ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 275/2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului București la 13 februarie 2017, sub nr. x/2017, revizuenta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B.., schimbarea în tot a deciziei civile nr. 48 din 10 ianuarie 2017, pronunțată de același tribunal în dosarul nr. x/2015.

În drept, cererea a fost întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În urma ivirii conflictului negativ de competență între Tribunalul București și Curtea de Apel București, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, prin decizia nr. 1190 din 17 aprilie 2018.

Prin decizia civilă nr. 1479A din 4 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei B.. și a anulat cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 48 din 10 ianuarie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015.

Împotriva deciziei instanței de revizuire, A. S.A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

În motivarea recursului, recurenta a prezentat istoricul litigiului, după care a susținut, în sinteză, că decizia atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 78 alin. (3) din O.U.G. nr. 86/2006 și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 C. civ., art. 38 și art. 412 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În concret, autoarea recursului a învederat că instanța de retractare a reținut în mod greșit că acțiunea civilă a fost introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

Recurenta a arătat că, în realitate, calea de atac a revizuirii a fost exercitată în contradictoriu cu o parte care și-a pierdut capacitatea procesuală de folosință pe parcursul procesului.

Astfel, prin dizolvarea persoanei juridice și încetarea capacității procesuale de folosință a acesteia, procesul nu încetează, ci este continuat fie de lichidatorul judiciar, fie de succesorii persoanei juridice, conform art. 38 și art. 412 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În aceste condiții, recurenta a susținut că instanța de revizuire era obligată fie să constate că a intervenit suspendarea de drept a cauzei, fie să întreprindă demersurile solicitate pentru a afla de la U.N.P.I.R. identitatea lichidatorului sau a succesorului intimatei.

Autoarea recursului a mai arătat că instanța a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 78 alin. (3) teza I din O.U.G. nr. 86/2006 și a încălcat dispozițiile art. 31 C. civ., întrucât noțiunea de patrimoniu include toate drepturile și obligațiile evaluabile în bani.

Astfel, odată cu transmiterea portofoliului intimatei către succesorii săi, au fost transmise și obligațiile litigioase, inclusiv calitățile procesuale, conform art. 38 C. proc. civ.

Recurenta a învederat că instanța de revizuire și-a nesocotit obligația de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului, refuzând fără temei efectuarea demersurile necesare pentru a afla identitatea succesorului intimatei.

În final, autoarea recursului a conchis că decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 22 și art. 78 C. proc. civ., întrucât instanța avea obligația să dispună introducerea în cauză a succesorului intimatei.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 2 iulie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 8 octombrie 2019, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a stabilit termen de judecată la 26 noiembrie 2019, cauza fiind ulterior amânată la 4 februarie 2020.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Autoarea recursului a susținut, în esență, că revizuirea a fost exercitată în contradictoriu cu o parte care și-a pierdut capacitatea procesuală de folosință pe parcursul procesului, însă prin dizolvarea persoanei juridice și încetarea capacității procesuale de folosință a acesteia, procesul nu a încetat, ci trebuia continuat fie de lichidatorul judiciar, fie de succesorii persoanei juridice, conform art. 38 și art. 412 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Criticile anterior evocate pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Cu privire la aceste critici, instanța supremă constată că prin raportul final de lichidare și suplimentul la raport, întocmite de lichidatorul C.. în cadrul procedurii de lichidare a societății B.. au fost descrise operațiunile întreprinse de lichidator, fiind propusă măsura de radiere a acestei societăți.

În cuprinsul raportului final de lichidare și al suplimentului la raport nu a fost însă menționat un succesor în drepturi și obligații al intimatei B..

Ulterior, prin decizia nr. 10 din 20 octombrie 2017, Consiliul național de conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România a dispus radierea intimatei din Registrul formelor de organizare.

În acest context, instanța supremă reține că intimata nu are un succesor în drepturi și obligații, nefiind transmis patrimoniul său către un alt subiect de drept.

Împrejurarea că la fostul sediu al intimatei funcționează o altă societate de practicieni în insolvență, condusă de un practician în insolvență care a făcut parte din societatea intimată, nu este susceptibilă să conducă la concluzia contrară, din moment ce la dosarul cauzei nu există niciun act care să ateste transmiterea patrimoniului intimatei către această societate.

Având în vedere că drepturile și obligațiile intimatei nu au fost transmise către un alt subiect de drept, rezultă că nu a operat transmiterea calității sale procesuale pasive, nefiind astfel incident art. 38 C. proc. civ.

De asemenea, instanța supremă reține că art. 412 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu putea fi aplicat de către instanța de revizuire, întrucât acest text de lege instituie un caz de suspendare de drept care operează între momentul dizolvării unei persoane juridice și cel al desemnării lichidatorului. Or, la termenul din 4 septembrie 2018, când a fost invocată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei, această parte era deja radiată.

Totodată, aserțiunea recurentei, în sensul că procesul trebuia continuat cu lichidatorul intimatei, nu poate fi primită, având în vedere că, odată cu radierea intimatei, s-a dispus și descărcarea de gestiune a lichidatorului său.

Titulara recursului a mai susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 78 C. proc. civ., întrucât instanța de revizuire avea obligația să dispună introducerea în cauză a succesorului intimatei.

Cu privire la această critică, instanța supremă reține că acest text de lege nu vizează înlocuirea unei părți din proces cu o altă parte, ci extinderea cadrului procesual, în sensul introducerii în proces a unei terț, alături de părțile inițiale.

Ca atare, această critică urmează a fi înlăturată, întrucât dispozițiile art. 78 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în prezenta cauză.

Prin urmare, criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. sunt nefondate.

Recurenta a mai susținut că instanța de revizuire a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 78 alin. (3) teza I din O.U.G. nr. 86/2006 și a încălcat dispozițiile art. 31 C. civ., întrucât noțiunea de patrimoniu include toate drepturile și obligațiile evaluabile în bani.

Aceste critici se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri date cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Potrivit art. 78 alin. (3) teza I din O.U.G. nr. 86/2006, "societățile comerciale de practicieni în reorganizare și lichidare își pot transmite întreg patrimoniul SPRL sau IPURL înființate conform prevederilor legale, fără lichidare".

Acest text de lege este aplicabil numai în cazul în care societățile de practicieni în reorganizare și lichidare își transmit întreg patrimoniul, fără a avea loc lichidarea lor. Or, în prezenta cauză, radierea intimatei a avut loc în urma finalizării procedurii de lichidare a patrimoniului său, astfel cum rezultă din raportul final de lichidare și suplimentul la raport, întocmite de lichidatorul C..

În aceste condiții, instanța supremă reține că dispozițiile art. 78 alin. (3) teza I din O.U.G. nr. 86/2006 nu sunt aplicabile în prezenta cauză.

De asemenea, nu poate fi reținută încălcarea normei de la art. 31 C. civ., care definește noțiunea de patrimoniu, întrucât intimata a fost radiată, fără a avea un succesor în drepturi și obligații. Or, în absența unui astfel de succesor, nu putea opera transmiterea patrimoniului intimatei.

Ca atare, radierea intimatei a avut drept consecință dispariția sa ca subiect de drept și, implicit, pierderea capacității sale procesuale de folosință, astfel încât soluția de anulare a cererii de revizuire pentru acest motiv este legală.

Prin urmare, criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt nefondate.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din același act normativ, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. S.A. împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1479A din 4 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 februarie 2020.