ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1264/2019

HOTĂRÂRE

13.06.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1264/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 08.04.2019, sub nr. x/2019, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul B., a solicitat instanței, ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: anularea și încetarea executării însăși în baza art. 704 din C. proc. civ., și anularea actelor emise în Dosarul execuțional nr. x/2019, aflat pe rolul BEJ C.; anularea tuturor actelor de executare emise de BEJ C., în Dosarul execuțional nr. x/2019; anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr. x/14.03.2019, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în Dosarul nr. x/2019; suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare, în temeiul art. 719 alin. (1) din C. proc. civ., suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite, în temeiul art. 719 alin. (7) din C. proc. civ., obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat și taxă judiciară de timbru.

În consecință, contestatoarea a solicitat instanței să constate că încheierea de încuviințare a executării silite, în baza căreia au fost efectuate toate actele de executare în Dosarul de executare nr. x/2019, al BEJ C., și care nu au o existență de sine stătătoare, a fost dată de către o instanță necompetentă, iar acoperirea nulității nu este posibilă prin înlăturarea neregularității, întrucât materia cererilor privind executarea silită, competența teritorială și materială este reglementată de norme de ordine publică.

Prin Sentința civilă nr. 2.620/10.04.2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, a fost admisă exceptia necompetenței teritoriale a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, reținând în motivarea soluției sale dispozițiile art. 714 din C. proc. civ., raportate la cele ale art. 651 din C. proc. civ., potrivit cărora, instanța competentă să soluționeze contestația la executare, suspendarea executării și suspendarea provizorie este instanța de executare, și anume judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Instanța a reținut, contrar susținerilor contestatoarei, că, atât la data sesizării organului de executare, cât și în prezent, conform datelor din actul de identitate al debitoarei A., (copia actului de identitate este la dosar), domiciliul acesteia este în municipiul Ploiești, astfel încât, instanța de executare este Judecătoria Ploiești.

Astfel învestită, Judecătoria Ploiești, prin Sentința civilă nr. 3.530/03.05.2019, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea soluției de declinare, instanța a reținut următoarele considerente:

În prezenta cauză, se contestă executarea silită însăși, precum și toate actele de executare emise de BEJ C., în Dosarul execuțional nr. x/2019, solicitându-se anularea acesteia, precum și anularea actelor emise în Dosarul execuțional nr. x/2019, aflat pe rolul BEJ C.; totodată, se contestă încheierea de încuviințare a executării silite nr. x/14.03.2019, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în Dosarul nr. x/2019, solicitandu-se anularea acesteia.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reiese faptul că, în Dosarul execuțional nr. x/2019, al BEJ C., se efectuează executarea silită pornită la cererea creditorului B., împotriva debitorului A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de Minuta nr. 2018/513 din data de 19.07.2018 - Camera x sala x pronunțată de Înalta Curte din Creteil, în Dosar nr. x/03708.

Procedura privind recunoașterea, punerea în executare și procedura de executare a hotărârilor judecătorești pronunțate în state membre UE este guvernată de reglementări comunitare cu aplicabilitate directă în statele membre și anume Regulamentul nr. 44/2001 privind competența, recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor în materie civilă și comercială, abrogat de la data de 10.01.2015, de Regulamentul nr. 1.215/2012, Regulamentul 2.201/2003, în materie matrimonială și a răspunderii părintești și Regulamentul nr. 4/2009, privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere.

Prin urmare, văzând faptul că executarea se efectuează în temeiul unei hotărâri pronunțată de o instanță dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speță Franța, precum și obiectul hotărârii străine, instanța a apreciat că în cauză prevederile aplicabile sunt cele ale Regulamentului nr. 2.201/2003 în materie matrimonială și a răspunderii părintești.

În raport de prevederile art. 47 din Regulamentul (UE) nr. 2.201/2003, instanța a constatat că nu sunt reglementate norme speciale în privința executării propriu-zise, făcându-se trimitere la procedura de executare reglementată de prevederile legislației statului în care se pune în executare hotărârea, în speță România. Astfel, o hotărâre pronunțată într-un stat membru se execută în statul membru solicitat în aceleași condiții ca o hotărâre pronunțată în statul membru solicitat.

În consecință, instanța a apreciat ca fiind aplicabile dispozițiile de drept comun, respectiv art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecatoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc investit de creditor.

De asemenea, prevederile art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., au atribuit instanței de executare competența de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Instanța a retinut că debitorul are domiciliul legal, conform cărții de identitate, în Com. x, Sat x nr. x, județul Prahova, însă are resedința declarată în București, str. x, pentru perioada 01.08.2018 - 31.07.2019 .

Conform art. 87 din C. civ., "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că îți are locuința principală". Se apreciaza ca scopul regulii generale în materia competenței teritoriale nu ar fi atins dacă domiciliul nu ar fi asociat cu locuință efectivă a pârâtului, deoarece acesta ar fi lipsit de exercițiul drepturilor sale procedurale.

Noțiunea de domiciliu care interesează regulile procedurii civile în general și, implicit, competența de soluționare a unei cereri de contestatie la executare, în concret, nu corespunde elementelor care interesează evidența populației, ci se identifică cu noțiunea de domiciliu de fapt deoarece scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia.

Din actele dosarului reiese ca la data sesizarii organului de executare, debitorul avea adresa de resedință (domiciliul de fapt) în Sectorul 6 din Bucuresti, iar faptul că locuia efectiv la acea adresă este confirmat de adeverință emisă de Asociația de Proprietari D. .

Raportat la domiciliul sau în fapt, situat in Sectorul 6 al Municipiului Bucuresti, debitorul a înțeles să formuleze contestația la executare, înregistrată sub nr. x/2019, pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București.

În raport de considerentele arătate și de textele legale menționate, precum și față de natura obligației stabilită prin titlul executoriu reprezentant de Minuta nr. 2018/513, din data de 19.07.2018 - Camera x sala x pronunțată de Înalta Curte din Creteil, în Dosar nr. x, s-a apreciat că instanța competentă să soluționeze contestația la executare este Judecătoria Sectorului 6 București.

Conflictul negativ de competență a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 15 mai 2019, fiind fixat termen pentru soluționare la 13 iunie 2019.

Înalta Curte, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, pentru considerentele care succed:

Cauza dedusă judecății are ca obiect contestația formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul B., privind executarea silită însăși, precum și toate actele de executare emise de BEJ C., în Dosarul execuțional nr. x/2019, având ca obiect executarea silită pornită la cererea creditorului B., împotriva debitoarei A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de Minuta nr. 2018/513, din data de 19.07.2018 - Camera x sala x pronunțată de Înalta Curte din Creteil, în Dosar nr. x/03708.

Potrivit art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Textul legal citat instituie o competență în care prioritatea este acordată, succesiv, instanței în circumscripția căreia se regăsește sediul/domiciliul debitorului, creditorului, iar în ultimul rând al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

În cauza dedusă judecății, debitoarea are domiciliul în România, respectiv în Comuna x Burchii, Sat x nr. x, judetul Prahova, conform cărții de identitate, însă are reședința în București, str. x, pentru perioada 01.08.2018 - 31.07.2019 .

Potrivit art. 87 din C. civ., "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că îți are locuința principală".

Noțiunea de domiciliu care interesează regulile procedurii civile în general și, implicit, competența de soluționare a unei cereri de încuviințare a executării silite, în concret, nu corespunde elementelor care interesează evidența populației, ci se identifică cu noțiunea de domiciliu de fapt deoarece scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia.

Așadar, Înalta Curte, reține că, din punct de vedere procesual, prin domiciliu se înțelege acela pe care o persoană și l-a stabilit în fapt, în localitatea unde trăiește și muncește, deoarece scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu este acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență dreptului lor la apărare.

Așa fiind, având în vedere că debitoarea locuiește efectiv în Municipiul București, instanța competentă teritorial este Judecătoria Sectorului 6 București.