ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2230/2013

Asupra conflictului

negativ de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 15376

din 29 iulie 2010 a Judecătoriei sector 1 București, a fost admisă în parte contestația

la executare formulată de contestatoarea SC O.M.V.P. SA, au fost anulate în parte

procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare din 13 iulie 2009 și

21 iulie 2009 pentru suma de 1.435 RON reprezentând onorariu avocat în dosarele

de executare și procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare din

13 iulie 2009 și 21 iulie 2009 pentru suma de 1.150 RON reprezentând onorariu avocat

în dosarele de executare.

De asemenea, a

fost anulată în parte executarea silită pentru suma de 1.746 RON în dosarele de

executare și pentru suma de 1.461 RON în dosarele de executare din 2009. Au fost

obligați intimații B.P., T.N., B.M., I.O.F., J.V., M.G., M.I., R.I., A.I., S.V.,

G.G., B.D., C.M., C.M.A., C.M.B., G.C.V., M.N.E., M.M., N.V., R.I.A., V.G., A.M.,

U.L.S., S.D., S.M., P.M., P.G.S., J.C., I.D., I.M., la restituirea către contestatoarea

SC O.M.V.P. SA, fiecare în parte, a sumei de 1.746 RON ce a făcut obiectul executării

silite în dosarele de executare din 2009 și intimații S.C., P.G., M.I., L.D., G.C.,

G.G.A., D.C., C.N.T., C.T., C.G., la restituirea de către fiecare în parte a sumei

de 1.461 RON ce a făcut obiectul executării silite în dosarele de executare din

2009.

A fost respins

capătul de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat

și a fost obligată contestatoarea la plata onorariului expertului S.A. în cuantum

de 700 RON.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs contestatoarea SC O.M.V.P. SA, solicitând modificarea

în parte a sentinței civile în sensul admiterii în tot a contestației la executare

împotriva procedurii de executare silită ce face obiectul dosarului de executare

din 2009 a Biroului Executorului Judecătoresc B.C. și pe cale de consecință anularea

tuturor actelor de executare efectuate în dosarul contestat, a adresei de înființare

a popririi, a procesului-verbal de cheltuieli de executare și a raportului de expertiză

și a restabilirii situației anterioare executării prin restituirea sumelor executate

potrivit art. 404

2

C. proc. civ., precum și a obligării intimaților la

plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva aceleași

sentințe civile nr. 15376 din 29 iulie 2010 au declarat recurs și intimații.

Prin decizia civila

nr. 2442/R din 19 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a

civilă, a fost admis recursul declarat de contestatoare și de intimați, a fost casată

sentința civilă nr. 15376 din 29 iulie 2010 și trimisă cauza spre competentă soluționare

la Judecătoria Focșani, instanța de recurs reținând, în esență, că în speță, instanța

de executare, respectiv judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea,

în sensul art. 373 alin. (2) C. proc. civ. este Judecătoria Focșani care a încuviințat

executarea silită și care a verificat cererea prin raportare la art. 373

1

alin. (2) C. proc. civ. și la art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel învestită

Judecătoria Focșani, secția I civilă, prin sentința nr. 1461 din 27 martie 2013

a admis excepția de necompetență teritorială invocată de contestatoarea SC

O.M.V.P. SA, a declinat competența în favoarea Judecătoriei sector 1 București și

constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei

Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În pronunțarea

acestei soluții instanța a reținut că dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc.

civ. prevăd că „instanța de executare este instanța în circumscripția căreia se

face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”, că una dintre

excepțiile de la această regulă instituită de art. 373 C. proc. civ. este prevăzută

în materia executării silite prin poprire, caz în care dispozițiile legale speciale

prevăd că poprirea se înființează la cererea creditorului de către executorul judecătoresc

de la „domiciliul sau sediul debitorului, ori de la domiciliul sau sediul terțului

poprit”, că din dispozițiile legale amintite rezultă că instanța de executare în

materia popririi este instanța de la domiciliul sau sediul debitorului sau domiciliul

ori sediul terțului poprit, toate acestea fiind în circumscripția teritorială a

Judecătoriei sectorului 1 București.

Înalta Curte,

legal învestită cu pronunțarea regulatorului de competență constată că Judecătoria

Focșani, secția civilă, este competentă teritorial în soluționarea cauzei pentru

motivele ce se vor arăta.

Asupra instanței

competente teritorial să soluționeze cauza a statuat, prin hotărâre irevocabilă,

Tribunalul București, ca instanță de recurs, prin decizia nr. 2442/R din 19 septembrie

2011.

Așadar aspectul

privind competența teritorială a intrat astfel în puterea lucrului judecat, orice

altă analiză a acesteia ducând la încălcarea principiului securității raporturilor

juridice și implicit a art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Așa fiind, în

respectarea principiului autorității de lucru judecat, Înalta Curte stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

în favoarea Judecătoriei Focșani.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi, 4 iunie 2013.