ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2118/2022

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11 aprilie 2022 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2022, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 2306 din 11 martie 2022 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2021, susținând, în esență, că aceasta este potrivnică următoarelor hotărâri definitive:

- sentința civilă nr. 3590/29.05.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a, modificată în parte și rămasă definitivă prin decizia nr. 487/24.01.2014, pronunțată în dosarul nr. x/2012;

- încheierea pronunțată în data de 10.10.2017 de către Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2017;

- sentința civilă nr. 3271/18.05.2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia nr. 1072A/29.03.2019, pronunțată de Tribunalul București;

- încheierea pronunțată în data de 03.10.2018 de către Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2001, definitivă prin decizia nr. 146/28.05.2019, pronunțată de către Tribunalul București;

- sentința civilă nr. 3947/26.06.2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia civilă nr. 177/26.01.2021.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 6759 din 7 iulie 2022 a Judecătoriei Sectorului 1 București a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă, sub nr. x/2022.

La termenul din 3 noiembrie 2022, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, reținând cauza în pronunțare asupra acesteia.

Examinând cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) cu referire la art. 459 alin. (1) și art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce succed:

Cererea de revizuire este îndreptată împotriva sentinței civile nr. 2306 din 11 martie 2022 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2021, revizuenta susținând, în esență, că aceasta este potrivnică unui număr de cinci hotărâri definitive.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. trebuie coroborat cu art. 459 din același cod referitor la ordinea exercitării căilor de atac.

Primul alineat al art. 459 C. proc. civ. prevede că nu pot fi exercitate căile extraordinare de atac atât timp cât este deschisă calea de atac a apelului.

Cu alte cuvinte, dacă o hotărâre pronunțată în primă instanță este susceptibilă de a fi atacată cu apel, ea nu poate fi atacată cu recurs, contestație în anulare sau revizuire.

Faptul că legiuitorul a înțeles să nu mai permită opțiunea între apel și căile extraordinare de atac rezultă din alineatul al doilea al art. 459 C. proc. civ. în care, cu referire expresă la recurs și doar pe baza acordului părților, se derogă de la regulă și devine posibilă exercitarea directă a recursului împotriva unei hotărâri supuse atât apelului, cât și recursului.

În speță, sentința atacată cu revizuire este o hotărâre pronunțată în primă instanță împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a apelului

Astfel, prin hotărârea atacată cu revizuire, anume sentința civilă nr. 2306 din 11 martie 2022 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională Pentru Compensarea Imobilelor, prin care reclamanta a cerut, în temeiul art. 906 alin. (4) C. proc. civ., fixarea sumei definitive ce se datorează cu titlu de penalități în vederea executării silite a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 487/24.01.2014, pronunțată în dosarul cu nr. x/2012

Din verificarea sistemului Ecris a rezultat că împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat apel ce formează obiectul dosarului nr. x/2021, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Conform art. 634 alin. (1) și (2) C. proc. civ. (1) sunt hotărâri definitive:

(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării."

Contrar susținerilor reprezentantului revizuentei, sentința nr. 2306/2022 este o hotărâre împotriva căreia se poate exercita calea de atac a apelului, pe care revizuenta a și exercitat-o, de fapt, întrucât cererea de fixare a sumei definitive, conform art. 906 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, formă aplicabilă în speță în raport cu data formulării cererii creditoarei, 5 noiembrie 2021, este soluționată de instanța de executare prin încheiere, dată cu citarea părților, fără ca, în prezent, să se mai prevadă că încheierea este una definitivă.

De altfel, prin decizia nr. 59/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, cu privire la următoarea chestiune de drept: "În situația în care prima instanță a respins cererea de fixare a sumei definitive ce i se datorează creditorului cu titlu de penalități, în temeiul art. 906 alin. (4) din C. proc. civ., hotărârea primei instanțe este susceptibilă de a fi atacată cu o cale de atac, respectiv apel?", în paragraful nr. 50 s-a statuat faptul că "...în noua reglementare a alin. (4) al art. 906 din C. proc. civ., aplicabilă însă doar cererilor introduse ulterior intrării în vigoare a noului act normativ, conform art. 24 din C. proc. civ., suprimarea mențiunii "definitivă", în privința încheierii pe care instanța o pronunță pe acest temei legal, este semnalul clar al schimbării opțiunii legiuitorului asupra soluției legislative inițiale, în care astfel de cereri se judecau în primă și ultimă instanță de judecătorie și pe care a abandonat-o în favoarea unei judecăți efectuate în două grade de jurisdicție (fond și apel), doar în ceea ce privește cererile de fixare a sumelor definitive datorate creditorului de către debitor cu titlu de penalități de întârziere."

În consecință, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale evocate, rezultă că hotărârea atacată cu revizuire este o decizie nedefinitivă la momentul formulării cererii de revizuire.

Având în vedere că revizuenta a formulat cererea de revizuire împotriva unei hotărâri nedefinitive, Înalta Curte de Casație și Justiție reține, în raport cu prevederile art. 459 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii de atac extraordinare a revizuirii, sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. civ. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fata legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva sentinței nr. 2306 din 11 martie 2022 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 noiembrie 2022.