ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1275/2022

HOTĂRÂRE

08.06.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1275/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 08 iunie 2022

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț la 21 noiembrie 2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul Piatra-Neamț, Primarul Municipiului Piatra-Neamț, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, Ministerul Finanțelor Publice, S.C. B. S.A. (actual S.C. CMI B. SA), S.C. C. S.A., solicitând obligarea entităților învestite de lege și a unităților deținătoare la plata sumei de 700.000 euro, cu titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Piatra-Neamț, str. x, compus din teren nerestituit de 356,50 mp și casa demolată, pentru care Curtea de Apel Bacău a dispus plata de despăgubiri prin decizia nr. 253/2007, în dosarul nr. x/2003.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 165/2013, ale Legii nr. 10/2001 și cele ale C. civ.

Prin întâmpinare, pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Neamț, în raport de dispozițiile speciale ale Legii nr. 165/2013, respectiv art. 35 alin. (1) și (2). În acest sens, a arătat că singura entitate învestită de lege cu emiterea deciziilor de compensare este CNCI, cu sediul în București, fapt ce atrage competența Tribunalului București, făcând referire și la decizia Curții Constituționale nr. 115/2016, potrivit căreia refuzul soluționării cererilor adresate în temeiul legilor reparatorii în materia proprietății va putea fi contestat numai la secția civilă a Tribunalului București, fiind reglementată competența exclusivă a unei singure instanțe cu privire la soluționarea acestor cauze.

Prin încheierea de ședință din 26 februarie 2019, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ a stabilit că este competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze cauza în temeiul art. 35 alin. (1) și (11) din Legea nr. 165/2013 și art. 112 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 166 din 26 martie 2019, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În motivare, a reținut că obiectului cauzei îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013, care la art. 35 prevede competența instanței în a cărui circumscripție se află sediul entității, făcând referire și la decizia Curții Constituționale nr. 115/2016.

Învestit prin declinare, Tribunalul București – secția a V-a Civilă a pronunțat sentința nr. 3 din 5 ianuarie 2022, prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și înaintat dosarul instanței competente să soluționeze conflictul, Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivare, a constatat că sediul majorității pârâtelor a căror obligare o solicită reclamanta la plata de despăgubiri se află în județul Neamț, unde se află și imobilele, la fel și sediul entităților obligate de Curtea de Apel Bacău să soluționeze cererile reclamantei.

De asemenea, a reținut că, prin încheierea de ședință din 26 februarie 2019, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ a stabilit că este competent din punct de vedere material și teritorial să soluționeze cauza, în temeiul art. 35 alin. (1) și (11) din Legea nr. 165/2013 și art. 112 alin. (1) C. proc. civ., încheiere care are caracter interlocutoriu conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Ca urmare, instanța a constatat că Tribunalul Neamț nu mai poate reveni asupra acestei măsuri, ceea ce înseamnă că rămâne legal învestit.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2) coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prezenta cauză are ca obiect cererea formulată de reclamanta A., prin care a solicitat obligarea pârâților Municipiul Piatra-Neamț, Primarul Municipiului Piatra-Neamț, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, Ministerul Finanțelor Publice, S.C. B. S.A. (actual S.C. CMI B. SA), S.C. C. S.A., la plata sumei de 700.000 euro, cu titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Piatra-Neamț, str. x, compus din teren nerestituit de 356,50 mp și casa demolată, pentru care Curtea de Apel Bacău a dispus plata de despăgubiri prin decizia nr. 253/2007, în dosarul nr. x/2003.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 165/2013, ale Legii nr. 10/2001 și ale C. civ.

Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, varianta în vigoare la data sesizării instanței de judecată, "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor."

Din textele anterior redate, se reține că persoana îndreptățită are dreptul de a se adresa instanței, în situația în care entitatea învestită nu emite decizia prin care soluționează cererea de restituire, iar instanța competentă este secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite.

În speța de față, entități învestite de lege, în sensul art. 3 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, sunt Municipiul Piatra-Neamț, cu sediul în Piatra-Neamț, Primarul Municipiului Piatra-Neamț, cu sediul în Piatra-Neamț, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, S.C. B. S.A. (actual S.C. CMI B. SA), cu sediul în Piatra-Neamț și S.C. C. S.A., tot cu sediul în Piatra-Neamț.

Ca urmare, ținând cont că din șase pârâți, patru au sediul în Piatra-Neamț, cu respectarea art. 112 alin. (1) C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată este secția Civilă a Tribunalului Neamț.

Înalta Curte reține incidența în cauză și a prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

De asemenea, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ. "La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

Înalta Curte are în vedere că, prin Decizia nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii, s-a decis că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

În cauză, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 21 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Neamț și a primit termen de judecată la 26 februarie 2019, când instanța a constatat procedura de citare legal îndeplinită, a stabilit competența materială și teritorială a Tribunalului Neamț în soluționarea cererii, în temeiul art. 35 alin. (1) și art. (11) din Legea nr. 165/2013 și art. 112 alin. (1) C. proc. civ. și a fost amânată cauza, pentru lipsă apărare și pentru atașarea anumitor dosare de la CNCI.

La 28 februarie 2019 a fost cusută la dosar întâmpinarea depusă de CNCI, prin care această parte a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Neamț și a solicitat declinarea la Tribunalul București. La rândul său, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, în cadrul căruia a solicitat să se constate că întâmpinarea este tardivă și respingerea excepției de necompetență, față de art. 3 alin. (4) din Legea nr. 165/2013.

La termenul de judecată acordat, din 26 martie 2019, Tribunalul Neamț a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței, invocate de intimată prin întâmpinare și a pronunțat sentința de declinare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin urmare, întrucât excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată la primul termen de judecată, ci ulterior, față de împrejurarea că Tribunalul Neamț s-a declarat competent în soluționarea cauzei la primul termen de judecată, Înalta Curte reține că această instanță nu mai putea să invoce excepția necompetenței teritoriale și să decline competența în favoarea unei alte instanțe după trecerea primului termen de judecată, față de textele legale anterior citate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.