ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 100/2021

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, secția civilă la data de 11 octombrie 2019, sub nr. x/2019, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B. S.A. - Sucursala Râmnicu Vâlcea, lămurirea titlului executoriu in ce privește întinderea și aplicarea acestuia, sub aspectul momentului scadenței creanței puse în executare și a cuantumului accesoriilor debitului principal in funcție de momentul scadenței, în sensul că, scadența creanței puse in executare silită este data de 19.06.2017, data pronunțării deciziei 2011/19.06.2017 a Curții de Apel Pitești, prin care s-a constatat simulația contractului de credit nr. x/2007 și a contactului de credit nr. x/29.02.2008; accesoriile debitului principal din cele două contracte de credite au început să curgă de la data scadenței, respectiv 19.06.2017, fiind astfel mai mic decât cel pus în executare silită față de el; anularea actelor de executare pentru ceea ce depășește cuantumul creanței accesoriilor calculate de la data de 19.06.2017, potrivit capătului doi de cerere, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 712 din C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 7795 din 04 decembrie 2019, Judecătoria Târgu Jiu, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată prin întâmpinare, și a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A., în contradictoriu cu intimate B. S.A. - Sucursala Râmnicu Vâlcea, în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Târgu Jiu a constatat că prin acțiunea dedusă judecății, petentul a înțeles să conteste întinderea titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/2007 și contractul de credit nr. x/29.02.2008, raportat la decizia nr. 200/19.06.2017 a Curții de Apel Pitești, invocând motive de nelegalitate a acestor formelor execuționale emise în dosarul nr. x al Biroului Executorului Judecătoresc C. (preluat de Biroul Executorului Judecătoresc D.).

Reținând incidența dispozițiilor art. 650 alin. (2) și art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a apreciat că Judecătoria Sibiu este competentă teritorial să soluționeze cauza având în vedere că sediul societății debitoare la data începerii executării silite (2017) se afla în Sibiu, astfel cum rezultă din procesul-verbal privind verificările efectuate în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și susținerile apărătorului contestatorului de la termenul de judecată din 04 decembrie 2019.

2.1. Prin sentință civilă nr. 1439 din 12 iunie 2020, Judecătoria Sibiu, secția civilă a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Pentru a pronunța această hotărâre, reținând incidența art. 651 și art. 714 alin. (1)-(3) din C. proc. civ. și a faptului că executarea silită a titlurilor executorii care fac obiectul contestației la executare a fost încuviințată de către Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin încheierile nr. 5707/25.10.2017 și nr. 544/07.08.2018, Judecătoria Sibiu a apreciat că acestei instanțe îi revine competența de soluționare a contestației privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția civilă, prin sentința civilă nr. 5316 din 17 noiembrie 2020, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu. Totodată, a constatat invit conflictul negativ de competență între Judecătoria Râmnicu Vâlcea și Judecătoria Sibiu și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a reținut că Judecătoria Sibiu este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza prin raportare la dispozițiile art. 651 alin. (1) și art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., reținând că în circumscripția acesteia se află sediul debitoarei la data sesizării organului de executare.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, secția civilă, la data de 11 octombrie 2019, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.A. - Sucursala Râmnicu Vâlcea, a solicitat instanței lămurirea titlului executoriu în ceea ce privește întinderea și aplicarea acestuia sub aspectul momentului scadenței creanței puse în executare și a cuantumului accesoriilor debitului principal în funcție de momentul scadenței.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același cod.

Competența teritorială în soluționarea contestației la executare pendinte este reglementată, astfel cum au reținut și instanțele care s-au declarat necompetente, prin norma de ordine publică cuprinsă în art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită - 17 octombrie 2017, potrivit cu care:

"Contestația se introduce la instanța de executare."

Înalta Curte constată că Judecătoria Sibiu și Judecătoria Râmnicu Vâlcea și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea diferită a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul cărora se stabilește instanța competentă a soluționa pricina.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Rezultă, așadar, că legiuitorul a stabilit în materia contestațiilor la executare, a cererilor de încuviințare a executării silite, precum și a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, prevăzută de dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., care reglementează necompetența de ordine publică.

În context, se rețin și dispozițiile art. 714 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cu care:

"Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare."

Prin încheierea nr. 5707/25.10.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția civilă a admis cererea de formulată de Biroul Executorului Judecătoresc C. și a încuviințat executarea silită a debitorului A. și garanților ipotecari E., și F., în temeiul titlurilor executorii reprezentate de decizia civilă nr. 2011/19.06.2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2015, contractul de Credit nr. x din data de 13.12.2007, contractul de garanție imobiliară nr. 3193 din 13.12.2007, autentificat sub nr. x din 13.12.2007.

Prin încheierea nr. 554/07.02.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția civilă a admis cererea de formulată de Biroul Executorului Judecătoresc C. și a încuviințat executarea silită a debitorilor A. și garantului real E., în temeiul titlului executoriu reprezentat contract de credit Salariat nr. 78/28.02.2008, completat cu actele adiționale b din 29.02.2008 și c din 30.06.2008.

Reținând scopul urmărit de legiuitor prin determinarea clară, printr-o singură normă atributivă de competență a instanței de executare, respectiv acela de a asigura unicitatea instanței de executare, instanța care a încuviințat executările silite devine competentă să soluționeze contestația la executare dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Așa fiind, în considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția civilă este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2021.