ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1619/2016

Decizia nr. 1619/2016

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București, sub

nr. x/300/2015, la data de 18 noiembrie 2015, creditoarea Administrația

Județeană a Finanțelor Publice Dolj prin A., în contradictoriu

cu debitoarea SC B. SRL și terțul poprit SC C. SRL, a solicitat

menținerea popririi până la concurența sumei de 512.732 RON.

Prin

sentința civilă nr. 3422 din data de 14 martie 2016, Judecătoria

sectorului 2 București, secția civilă, a admis excepția

necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a trimis cauza

Judecătoriei Craiova.

Pentru a

hotărî astfel, Judecătoria sectorului 2 București a reținut

că, la data începerii executării silite prin emiterea titlurilor

executorii în dosarul de executare nr. K352, respectiv 23 iulie 2014,

dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ., care prevedeau că

„instanța de executare este judecătoria în circumscripția

căreia se află biroul executorului judecătoresc care face

executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”, fuseseră

declarate neconstituționale, Decizia nr. 348 din data de 17 iunie 2014

pronunțată de Curtea Constituțională producând deja efecte.

Având în

vedere că, la data începerii executării silite, se aplicau normele de

drept comun, s-a apreciat că instanța de executare este, potrivit

art. 107 alin. (1) C. proc. civ., instanța de la domiciliul debitorului la

data formulării cererii de executare silită.

La data de 29

aprilie 2016, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei

Craiova, iar prin sentința civilă nr. 7907 din data de 1 iunie 2016,

această instanță a admis excepția necompetenței sale

teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei sectorului 2 București, a constatat ivit

conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție în vederea

soluționării acestuia.

Judecătoria

Craiova, pentru hotărî astfel, în esență, a reținut

aplicabilitatea în cauza pendinte a prevederilor art. 150 din O.G. nr. 92/2003

C. proc. fisc. - privind executarea silită a terțului poprit, precum

și caracterul absolut al acestei norme juridice care stabilește

competența de soluționare în favoarea instanței

judecătorești în a cărei rază teritorială se află

domiciliul sau sediul terțului poprit.

Învestită

cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte

va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei sectorului 2 București, în considerarea celor ce succed:

Dispozițiile

art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ

de competență atunci când două sau mai multe instanțe

și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces

sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță

învestită își declină la rândul său competența în

favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel,

Înalta Curte reține că Judecătoria sectorului 2 București

și Judecătoria Craiova și-au declinat reciproc competența

de soluționare a cauzei privind pe creditoarea Administrația Județeană

a Finanțelor Publice Dolj prin A., în contradictoriu cu debitoarea SC B.

SRL și terțul poprit SC C. SRL, având ca obiect „menținere

poprire”.

Cu privire la

normele legale care au determinat ivirea conflictului negativ de

competență, se constată că Judecătoria sectorului 2

București a reținut incidența în cauza pendinte a

dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ. în condițiile în care

prevederile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. fuseseră declarate neconstituționale,

în timp ce, Judecătoria Craiova a făcut aplicarea art. 150 alin. (1)

din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

În ceea ce

privește obiectul cauzei deduse judecății, Înalta Curte

reține că Administrația Județeană a Finanțelor

Publice Dolj prin A., în calitate de creditoare, a învestit instanța cu o

cerere de „menținere a popririi” , ce a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 149 și art. 150 din O.G. nr. 92/2003 privind C.

proc. fisc., republicată, cu modificările și completările

ulteriore.

În motivarea

cererii, creditoarea a arătat că terțul poprit SC C. SRL, cu

sediul în București, sector 2, nu și-a îndeplinit obligațiile ce

îi revin și care sunt prevăzute la art. 149 alin. (9) și alin.

(9

1

) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată,

cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte

reține că, potrivit dispozițiilor art. 631 alin. (2) C. proc.

civ., „dispozițiile prezentei cărți constituie dreptul comun în

materie de executare silită (…)”, iar art. 2 alin. (3) din O.G. nr.

92/2003 privind C. proc. fisc. prevede că „unde prezentul cod nu dispune

se aplică prevederile C. proc. civ.”.

Văzând

dispozițiile legale anterior menționate, în ceea ce privește

stabilirea instanței competente a soluționa prezenta cerere de

„menținere a popririi”, Înalta Curte constată că cele statuate

de către O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. reprezintă norme cu

caracter special în materia executării silite, derogatorii de la normele

de drept comun prevăzute de C. proc. civ.

Așa

fiind, potrivit principiului specialia generalibus derogant, se vor avea în

vedere dispozițiile legii speciale, în cauză devenind incidente

dispozițiile art. 150 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc.

fisc., care reglementează o competență specială în favoarea

instanței în circumscripția căreia se află sediul

terțului poprit.

Conform art.

150 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. al României, în

vigoare la data sesizării instanței „dacă terțul poprit

înștiințează organul de executare că nu datorează vreo

sumă de bani debitorului urmărit, precum și în cazul în care se

invocă alte neregularități privind înființarea popririi,

instanța judecătorească în a cărei rază

teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la

cererea organului de executare ori a altei părți interesate, pe baza

probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființarea

popririi”.

Așadar,

cum sediul terțului poprit SC C. SRL este în București, sector 2,

respectiv în circumscripția teritorială a Judecătoriei

sectorului 2 București, Înalta Curte va stabilit competența de

soluționare a cauzei în favoarea acestei judecătorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

sectorului 2.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2016.