ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1155/2016

Decizia nr. 1155/2016

Asupro conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin adresa înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data

de 7 martie 2016, sub nr. x/314/2016,

în temeiul dispozițiilor

art. 666 C. proc. civ., executorul judecătoresc A. a înaintat instanței

cererea formulată de creditoarea B. în vederea încuviințării executării

silite a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 420 din 4 martie 2014

a Tribunalului Suceava șl încheierea din 12 mai 2014 a Tribunalului Suceava,

în Dosar nr. x/86/2013, împotriva debitorului Statul Român, prin Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii, prin C.N.A.D.N.R. SA - Direcția Regională Drumuri

și Poduri Iași.

Prin sentința civilă nr. 1207 din 14 martie 2016, Judecătoria

Suceava a admis excepția necompetenței sate teritoriale,

invocată din oficiu, declinând competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Instanța a reținut că față de prevederile art.

651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța de executare este

judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării

organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara

cazurilor în care legea dispune altfel, precum și ale art. 651 alin. (3) C.

proc. civ., potrivit cărora instanța de executare soluționează

cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare,

precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite,

cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe

și în raport de sediul/domiciliul debitorului, situat în municipiul Iași,

jud. Iași, ce nu se află în raza de competență a Judecătoriei

Suceava, este competentă să judece cauza dedusă judecății

Judecătoria Iași.

La rândul său, prin încheierea de executare silită

nr. 2678 din 11 aprilie 2016, Judecătoria Iași, secția civilă,

a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu,

declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

sectorului 1 București și, constatând ivit conflictul negativ de competență,

a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea

conflictului ivit.

Instanța a reținut că, în temeiul art. 666 alin. (1) C.

proc. civ., coroborat cu art. 651 alin. (1) și (2) C. proc. civ., rezultă

că judecătoriei în circumscripția căreia se află, la data

sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului,

îi revine competența să soluționeze cererea de încuviințare

a executării silite.

Cum în prezenta cauză domiciliul debitorului, la data sesizării

organului de executare silită, era în municipiul București, sector 1,

instanța a reținut că revine Judecătoriei sectorului 1 București

competența de soluționare a cauzei.

Dat fiind faptul că, anterior, Judecătoria Suceava a admis excepția

necompetenței sale teritorială și a declinat cererea formulată

în favoarea Judecătoriei Iași, instanța, față de prevederile

art. 133 alin. (2) C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență,

sesizând Înalta Curte de Casație și Justiție spre competentă

soluționare.

Analizând conflictul negativ de competență dedus judecății,

cu a cărui judecată fost legal sesizată, în baza art. 135 alin. (1)

C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Obiectul cauzei de față, în legătură cu care s-a invit

conflictul negativ de competență, este cererea de încuviințare a

executării silite formulată de executorul judecătoresc A. în temeiul

dispozițiilor art. 666 C. proc. civ., privind încuviințarea executării

silite a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 420/2014 a Tribunalului

Suceava și încheierea din 12 mai 2014 a Tribunalului Suceava, pronunțate

în Dosarul nr. x/86/2013, creditoare fiind B., iar debitor Statul Român, prin Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii, prin C.N.A.D.N.R. SA - Direcția Regională

Drumuri și Poduri Iași.

Se reține că, în materia executării silite, sunt relevante

pentru stabilirea competenței dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C.

proc. civ. în temeiul cărora „instanța de executare este judecătoria

în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului

de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor

în care legea dispune altfel.

În cauză, executarea silită este îndreptată împotriva Statul

Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin C.N.A.D.N.R.

SA - Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași în baza titlului

executoriu reprezentat de sentința nr. 420 din 4 martie 2014 a Tribunalului

Suceava și încheierea din 12 mai 2014 a Tribunalului Suceava, pronunțate

în Dosar nr. x/86/2013.

Se constată că, prin titlul executoriu reprezentat de sentința

nr. 420 din 4 martie 2014 a Tribunalului Suceava, îndreptată prin încheierea

din 12 mai 2014 a aceleiași instanțe, a fost obligat pârâtul Statul Român

- reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - prin Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România

- Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași să achite

reclamantei B. suma de 3.817 euro sau echivalentul în RON de la data plății,

cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea suprafeței de 507 m.p., identic

cu parcela nr. 36376 compus din teren liber de construcții.

Înalta Curte reține că, în cauza ce a format obiect al Dosarului

nr. x/86/2013, date fiind competențele acordate în temeiul art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 198/2004, precum și calitatea de persoană juridică

acordată în temeiul art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 84 din 18 septembrie 2003

pentru înființarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA prin reorganizarea Regiei Autonome „Administrația

Națională a Drumurilor din România”, calitatea de reprezentant a statului

în litigiul privind exproprierea a avut-o Compania Națională de Autostrăzi

și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională Drumuri

și Poduri Iași. Se reține și faptul că, Ia rândul său,

Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași este un serviciu public

cu personalitate juridică, aceasta din urmă având calitatea de reprezentant

a C.N.A.D.N.R. în cauza având ca obiect expropriere.

În consecință, având în vedere și faptul ca prin sentința

civilă nr. 420 din 4 martie 2014 a Tribunalului Suceava, pronunțată

în Dosarul nr. x/86/2013, instanța a obligat Statul Român - reprezentat prin

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - prin Compania Națională

de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională

de Drumuri și Poduri Iași Ia plata indemnizației cuvenite proprietarului

pentru exproprierea imobilului proprietatea sa, la rândul său, cererea de încuviințare

a executării silite este îndreptată împotriva debitorului reprezentat

prin C.N.A.D.N.R., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, precum și faptul că

sediul Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Iași se află

mun. Iași, jud. Iași, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1)

teza I C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata că revine Judecătoriei

Iași competența teritorială de soluționare a cauzei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei lași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

24 mai 2016.