.C.R. SA, cu sediul în București, secto,r 3, întocmite de același executor. Astfel, având în vedere că încheierea de încuviințare a executării a fost pronunțată de Judecătoria Onești, că au fost efectuate acte de executare silită asupra unui imobil aflat în raza teritorială de competență a acestei instanțe si că autoarea contestației a solicitat anularea tuturor actelor de executare efectuate în Dosarul execuțional nr. 112/2012 al B.E.J., B.J., competența teritorială în speță urmează a se stabili potrivit art. 400 coroborat cu 373 alin. (2) C. proc.

civ., care statuează că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se efectuează executarea. În raport de cele mai sus expuse, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ. va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Onești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2015.