ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1583/2016

HOTĂRÂRE

05.10.2016

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1583/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1583/2016

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16 iulie 2015 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/3/2015 revizuentul A., în contradictoriu cu intimații B. și B.E.J., C., a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 1035/R din 17 aprilie 2015 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2014.

În motivare, revizuentul a arătat că în mod greșit contestația în anulare a fost respinsă ca tardiv formulată, că dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice, dispoziții care nu pot fi aduse la îndeplinire, că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, omițând să cerceteze unul dintre motivele de casare invocate și că există hotărâri potrivnice, întrucât nu mai era de recuperat niciun debit, acesta fiind achitat la data de 30 octombrie 2008, când executarea a rămasă fără obiect (Decizia civilă nr. 1035/R din 17 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2014 fiind potrivnică sentinței civile nr. 10259 din 07 noiembrie 2008 pronunțate de Judecătoria sectorului 3 București în Dosarul nr. x/301/2008, pe care a depus-o la dosar).

Prin Decizia civilă nr. 1885/R din 12 octombrie 2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și a dispus constituirea unui nou dosar și a respins cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 1 și pct. 2 C. proc. civ. ca inadmisibilă.

Cererea disjunsă a fost reînregistrată la data de 12 octombrie 2015 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/3/2015.

Prin Decizia civilă nr. 1893/R din 12 octombrie 2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale și în consecință a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost reînregistrată la data de 27 octombrie 2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. x/3/2015.

La data de 14 decembrie 2015, revizuentul a depus note scrise, prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al B., a administratorului D.

Prin Decizia civilă nr.

nr. 1333/2015 din 15 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

s-a respins excepția invocată de revizuent și a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuent

împotriva Deciziei civile nr. 1035/R din 17 aprilie 2015 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2014. Prin aceeași decizie a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

În ce privește excepția invocată de revizuent, Curtea a respins-o, în considerarea faptului că,

în prezenta cerere de revizuire D. nu a susținut că ar avea calitatea de reprezentant al B.

S-a reținut, în esență, în considerentele deciziei revizuite, că instanța învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire nu poate analiza legalitatea și temeinicia hotărârii atacate decât exclusiv prin prisma motivelor prevăzute de art. 322 C. proc. civ., fără a putea verifica alte aspecte în afara celor cele prevăzute de aceste texte de lege.

Referitor la motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Curtea a constatat că soluțiile instanțelor nu sunt diferite, în sensul că în prima cauză a fost respinsă contestația la executare ce făcea obiectul Dosarului de executare nr. x/2008 al

B.E.J., C.

ca rămasă fără obiect, cu motivarea că prin chitanța din 30 octombrie 2008 s-a făcut dovada achitării debitului a cărui executare se contestă, în timp ce prin decizia care formează obiectul prezentei cereri de revizuire fost respinsă contestația în anulare formulată împotriva Deciziei civile nr. 1936 din 20 noiembrie 2009 pronunțate în Dosarul nr. x/301/2009de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, ca tardiv introdusă și a fost respinsă contestația în anulare formulată împotriva Deciziei civile nr. 955 din 28 martie 2014 pronunțate în Dosarul nr. x/301/2013 de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, ca nefondată.

S-a apreciat că există identitate sub aspectul părților, atât cererea din Dosarul nr. x/301/2008, cât și cea din Dosarul nr. x/3/2014 fiind formulate de contestatorul A. în contradictoriu cu intimații B. și B.E.J., C.

Obiectele celor două dosare au fost însă diferite, prin contestația la executare cu care a fost învestită instanța în Dosarul nr. x/301/2008 al Judecătoriei sectorului 3 București s-a solicitat anularea executării silite începute în baza Deciziei civile nr. 1645/R din 01 noiembrie 2007 a Tribunalului București (dosar executare nr. x/2008 al

B.E.J., C., executare începută pentru obligațiile cuprinse în titlul executoriu, în sumă de 6.914,15 lei și cheltuielile de executare în sumă de 3.396,69 lei)

, iar prin contestația în anulare înregistrată la data de 10 aprilie 2014 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. x/3/2014 s-a cerut anularea Deciziei civile nr. 1936 din 20 noiembrie 2009 pronunțate în Dosarul nr. x/301/2009 de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, și a Deciziei civile nr. 955 din 28 martie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/301/2013 de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

În primul dosar, revizuentul a formulat o contestație la executare(sediul materiei fiind reprezentat de dispozițiile art. 399-404 C. proc. civ.), în cadrul căreia a invocat faptul că s-a pus în executare o hotărâre nedefinitivă.

În cel de-al doilea dosar, revizuentul a formulat o contestație în anulare(sediul materiei fiind reprezentat de dispozițiile art. 317-321 C. proc. civ.), prin care a arătat că instanța de recurs a omis să analizeze motivul de recurs vizând autoritatea de lucru judecat în care au intrat considerentele sentinței civile nr. 10259 din 7 noiembrie 2008 pronunțate de Judecătoria sector 3 în Dosarul nr. x/301/2008, ce atestă achitarea debitului la data de 30 octombrie 2008. De asemenea, cu privire la cea de-a doua decizie a cărei anulare a solicitat-o, a arătat că în mod greșit a fost admisă excepția tardivității motivelor de recurs suplimentare.

Sub acest aspect, Curtea a concluzionat că, cele două tipuri de cereri, astfel cum au fost ele concepute de către legiuitor, nu se confundă.

S-a mai constatat că, hotărârile invocate au fost pronunțate în dosare diferite, în al doilea proces nu s-a analizat excepția puterii de lucru judecat (contestația în anulare îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 1936 din 20 noiembrie 2009 pronunțate în Dosarul nr. x/301/2009 de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, fiind respinsă ca tardivă) și s-a solicitat anularea celei de-a doua hotărâri.

Așa fiind, Curtea a concluzionat că nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute cumulativ de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Împotriva celei din urmă hotărâri

recurentul

A. a formulat recurs prin care solicită admiterea acestuia, casarea hotărârilor potrivnice, nulitatea absolută a executării silite pornite împotriva sa și finalizată în mod ilegal, cu întoarcerea executării silite și repunerea părților în situația anterioară cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, recurentul susține că: dezlegarea dată este rezultatul unei erori grave juridice, hotărârea a cărei recurare se cere a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinzând motive contradictorii și străine de natura pricinii, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța a soluționat procesul fără să intre în cercetarea fondului, deoarece există hotărâri definitive și potrivnice date de instanțe de grade diferite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

În continuare, recurentul arată că, în mod greșit și ilegal, prin sentința civilă nr. 3451 din 24 martie 2009 Judecătoria sectorului 3 București a admis excepția tardivității contestației împotriva procesului - verbal privind cheltuielile de executare și împotriva procesului verbal de actualizare a creanței întocmită de executorul judecătoresc la data de 11 iulie 2008; sub acest din urmă aspect, recurentul învederează că „în josul paginii din hotărâre” se menționează că procesele - verbale - menționate mai sus - au fost întocmite în realitate la data de 19 ianuarie 2009 și nu la 11 iulie 2008, rezultând că nu s-a intrat în cercetarea fondului.

Cererea de revizuire îndeplinește condițiile cerute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. precum și dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., în sensul că există hotărâri potrivnice pronunțate în aceeași pricină, fiind îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză; în opinia sa operează autoritatea de lucru judecat prin sentința civilă nr. 10259 din 07 noiembrie 2008, hotărârile au fost pronunțate în dosare diferite, așa cum a cenzurat și instanța prin hotărârea atacată.

Recurentul mai arată că, în cauză sunt îndeplinite cerințele motivului de revizuire invocat, în ce privește Dosarul nr. x/301/2008 și Dosarul nr. x/3/2014, iar executorul judecătoresc în mod viclean i-a întocmit chitanța din 30 octombrie 2008 precum și executarea silită imobiliară.

În același context, recurentul susține că, este inadmisibil să se vândă apartamentul cu trei camere în anul 2010, câtă vreme debitul a fost achitat la data de 30 octombrie 2008, cu suma de 195.183 lei pentru a se recupera un debit - inexistent - de 6.914,15 lei.

Recurentul învederează că s-a efectuat o executare silită imobiliară ilegală deoarece dacă în realitate mai exista de recuperat un debit, se putea înființa poprire asupra salariului, mai ales că avea un loc de muncă stabil.

Recurentul a depus precizări la motivele recursului, pe care Înalta Curte nu le poate avea în vedere, întrucât acestea nu au fost depuse în termenul de exercitare a recursului. Prin notele scrise, aflate la filele 20-22 dosar recurs, recurentul arată că împotriva executării silite pornite împotriva sa a formulat contestații la executare, sens în care indică numerele dosarelor și, totodată susține că a fost evacuat din imobil de către părțile potrivnice în mod fraudulos și ilegal. Recurentul mai critică sumele cu titlu de debit și cheltuieli de executare, pe care nu le datorează.

Recursul este nefondat.

Prealabil analizării prezentului recurs, se observă că recurentul indică formal art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și arată că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fără însă a aduce argumente în fapt și în drept de ce hotărârea recurată este nelegală.

De observat că, în ce privește motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ., recurentul le indică doar formal, nearătând în ce constă neregularitatea procedurală prevăzută sub sancțiunea art. 105 alin. (2) din același cod, în ce constă contrarietatea și nu a arătat care sunt motivele contradictorii și străine de natura pricinii. De fapt, singurul motiv de nelegalitate invocat de recurent este pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

În plus, celelalte afirmații ale recurentului referitoare la faptul că executarea silită a fost ilegală și abuzivă, reprezintă aspecte ce țin de netemeinicia hotărârii atacate.

De asemenea, recurentul menționează formal că hotărârea pronunțată reprezintă :

rezultatul unei erori grave juridice, hotărârea a cărei recurare se cere a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinzând motive contradictorii și străine de natura pricinii, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța a soluționat procesul fără să intre în cercetarea fondului, deoarece există hotărâri definitive și potrivnice date de instanțe de grade diferite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Astfel, că recurentul nu argumentează în susținerile recursului său, în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, acesta nefăcând decât să afirme că sunt îndeplinite condițiile cerute de motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În cauză, în mod corect instanța anterioară a constatat că cele două hotărâri pretins potrivnice au fost pronunțate în căi de atac distincte, diferite.

Astfel, în primul dosar, revizuentul a formulat o contestație la executare iar în cel de-al doilea dosar revizuentul a formulat o contestație în anulare prin care a arătat că instanța de recurs a omis să analizeze motivul de recurs vizând autoritatea de lucru judecat în care au intrat considerentele sentinței civile nr. 10259 din 7 noiembrie 2008 pronunțate de Judecătoria sector 3 în Dosarul nr. x/301/2008; ce atestă achitarea debitului la data de 30 octombrie 2008. De asemenea, cu privire la cea de-a doua decizie a cărei anulare a solicitat-o, a arătat că în mod greșit a fost admisă excepția tardivității motivelor de recurs suplimentare.

De remarcat că, în mod legal și temeinic instanța de revizuire a statuat că în al doilea proces nu s-a analizat excepția puterii de lucru judecat contestația în anulare îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 1936 din 20 noiembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. x/301/2009 de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, fiind respinsă ca tardivă și s-a solicitat anularea celei de-a doua hotărâri.

Prin urmare, față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat în prezenta cauză este nefondat.