ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 843/2021

HOTĂRÂRE

13.04.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 843/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 13 aprilie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 18.05.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Biroul Executorului Judecătoresc B., executorul judecătoresc B., Biroul Executorului Judecătoresc C. și executorul judecătoresc C., a solicitat instanței să dispună obligarea pârâților să-i plătească cheltuielile de executare din dosarele de executare nr. 979/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc B. și nr. 115/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc C..

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

Pârâții Biroul Executorului Judecătoresc C. și executorul judecătoresc C. au formulat întâmpinare, prin care au arătat că înțeleg să invoce excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sibiu, în raport de dispozițiile art. 107 din C. proc. civ.

La termenul din 04.08.2020, instanța a calificat cererea formulată de reclamant ca fiind acțiune în pretenții, iar prin cererea înregistrată la data de 27.10.2020, reclamantul a arătat că excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sibiu este neîntemeiată, având în vedere că domiciliul unui pârât este în circumscripția acestei instanțe, conform art. 112 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 4485 din 27.10.2020, Judecătoria Sibiu a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii principale, formulată în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc C. și C., în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

A disjuns cererea formulată de petent în raport cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc B. și a dispus formarea unui nou dosar, cu repartizare manuală la același complet de judecată.

La pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că excepția necompetenței teritoriale este întemeiată în ceea ce privește cererea îndreptată față de intimații Biroul Executorului Judecătoresc C. și executorul judecătoresc C., ambii cu domiciliul procesual ales în Râmnicu Vâlcea.

A avut în vedere că intimații Biroul Executorului Judecătoresc C. și executorul judecătoresc C. nu au sediul în raza de competență a Judecătoriei Sibiu, ci în municipiul Râmnicu Vâlcea, astfel încât se aplică regula de drept comun în materia competenței teritoriale, instituită de art. 107 alin. (1) din C. proc. civ.

Aplicând adagiul actor sequitur forum rei, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, în temeiul art. 132 din C. proc. civ. a fost declinată competența de soluționare a cauzei formulată de reclamant în contradictoriu cu intimații BEJ C. și executorul judecătoresc C. în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, iar cererea formulată în raport cu intimatul BEJ B. a fost disjunsă, s-a format un nou dosar, repartizat la același complet.

Prin sentința civilă nr. 1071 din 4 martie 2021, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a reținut că reclamantul a formulat o acțiune în pretenții întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, prin care a solicitat acoperirea prejudiciului produs prin fapta pretins ilicită a ambilor pârâți, constând în omisiunea acestora de a calcula cheltuieli de executare, respectiv de a solicita ori de a înainta dosarul de executare nr. 115/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc C. la dosarul de executare nr. 979/2017 al Biroului Judecătoresc B..

A mai reținut instanța că deși sediile pârâtului Biroul Executorului Judecătoresc C. și al pârâtului executorul judecătoresc C. sunt în Râmnicu Vâlcea, sediile celorlalți doi pârâți, respectiv Biroul Executorului Judecătoresc B. și executorul judecătoresc B., sunt în Sibiu.

Astfel, instanța a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 112 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia (...).

De asemenea a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 116 din C. proc. civ., în raport de care reclamantul are alegerea între mai multe instanțe, deopotrivă competente.

Astfel, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a considerat că instanța aleasă de reclamant, dintre mai multe deopotrivă competentă, devine în mod definitiv instanța competentă să soluționeze cauza. A mai reținut această instanță că între cererile formulate împotriva pârâților există o strânsă legătură, care impune soluționarea acestora împreună.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea a mai notat că în situația în care prima instanță dintre cele deopotrivă competente alese de reclamant declină în mod eronat competența la cererea pârâtului, instanța învestită în acest mod are obligația de a invoca din oficiu competența. Invocarea din oficiu a excepției de către ultima instanță sesizată prin declinare s-a impus ca remediu al încălcării regulilor de competență de către instanța devenită competentă.

Prin urmare, s-a reținut că nu poate fi incident în această situație art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., respectiv necompetența să fie invocată de pârât prin întâmpinare sau la primul termen de judecată.

Totodată, s-a apreciat că în situația expusă, în mod logic pârâtul nu mai poate invoca din nou și necompetența celei de-a doua instanțe, în condițiile în care a invocat deja necompetența primei instanțe.

În plus, s-a reținut că în speță, competența Judecătoriei Sibiu, conform art. 112 din C. proc. civ., a fost invocată de reclamant atât prin cererile adresate instanței respective, cât și prin cele adresate Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a căui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, la data de 18.05.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Biroul Executorului Judecătoresc B., executorul judecătoresc B., Biroul Executorului Judecătoresc C. și executorul judecătoresc C., solicitând instanței să dispună obligarea pârâților să-i plătească cheltuielile de executare din dosarele de executare nr. 979/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc B. și nr. 115/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc C..

Așadar, în esență, ceea ce se solicită reclamantul prin acțiunea civilă dedusă judecății constă în acoperirea prejudiciului produs prin fapta pretins ilicită a ambilor pârâți, constând în omisiunea acestora de a calcula cheltuieli de executare, respectiv de a solicita ori de a înainta dosarul de executare nr. 115/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc C. la dosarul de executare 979/2017 al Biroului Judecătoresc B..

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că pârâții Biroul Executorului Judecătoresc B. și executorul judecătoresc B. își au sediul în Sibiu, str. x, jud. Sibiu, iar pârâții Biroul Executorului Judecătoresc C. și executorul judecătoresc C. au sediul în Râmnicu Vâlcea, str. x 1, nr. 22, jud. Vâlcea.

Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.

Art. 112 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia, iar art. 116 din același cod prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În cauză, deși sediile pârâților sunt diferite, fiind competente două instanțe deopotrivă, reclamantul a ales să introducă acțiunea în pretenții pe rolul Judecătoriei Sibiu, prevalându-se, în mod legal, de dispozițiile reglementate de art. 112 alin. (1) și art. 116 din C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte constată că instanța aleasă de reclamant, respectiv Judecătoria Sibiu, dintre mai multe deopotrivă competente, a devenit instanța competentă să soluționeze cauza.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.