ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 586/2024

Ședința publică din data de 29 februarie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2021, la data de 29.09.2021, revizuenta A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 306A/02.02.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2020, invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând că decizia a cărei revizuire o solicită încalcă autoritatea de lucru judecat și este potrivnică următoarelor hotărâri definitive: sentința civilă nr. 13806/18.08.2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2015; sentința civilă nr. 1224/27.01.2017, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. x/2015; decizia civilă nr. 3558/31.10.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015; încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 14.11.2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II a civilă, în dosarul nr. x/2018 prin care s-a încuviințat executarea silită sub toate formele de executare a Administrației Finanțelor Publice Sector 1 București, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 13806/18.08.2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2015, completată prin sentința civilă nr. 1224/27.01.2017, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 3558A/31.10.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă; sentința civilă nr. 1887/05.04.2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II a civilă, în dosarul nr. x/2019; decizia civilă nr. 2001/04.07.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 123A/25.01.2022, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a dispus disjungerea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 306A/02.02.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2020, formulată în temeiul prevederilor art. art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin raportare la decizia civilă nr. 3558/31.10.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015 și formarea unui nou dosar.

Cauza disjunsă a fost înregistrată sub nr. x/2022, iar prin decizia civilă nr. 705A/22.03.2022 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale, cu consecința declinării competenței de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 12.04.2022, sub nr. x/2022.

Prin decizia civilă nr. 1613A din 11 noiembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția tardivității și a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A., ca fiind tardivă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6, pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de revizuire.

Prin primul motiv de recurs dezvoltat, revizuenta a susținut că instanța de revizuire a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității reținând în mod nelegal, că obiectul dosarului nr. x/2022 este reprezentat de contestația la executare împotriva deciziei nr. 3558A din 31 octombrie 2017, deși obiectul dosarului este constituit de cererea de revizuire împotriva deciziei nr. 306A din 02 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

De asemenea, revizuenta a arătat că, în mod nelegal, s-a reținut în considerentele deciziei atacate, la pagina nr. 3 dosarul nr. x/2020, dosar care nu există în realitate.

Tot circumscris motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuenta a învederat că instanța a respins cererea de revizuire ca fiind tardiv formulată, raportându-se, în mod nelegal, la data pronunțării deciziei civile nr. 306A din 02 februarie 2021 și nu la data comunicării acestei decizii.

Circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 7 C. proc. civ., recurenta-revizuentă a învederat că instanța nu a analizat fondul cererii de revizuire și nu a examinat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 13806 din 18 august 2016 a Judecătoriei Sectorului 1 București, a sentinței civile nr. 1224 din 27 ianuarie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 București și a deciziei civile nr. 3558 din 31 octombrie 2017 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, precum și a încheierii pronunțate în cameră de consiliu din 14 noiembrie 2018 prin care s-a încuviințat executarea silită prin toate formele prevăzute de lege, toate pronunțate în dosarul nr. x/2015.

Totodată, a invocat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1887 din 05 aprilie 2019 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București și decizia civilă nr. 2001 din 04 iulie 2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins definitiv contestația la executare.

Concluzionând, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul, prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța de recurs constată că argumentele recurentei în sensul încălcării de către instanța de revizuire a normelor de procedură sunt dezvoltate pe două paliere și anume: pe de o parte, prin reținerea greșită a obiectului dosarului nr. x/2015 și a trimiterii eronate la un dosar cu un număr inexistent în evidența dosarelor aflate pe rolul instanțelor de judecată, iar pe de altă parte, prin reținerea (eronată în opinia recurentei) a împrejurării că termenul de o lună pentru declararea căii de atac a revizuirii curge de la data pronunțării deciziei atacate și nu de la data comunicării acesteia.

Criticile astfel dezvoltate nu pot fi primite, având în vedere cele ce succed.

Prealabil, Înalta Curte reține că instanța de revizuire, contrar susținerilor recurentei, a reținut corect obiectul cererii cu care a învestită, respectiv cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 306A/02.02.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2020, prin care a fost soluționată contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 2521/03.09.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Într-adevăr, la pagina 3 din decizia atacată s-a menționat că dosarul în care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire se solicită este dosarul nr. x/2020, dosar menționat greșit, însă critica formulată pe acest aspect nu poate fi circumscrisă vreunui motiv de casare prevăzut de lege, acest aspect vizând o eroare materială strecurată în hotărârea atacată și nu un aspect ce ține de legalitatea hotărârii.

Trebuie menționat, în acest punct al analizei, că potrivit dispozițiilor art. 445 C. proc. civ., îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442-444 C. proc. civ.

Norma procedurală stabilește o ordine disciplinară procesuală, instituind obligativitatea respectării procedurilor reglementate de dispozițiile art. 442-444 C. proc. civ., aspectele invocate de recurentă neputând fi valorificate pe calea recursului.

Drept urmare, C. proc. civ., astfel cum s-a menționat supra, prevede posibilitatea rectificării erorilor materiale prin proceduri simplificate, menționarea greșită a numărului de dosar fiind o eroare materială care poate fi corectată prin rectificare, fără a afecta valabilitatea hotărârii.

Aceasta întrucât, astfel de erori materiale nu afectează drepturile părților, nu generează confuzii semnificative legate de identificarea corectă a dosarului și nu produc o vătămare reală și semnificativă care nu poate fi înlăturată altfel.

În ceea ce privește critica de nelegalitate formulată în sensul că instanța de revizuire a respins în mod nelegal cererea de revizuire ca fiind tardiv formulată, deși încadrabilă în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu poate fi primită.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., analiza instanței de recurs presupune examinare conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar soluția pronunțată de instanța de revizuire, prin decizia recurată, este aceea de respingere ca tardiv formulată a cererii de revizuire, neprocedându-se la o judecată pe fond a căii de atac.

Astfel, instanța de recurs constată că, prin hotărârea recurată, curtea de apel a reținut că termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a început să curgă la data de 02.02.2021, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din același Cod, când a fost pronunțată decizia civilă nr. 306A din 02 februarie 2021 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2020. Totodată, a reținut că termenul legal pentru declararea căii de atac s-a împlinit la 02.03.2021.

Cererea de revizuire a fost depusă la registratura Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 29 septembrie 2021 (conform înscrisului de la dosarul tribunalului), mult după împlinirea termenului de revizuire prevăzut de lege.

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a criticat soluția dată de curtea de apel, susținând că instanța de revizuire s-a raportat în mod greșit la data pronunțării deciziei civile nr. 306A din 02 februarie 2021 a Tribunalului București, deși ar fi trebuit să se raporteze la data comunicării hotărârii, făcând astfel o aplicare greșită a normelor procedurale.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul de revizuire este o lună și se va socoti în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din același Cod, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4) din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, iar potrivit dispozițiilor alin. (2), hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, de la data pronunțării.

În cazul concret dedus judecății, conform dispozițiilor legale mai sus evocate ultima hotărâre dintre cele pretins potrivnice, respectiv decizia civilă nr. 306A pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă la data de 02.02.2021, în dosarul nr. x/2020, a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii, este o hotărâre pronunțată în soluționarea contestației în anulare formulate împotriva deciziei civile nr. 2521/03.09.2019 pronunțate în soluționarea apelului declarat împotriva încheierii din data de 12.06.2017, pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. x/2017, în cauza având ca obiect încuviințare executare silită.

Potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Astfel, decizia civilă nr. 306A/02.02.2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă este o hotărâre definitivă, și, prin urmare, termenul legal pentru exercitarea căii de atac extraordinare a revizuirii curge de la data pronunțării hotărârii definitive atacate, și anume de la data de 02.02.2021.

Drept urmare, așa cum corect a reținut curtea de apel, termenul de o lună de la data pronunțării s-a împlinit la 02 martie 2021.

În ceea ce privește data formulării cererii de revizuire, instanța de revizuire a reținut că, în speță, calea de atac a fost depusă la registratura Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de la data de 29 septembrie 2021.

Ca atare, cum din înscrisurile de la dosar, rezultă că cererea de revizuire a fost formulată după împlinirea termenului prevăzut de lege, iar potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, soluția curții de apel - de admitere a excepției tardivității căii de atac și de respingere a cererii de revizuire ca tardivă - este una corectă, neputându-se reține incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Analizând pricina și din perspectiva dreptului de acces la o instanță, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat și garantat de prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte reține că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a statuat că legea fundamentală nu interzice stabilirea, prin lege, a anumitor condiții sau reguli de procedură în privința exercitării acestui drept, ci, dimpotrivă, statuează în art. 126 alin. (2):

"Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege."

Stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție sau exercitarea căilor de atac, ordinare sau extraordinare, nu constituie o încălcare a dreptului la liber acces la justiție. În acest sens, este Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, în care s-a stabilit că accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale, prin care justiția se înfăptuiește și este de competența exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești.

Prin decizia nr. 279 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 22 august 2018, Curtea Constituțională a reținut că principiul accesului liber la justiție trebuie interpretat și prin prisma art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Cu privire la interpretarea acestui articol, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut, existând posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept (Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragrafele 37 și 38).

Totodată, prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că accesul liber la justiție implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului.

Prin ultimele critici formulate, recurenta-revizuentă a invocat incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., contestând decizia curții de apel pentru nemotivare, respectiv pentru lipsa analizei motivelor de revizuire.

De asemenea, a invocat incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din același cod, susținând că instanța de revizuire nu a analizat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 13806 din 18 august 2016 a Judecătoriei Sectorului 1 București, a sentinței civile nr. 1224 din 27 ianuarie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 București și a deciziei civile nr. 3558 din 31 octombrie 2017 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, precum și a încheierii pronunțate în cameră de consiliu din 14 noiembrie 2018 prin care s-a încuviințat executarea silită prin toate formele prevăzute de lege, toate pronunțate în dosarul nr. x/2015.

Deși subsumate de către recurentă dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 7 C. proc. civ., argumentele concrete formulate vizează, în realitate, nemulțumirea recurentei față de împrejurarea că instanța nu a analizat pe fond motivele de revizuire și nu a examinat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor mai sus menționate.

Or, cum cererea de revizuire a fost respinsă ca urmare a admiterii excepției de tardivitate, instanța nu a trecut la analiza pe fond a motivelor de revizuire. Astfel, este evident că nu a intrat în analiza elementelor care ar fi putut justifica o eventuală schimbare a hotărârii inițiale, limitându-se strict la aspectele de procedură, asigurând astfel aplicarea corectă a normelor procedurale și respectarea principiilor de securitate juridică.

În ceea ce privește soluția pronunțată, se constată că instanța de revizuire și-a motivat hotărârea cu respectarea cerințelor art. 425 C. proc. civ., decizia atacată conținând elementele care fac posibil controlul hotărârii în calea de atac, motivarea fiind clară și concisă, cuprinzând argumentele care au format convingerea instanței în sensul soluției pronunțate.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din același cod, Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 1613A din 11 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 februarie 2024.