ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1375/2023

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. x/05.02.2018, reclamanta A. a formulat contestație împotriva deciziei CNCI nr. 3283/24.02.2015.

Prin sentința civilă nr. 811/13 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a respectivei instanțe și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

După declinare, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul București, secția a IV-a Civilă, la data de 29 iunie 2018, sub nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 2110/19.10.2018, Tribunalul București a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active, a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive, a respins ca nefondată cererea de repunere în termen, a admis excepția tardivității, a respins ca tardiv formulat capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 3283/24.02.2015, în contradictoriu cu pârâții CNCI și Primarul Orașului Târgu Neamț, a respins ca lipsit de interes capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Primarul orașului Târgu Neamț la a trimite actele lipsă către pârâta CNCI, a fost respinsă excepția autorității lucrului judecat și a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Primarul Orașului Târgu Neamț la plata de despăgubiri ca nefondată.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta.

Prin decizia civilă nr. 909 A din 06 iunie 2019, Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă a respins ca inadmisibilă, solicitarea de sesizare a Curții Constituționale și a respins ca nefondat, apelul formulat de apelanta reclamantă A., împotriva sentinței civile nr. 2110/19.10.2018, pronunțate de Tribunalul București – secția a IV-a Civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații-pârâți Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Primarul Orașului Târgu-Neamț.

Împotriva deciziei civile nr. 909A din 06 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă a formulat recurs A..

Prin decizia civilă nr. 1938 din 07 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă a anulat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 909A din 06 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu în ceea ce privește recursul declarat de reclamanta A. cu privire la soluția de respingere a apelului.

Împotriva deciziei civile nr. 1938 din 07 noiembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă a declarat recurs A..

Prin decizia civilă nr. 107 din 13 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A..

Prin decizia civilă nr. 76 din 16 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 909A din 06 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 909A din 06 iunie 2019 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă, A. a formulat contestație în anulare, aceasta fiind respinsă ca neîntemeiată prin decizia civilă nr. 1967A din 09 decembrie 2019.

Împotriva sentinței civile nr. 2110 din 19 octombrie 2018 pronunțate de Tribunalul București – secția a IV-a civilă a formulat cerere de revizuire A..

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 7.10.2019, sub nr. x/2019, revizuenta A. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 2110/19.10.2018 pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr. x/2019, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., arătând că a descoperit înscrisuri doveditoare noi, care au fost depuse în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Prin încheierea din 29 iulie 2020, Tribunalul București – secția a V-a civilă a dispus înaintarea cererii de revizuire formulate de revizuenta A. completului învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2019 din cadrul secției a III-a civile a Tribunalului București.

I.2. Hotărârea pronunțată de Tribunalul București – secția a III-a civilă

Prin sentința civilă nr. 231 din 17 februarie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins ca fiind tardiv formulată cererea de revizuire.

Împotriva acestei hotărâri, revizuenta A. a formulat apel.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă

Prin decizia civilă nr. 1627 din 07 noiembrie 2022, Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-revizuentă A. împotriva sentinței civile nr. 231 din 17 februarie 2022 pronunțate de Tribunalul București – secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2019.

I.4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1627 din data de 07 noiembrie 2022 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă, apelanta-revizuentă A. a declarat recurs, acesta fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 16 martie 2023 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9.

Fără a proceda la încadrarea criticilor în motivele de casare reglementate de lege, recurenta-revizuentă a susținut prin cererea de recurs, că instanța de apel în mod greșit a aplicat dispozițiile art. 513 C. proc. civ. pentru a-i înlătura susținerile, respectiv că nu i-a fost comunicată de către instanța Tribunalului București întâmpinarea formulată de pârâtă, precum și că nu i s-a solicitat să formuleze concluzii cu privire la excepția tardivității invocate de partea adversă prin întâmpinare.

De asemenea, a susținut că instanța de apel eronat a reținut dispozițiile art. 478 C. proc. civ. (limitele efectului devolutiv al apelului) pentru a reține inadmisibilitatea formulării în apel a cererii de repunere în termenul legal al revizuirii.

Având în vedere că a fost împiedicată să formuleze concluzii cu privire la excepția tardivității și cerere de repunere în termen în fața instanței de revizuire, recurenta-revizuentă apreciază că acestea trebuiau admise în apel.

A mai susținut recurenta-revizuentă că instanța de apel i-a înlăturat argumentele esențiale aduse în susținerea cererii de repunere în termenul de declarare a revizuirii.

Totodată, a arătat că instanța de apel a invocat în mod eronat dispozițiile art. 174 și ale art. 179 C. proc. civ. cu privire la tardivitatea formulării celei de-a doua cereri de revizuire, ignorând faptul că prima cerere de revizuire a fost anulată ca netimbrată, întrucât nu a avut resurse financiare pentru a achita taxa de timbru, pensia sa fiind una modestă.

Recurenta-revizuentă a mai învederat că instanța de apel i-a înlăturat, fără a motiva, și argumentele aduse în combaterea tardivității, precum și argumentul adus în susținerea cererii de repunere în termen, respectiv acela că dreptul la proprietate este garantat și imprescriptibil.

De asemenea, a susținut că este un simplu cetățean, fără pregătire juridică, cu o pensie la limita decenței, care s-a împrumutat pentru a achita taxa de timbru pentru cea de-a doua cerere de revizuire, are cheltuieli medicale foarte mari și apreciază că nu este echitabil să cheltuiască sume considerabile pentru a angaja un avocat în vederea obținerii de despăgubiri pentru nedreptatea ce i s-a făcut cu prilejul naționalizării ce a avut loc în anul 1955.

Prin urmare este evident că nu a putut respecta termenele prevăzute de Legea nr. 10/2001 și de C. proc. civ., nefiind ajutată de primar și CNCI.

Totodată, a susținut că argumentele sale nu au fost înlăturate punctual de către instanța de apel, ci toate deodată.

În cadrul cererii de recurs, recurenta-revizuentă a formulat și cerere de repunere în teremnul de declarare a recursului, susținând că a fost împiedicată din motive medicale să formuleze cererea în termen legal.

Totodată, a formulat și cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., aceste dispoziții prevăzând termenul de o lună pentru formularea cererii de revizuire socotit din ziua descoperirii înscrisurilor noi.

Recurenta-revizuentă a apreciat că acest termen de o lună este neconstituțional, întrucât încalcă și este în contradicție cu Legea nr. 10/2001, art. I din Primul Protocol adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, art. 44 din Constituție și art. 563 alin. (2) C. civ.

Recurenta-revizuentă solicită completarea art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. astfel: "5. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă; În cazul motivului revizuirii pentru acte noi în procesele cu obiect Legea 10/2001 termenul de formularea revizuirii este nelimitat".

I.5. Apărările formulate în cauză

La data de 10 aprilie 2023, intimatul Primarul Orașului Târgu-Neamț a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A susținut că hotărârea atacată este una definitivă, astfel că nu este supusă nici apelului și nici recursului Prin urmare, recurenta nu poate formula recurs împotriva acestei decizii.

Intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor nu a formulat întâmpinare.

Întâmpinarea formulată de intimatul Primarul Orașului Târgu-Neamț a fost comunicată recurentei-revizuente la data de 20 aprilie 2023, însă aceasta nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

I.6. Procedura de filtru

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru, precum și faptul că hotărârea atacată nu este susceptibilă de recurs, acesta fiind declarat împotriva unei hotărâri definitive care nu are deschisă această cale de atac.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Recurenta-revizuentă A. a depus la dosar, la data de 10 iulie 2023, o cerere prin care a arătat că este de acord cu faptul că recursul este inadmisibil, precum și că renunță la recurs.

Intimații nu au depus punct de vedere la raport.

Prin rezoluția din 17 iulie 2023 a fost stabilit termen de judecată la data de 26 septembrie 2023, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

La termenul menționat, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțate cu privire la excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția inadmisibilității, Înalta Curte reține următoarele:

Principiul legalității căii de atac, consacrat de dispozițiile art. 457 C. proc. civ., stabilește că legea este cea care recunoaște sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac, iar nu judecătorul. Exprimarea din alin. (1) al articolului anterior menționat este foarte clară, în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În raport cu prevederile art. 129 din Constituția României și cele ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Potrivit dispozițiilor art. 634 din C. proc. civ., "(l) Sunt hotărâri definitive: 1. Hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului (...) 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii (...)."

Art. 457 din C. proc. civ. stipulează că: "(l) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei (...)."

Dispozițiile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ. prevăd că "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."

Potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013 "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (1

1

) Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

În speță, decizia civilă nr. 1627 din 07 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în soluționarea apelului formulat de apelanta-revizuentă A. împotriva sentinței civile nr. 231/17.02.2022 pronunțate în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul București – secția a III-a civilă, este o hotărâre definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., decizia civilă nr. 76/16.01.2020 a instanței supreme ilustrând de asemenea, prin considerentele și dispozitivul său, acest caracter definitiv în materie.

Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că, în accepțiunea C. proc. civ., prin noțiunea de hotărâre definitivă se înțelege acea hotărâre care nu mai este susceptibilă de a fi atacată nici prin intermediul apelului și nici al recursului.

Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Față de cele ce preced, decizia civilă nr. 1627 din 07 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă nu este susceptibilă de exercițiul căii de atac a recursului. Prin urmare, recurenta nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva acestei decizii.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) rap. la 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul, instanța supremă mai reținând totodată, că întrucât calea de atac prezentă este inadmisibilă, toate aspectele formulate în cadrul ei (cererea de repunere în termen cu privire la revizuire, tardivitatea revizuirii, contestarea art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. privitor la termenul de formulare a unei cereri de revizuire) nu pot fi soluționate, neexistând o sesizare legală a prezentei instanțe de judecată (recursul fiind inadmisibil), ele nepunând în discuție finele de inadmisibilitate a recursului reținut, ci fiind afectate fondului raportului juridic de revizuire.

În fine, Înalta Curte de Casație și Justiție mai constată că nu poate lua act de renunțarea la recurs învederată prin nota trimisă prin e-mail la data de 07.07.2023 de către recurentă, întrucât această notă nu poartă nici un fel de semnătură (olografă, olografă scanată sau electronică).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A., cu domiciliul procesual ales în Bacău, str. x, jud. Bacău, împotriva deciziei nr. 1627 din 7 noiembrie 2022 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimații Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, și Primarul Orașului Târgu-Neamț, cu sediul în jud. Neamț, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 septembrie 2023.