ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 263/2018

Ședința publică din data de 2 februarie 2018

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă la data de 12 decembrie 2016, revizuentele S.C. A. S.R.L. și B. au solicitat în contradictoriu cu intimata C. revizuirea deciziei civile nr. 497 din 10 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Revizuentele și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., solicitând să se constate că există contrarietate de hotărâri între decizia civilă nr. 1838 din 31 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2011 și decizia nr. 497 din 10 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2011 și pe cale de consecință, să se anuleze decizia nr. 497 din 10 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2011 și să se trimită cauza spre rejudecare.

Revizuentele, după ce prezintă istoricul cauzei, susțin în motivarea cererii că prima instanță de recurs, prin decizia nr. 1838 din 31 octombrie 2014, a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București pentru a se calcula drepturile cuvenite reclamantei luând în considerare dezlegările obligatorii pronunțate anterior, dar că, în rejudecare, modalitatea de calcul validată de Tribunal a încălcat dezlegările instanței de casare, astfel că, prin respingerea recursului, această soluție a fost greșit menținută.

Având în vedere temeiul de drept invocat în susținerea cererii de revizuire, respectiv dispozițiile articolului 322 pct. 7 C. proc. civ. 1865, instanța, la termenul din 1 noiembrie 2017, a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, constatând că se invocă dispoziții contradictorii dintre două decizii pronunțate de această instanță iar prin decizia nr. 325 din 1 noiembrie 2017 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, având în vedere dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Intimata C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire arătând, în esență, că aceasta nu îndeplinește condițiile de admisibilitate reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând motivele de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat, urmează a respinge cererea de revizuire pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Parcursul procesual al cauzei relevă următoarele aspecte:

Prin sentința civilă nr. 765 din 20 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2011 a fost admisă în parte cererea astfel cum a fost precizată, a fost autorizată retragerea reclamantei C. din A. S.R.L., a fost obligată pârâta A. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 5.451.295,90 RON, reprezentând cotă-parte cuvenită pentru părțile sale deținute în această societate, s-a constatat că structura capitalului social în urma retragerii reclamantei din societatea pârâtă este următoarea: asociatul B. deține 100% din capitalul social al A. S.R.L, a fost respins restul pretențiilor ca nefondate, au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți și au fost obligate pârâtele în solidar la plata către reclamantă a sumei de 66.340,08 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 765 din 20 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2011 au declarat recurs reclamanta și pârâtele.

Prin decizia civilă nr. 1838 din 31 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost respins recursul reclamantei C., ca nefondat, au fost admise recursurile pârâtelor B. și A. S.R.L., a fost casată în parte sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul București, secția a VI-a civilă. Au fost menținute dispozițiile din sentința criticată privind autorizarea retragerii din societate, structura capitalului social și respingerea în parte a pretențiilor reclamantei.

După casare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 3 februarie 2015, sub nr. x/2011*.

Prin sentința civilă nr. 3820 pronunțată la data de 22 iunie 2016 în dosarul nr. x/2011 Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta C., privind drepturile asociatului retras, a obligat pârâta A. S.R.L. la plata către reclamantă a sumei de 4.982.398 RON, reprezentând drepturile cuvenite pentru părțile sale sociale, a obligat pârâtele în solidar la plata către reclamantă a sumei de 73.068,38 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise și onorarii experți pentru ambele cicluri procesuale, a obligat reclamanta la plata către pârâte a sumei de 25.000 RON, reprezentând onorarii de avocat pentru ambele cicluri procesuale, a compensat cheltuielile de judecată și a obligat pârâtele în solidar la plata către reclamantă a sumei de 48.068,38 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată și a luat act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat pe cale separată.

Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs, conform art. 226 din Legea nr. 31/1990, pârâtele B. și S.C. A. S.R.L., solicitând, în principal, casarea în parte a hotărârii recurate și, în subsidiar, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în parte a cererii reclamantei privind obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata drepturilor care i se cuvin din participarea la capitalul social, în limita sumei de 404.220 RON, respectiv cenzurarea pretențiilor intimatei.

Recurentele au mai solicitat, de asemenea, suspendarea executării sentinței civile recurate până la soluționarea recursului în cauză precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia nr. 497 R din 10 noiembrie 2016 a respins cererea de suspendare a executării sentinței recurate, ca rămasă fără obiect.

A respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentele B. și S.C. A. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 3820 din data de 22 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2011, în contradictoriu cu intimata C..

Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanțe de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Așadar, condiția minimă impusă de legiuitor prin dispozițiile art. 322 alin. (1) din C. proc. civ. ce trebuie îndeplinită pentru a putea promova calea extraordinară de atac a revizuirii este aceea ca hotărârea dată de instanța de recurs să evoce fondul, acest fapt însemnând stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea dată până la acel moment.

Atunci când revizuirea se solicită potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru contrarietate de hotărâri, suportul ei rezidă în respectarea principiului puterii de lucru judecat, iar posibilitatea de a o cere este supusă condiției să existe hotărâri definitive potrivnice care să nu poată fi executate simultan, precum și ca ele să fi fost date în aceeași pricină și între aceleași persoane având aceeași calitate.

Revizuirea este admisibilă numai atunci când hotărârile pretins contradictorii au intervenit în cereri deosebite.

Ori în speță nu se poate reține existența a două hotărâri definitive potrivnice, adică nu există o hotărâre definitivă dată într-un proces judecat anterior celui în care s-a pronunțat decizia civilă a cărei revizuire se solicită, hotărârile pretins a fi contradictorii fiind pronunțate în cadrul aceluiași proces dar în fazele procesuale diferite.

În mod logic, nu sunt îndeplinite nici cerințele legate de neinvocarea excepției puterii de lucru judecat, excepție care nici nu poate fi invocată odată ce în desfășurarea procesului prin hotărârea favorabilă revizuienților a fost reformată, decizia recurată procedându-se la rejudecarea în fond a cauzei, aceasta fiind soluționată printr-o unică hotărâre, decizia ce formează obiectul cererii de revizuire.

Prin urmare, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., decizia instanței de recurs atacată pe cale revizuirii nu este susceptibilă de exercițiului acestei căi de atac, astfel că prezenta cerere de revizuire va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții S.C. A. S.R.L. și B. împotriva deciziei civile nr. 497/R din 10 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 2 februarie 2018.