ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1619/2016

Decizia nr. 1619/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București, sub nr. x/300/2015, la data de 18 noiembrie 2015, creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj prin A., în contradictoriu cu debitoarea SC B. SRL și terțul poprit SC C. SRL, a solicitat menținerea popririi până la concurența sumei de 512.732 RON. Prin sentința civilă nr. 3422 din data de 14 martie 2016, Judecătoria sectorului 2 București, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a trimis cauza Judecătoriei Craiova. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria sectorului 2 București a reținut că, la data începerii executării silite prin emiterea titlurilor executorii în dosarul de executare nr. K352, respectiv 23 iulie 2014, dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc.

civ., care prevedeau că „instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”, fuseseră declarate neconstituționale, Decizia nr. 348 din data de 17 iunie 2014 pronunțată de Curtea Constituțională producând deja efecte. Având în vedere că, la data începerii executării silite, se aplicau normele de drept comun, s-a apreciat că instanța de executare este, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., instanța de la domiciliul debitorului la data formulării cererii de executare silită.

La data de 29 aprilie 2016, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, iar prin sentința civilă nr. 7907 din data de 1 iunie 2016, această instanță a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. Judecătoria Craiova, pentru hotărî astfel, în esență, a reținut aplicabilitatea în cauza pendinte a prevederilor art. 150 din O.G. nr. 92/2003 C. proc. fisc. - privind executarea silită a terțului poprit, precum și caracterul absolut al acestei norme juridice care stabilește competența de soluționare în favoarea instanței judecătorești în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București, în considerarea celor ce succed: Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente. Astfel, Înalta Curte reține că Judecătoria sectorului 2 București și Judecătoria Craiova și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei privind pe creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj prin A., în contradictoriu cu debitoarea SC B. SRL și terțul poprit SC C. SRL, având ca obiect „menținere poprire”.

Cu privire la normele legale care au determinat ivirea conflictului negativ de competență, se constată că Judecătoria sectorului 2 București a reținut incidența în cauza pendinte a dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ. în condițiile în care prevederile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. fuseseră declarate neconstituționale, în timp ce, Judecătoria Craiova a făcut aplicarea art. 150 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. În ceea ce privește obiectul cauzei deduse judecății, Înalta Curte reține că Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj prin A., în calitate de creditoare, a învestit instanța cu o cerere de „menținere a popririi” , ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 149 și art. 150 din O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, cu modificările și completările ulteriore. În motivarea cererii, creditoarea a arătat că terțul poprit SC C. SRL, cu sediul în București, sector 2, nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin și care sunt prevăzute la art. 149 alin. (9) și alin. (9 1 ) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, cu modificările și completările ulterioare. Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 631 alin. (2) C. proc. civ., „dispozițiile prezentei cărți constituie dreptul comun în materie de executare silită (…)”, iar art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. prevede că „unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile C. proc.

civ.”. Văzând dispozițiile legale anterior menționate, în ceea ce privește stabilirea instanței competente a soluționa prezenta cerere de „menținere a popririi”, Înalta Curte constată că cele statuate de către O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. reprezintă norme cu caracter special în materia executării silite, derogatorii de la normele de drept comun prevăzute de C. proc. civ. Așa fiind, potrivit principiului specialia generalibus derogant, se vor avea în vedere dispozițiile legii speciale, în cauză devenind incidente dispozițiile art. 150 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., care reglementează o competență specială în favoarea instanței în circumscripția căreia se află sediul terțului poprit.

Conform art. 150 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. al României, în vigoare la data sesizării instanței „dacă terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființarea popririi”. Așadar, cum sediul terțului poprit SC C. SRL este în București, sector 2, respectiv în circumscripția teritorială a Judecătoriei sectorului 2 București, Înalta Curte va stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei judecătorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2016.