ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1346/2017

HOTĂRÂRE

28.09.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1346/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 9 iunie 2016, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea sub nr. x/2016 contestația la executare formulată de către contestatorul A. în contradictoriu cu intimații B., C., D., împotriva tuturor actelor de executare silită întocmite de BEJ E. în dosarul nr. x/2016, pe care le consideră vădit nelegale, solicitând anularea acestora.

Contestatorul consideră că instanța de executare este Judecătoria Rm. Vâlcea, în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ.

Intimații B., C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată; totodată, au invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Prin sentința civilă nr. 4147 din data de 6 septembrie 2016 Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Rm. Vâlcea invocată de intimații B. și C.; a declinat în favoarea Judecătoriei Sibiu, competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în contradictoriu cu intimații B. și C. și intimata D..

În fundamentarea acestei sentințe, instanța a reținut, în esență, că a fost investita cu o contestație la executare, iar potrivit art. 651 din C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul intimatei debitoare D., adică Judecătoria Sibiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub numărul x/2016.

Prin sentința civilă nr. 622 din 3 februarie 2017 instanța a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimații B., C. și D. în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Prin încheierea din 9 decembrie 2016, Judecătoria Sibiu a calificat acțiunea ca fiind o contestație la executare grefată pe o acțiune în revendicare imobiliară, fiind în prezența unei competențe teritoriale exclusive potrivit art. 117 C. proc. civ., atrase de locul situării imobilului, aflat administrativ în Călimănești Căciulata, jud. Vâlcea.

Raportat la calificarea făcută, instanța a pus în discuție declinarea cauzei in favoarea judecătoriei competente teritorial, la termenul din data de 3 februarie 2017 declinând competența în favoarea Judecătoriei Brezoi, având în vedere că locul situării imobilului a cărui revendicare se solicită se află în loc. Călimănești, în raza teritorială a acestei judecătorii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi sub numărul x/2016.

Prin sentința civilă nr. 385 din 31 mai 2017 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brezoi; a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, privind pe contestatorul A. și pe intimații B., C. și D. în favoarea Judecătoriei Sibiu; totodată a constatat ivit conflictul negativ de competență prevăzut de art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. și, în baza art. 134 din C. proc. civ. a suspendat din oficiu cauza dispunând înaintarea acesteia, în regulator de competență la Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut, în esență, în aplicarea art. 712 alin. (1) C. proc. civ., art. 650 și art. 651 alin. (1) teza I și alin. (3) din același C. civ., orice persoană interesată sau vătămată prin executare, poate face contestație la executare care este de competența instanței de executare, instanța de executare fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Totodată, instanța a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea sub nr. x/2016 se arată de către A. că formulează contestația la executare împotriva tuturor actelor de executare silită întocmite de BEJ E. în dosarul nr. x/2016, pe care le consideră vădit nelegale, solicitând anularea acestora.

Față de acest aspect în raport cu art. 651 din C. proc. civ., articol menționat chiar de contestator în cuprinsul contestației la executare, instanța a apreciat că, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul intimatei D., adică Judecătoria Sibiu.

Mai mult însăși încheierea din data de 2 martie 2016 de încuviințare a executării silite derulate de B.E.J. E., contestată de A. în contestația la executare, a fost pronunțată de Judecătoria Sibiu.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Brezoi competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că instanța competentă se determină în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, care, în speță, circumstanțiază situația specifică unei contestații la executare ce vizează un imobil, aflat administrativ în Călimănești Căciulata, jud. Vâlcea.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., competentă să soluționeze contestația la executare este instanța de executare.

În conformitate cu art. 714 alin. (2) C. proc. civ. "(2) În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului."

Se reține că prezenta contestație la executare a fost introdusă pe rolul Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea și că, prin sentința civilă nr. 4147 din data de 6 septembrie 2016, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a declinat în favoarea Judecătoriei Sibiu competența de soluționare a cauzei.

În ședința publică din 3 februarie 2017, Judecătoria Sibiu a acordat cuvântul părților asupra excepției necompetenței teritoriale a instanței, față de care reprezentanta contestatorului a solicitat admiterea și declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Brezoi, în raport de locul situării imobilului, iar reprezentantul intimaților a solicitat să se constate că Judecătoria Sibiu este instanța de executare, fiind în speță instanța competentă.

Din interpretarea dispozițiilor legale enunțate, rezultă că, în cazul urmăririi silite a imobilelor, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului, stabilindu-se astfel o competență alternativă.

Instanța reține că, în speță, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, contestatorul are alegerea între două instanțe deopotrivă competente, precum și că,dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv contestatorului, opțiune susținută de art. 116 C. proc. civ.

În atare condiții, în raport de parcursul procesual al cauzei, întrucât, contestatorul a învestit instanța cu o contestație la executare ce vizează un imobil, aflat administrativ în Călimănești Căciulata, jud. Vâlcea, exprimându-și manifestarea de voință în sensul soluționării cauzei de către judecătoria de la locul situării imobilului, văzând, totodată, și dispozițiile art. 714 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la urmărirea silită a imobilelor, competența teritorială în prezenta cauză aparține judecătoriei de la locul situării imobilului.

În cauză, opțiunea contestatorului a fost în sensul soluționării cauzei la Judecătoria Brezoi, prin urmare, la instanța de la locul situării imobilului, conform art. 714 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la urmărirea silită a imobilelor.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.