ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2676/2020

HOTĂRÂRE

10.12.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2676/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 5 februarie 2020 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, contestatorul Tribunalul Vâlcea, în contradictoriu cu intimatul A., a formulat contestație la executare, solicitând anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 1747/2019 al B. și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 712 și următoarele C. proc. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea:

Prin sentința civilă nr. 1.718 din 23 iunie 2020, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimatul A., și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

În motivare, instanța a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2

) C. proc. civ., declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

III. Hotărârea Judecătoriei Sibiu:

Învestită prin declinare, Judecătoria Sibiu a pronunțat sentința civilă nr. 3055 din 21 august 2020, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a constatat ivirea conflictului negativ de competență și a trimis dosarul instanței supreme, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea soluției pronunțate, Judecătoria Sibiu a reținut că soluția pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea este nelegală deoarece contestatorul trebuia să aleagă instanța care soluționează contestația și nicidecum instanța inițial investită. A reținut, de asemenea, că excepția trebuia dezbătută în contradictoriu, urmând ca în funcție de opțiunea contestatorului dosarul să fie trimis la instanța aleasă.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare.

Instanța de executare este definită prin dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. - instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. prevede că: instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Aplicând dispozițiile legale anterior redate la speța dedusă judecății, reiese că soluționarea contestației la executare este de competența instanței de executare, respectiv Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, instanță de la sediul debitorului Tribunalul Vâlcea.

Se constată însă că debitorul din cauză este o instanță judecătorească, respectiv Tribunalul Vâlcea - instanță căreia i-ar reveni competența de soluționare a pricinii în calea de atac.

În această situație, devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018. Conform acestei decizii, dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor. De asemenea, s-a statuat că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Este adevărat că dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant/pârât, norma interzicând sesizarea instanței competente dacă este aceea la care acesta își desfășoară activitatea.

În respectarea exigențelor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul părții la "o instanță independentă și imparțială", raportat la calitatea debitorului din prezenta pricină, respectiv de instanță căreia i-ar reveni competența de soluționare a căii de atac, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, din oficiu, poate invoca excepția de necompetență, apreciind că, altfel, părțile nu vor avea parte de un proces echitabil.

În atare context, Înalta Curte constată că interesul ocrotit prin dispozițiile art. 127 C. proc. civ. este unul general, și anume apărarea prestigiului și imparțialității justiției, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil.

Reținând că debitorul din cadrul raportului juridic obligațional dedus judecății este Tribunalul Vâlcea, Înalta Curte constată că este îndeplinită condiția pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea Judecătoriei Sibiu, instanță judecătorească de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apel Alba Iulia, învecinată cu Curtea de Apel Pitești, în a cărei circumscripție se află Judecătoria Râmnicu Vâlcea (instanță care ar fi fost competentă să judece cererea potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ.).

În stabilirea instanței competente primează calitatea debitorului Tribunalul Vâlcea - instanță care ar urma să soluționeze calea de atac în pricina în care are figurează ca parte. Or, în atare împrejurare, pentru a garanta părților dreptul la un proces echitabil, se impune a fi aplicate cu prioritate dispozițiile art. 127 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatorul Tribunalul Vâlcea, în contradictoriu cu intimatul A., în favoarea Judecătoriei Sibiu.