ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1466/2019

HOTĂRÂRE

24.09.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1466/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 24 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 26.11.2018 sub nr. x/2018, contestatoarea A. a formulat în contradictoriu cu intimata B. S.A. contestație la executare prin intermediul căreia a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța: să constate că, potrivit deciziei Î.C.C.J. nr. 9/2018, cererea de executare silită a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor legale de către o altă persoană decât creditorul C. S.A., motiv pentru care executarea este nulă, persoana care a demarat executarea nefiind creditoare; să constate prescris dreptul creditorului C. S.A. de a obține executarea executare silită, executarea fiind pornită cu depășirea termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului de a obține executarea silită; să dispună anularea tuturor actelor de executare silită întocmite de executorul judecătoresc în dosar execuțional nr. x/2018, după cum urmează: încheierea nr. 5474/18.09.2018 pronunțată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin în dosarul nr. x/2018 privind încuviințarea executării silite, încheierea din 23.10.2018 privind stabilirea cheltuielilor de executare, somația din 23.10.2018, înștiințarea din 23.10.2018 cu privire la invitația de a se prezenta în termen de 5 zile la biroul executorului judecătoresc, înștiințarea din 5.11.2018 privind măsura popririi și să dispună încetarea executării silite având în vedere că dreptul de a obține executarea silită s-a prescris.

Prin sentința civilă nr. 4111 din 22 martie 2019, pronunțată de Judecătoria Timișoara s-a admis exceptia necompetentei teritoriale invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că în dosarul de executare nr. 548/2018 al BEJ D., deschis la cererea intimatei B. S.A. are loc executarea silită împotriva contestatoarei A. și a debitorului E., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 02.07.2013.

Executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin încheierea din 18.09.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Contestatoarea A. a formulat contestație la executare care a fost introdusă la Judecătoria Timișoara, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., motivat de faptul că la data sesizării organului de executare-28.08.2018, aceasta a locuit în circumscripția acestei instanțe, respectiv în municipiul Timișoara.

Instanța a constatat că cererea de executare silită a fost formulată de către intimata B. S.A. împotriva a doi debitori, contestatoarea A. și debitorul E., pentru plata creanței rezultate din titlul executoriu.

Conform art. 112 C. proc. civ., cererea de încuviințare a executării poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre debitori, iar în baza art. 116 C. proc. civ., în îndeplinirea atribuțiilor ce-i revin potrivit art. 666 C. proc. civ., executorul judecătoresc va alege instanța competentă.

Astfel, cererea de încuviințare a executării silite a fost depusă la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, instanță competentă în raport cu domiciliul debitorului E., astfel că această instanță a fost competentă teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite.

Prin urmare, competența teritorială a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, ca instanță de executare rămâne definitiv dobândită în raport cu toți debitorii, prin prorogare de competență și, în consecință, în baza art. 651 alin. (3) C. proc. civ., este competentă teritorial să soluționeze contestația la executare formulată de oricare dintre debitori.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 07.05.2019.

Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentința civilă nr. 1989, pronunțată la data de 30 mai 2019 a admis excepția necompetenței sale teritoriale exclusive, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei, privind pe contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata B. S.A., în favoarea Judecătoriei Timișoara; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție - instanța competentă a soluționa conflictul.

Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De altfel, dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., stabilesc competenta de soluționare a contestațiilor la executare in favoarea instanței de executare.

S-a constatat că prezenta contestație a fost formulată doar de debitoarea A., care la data formulării cererii de executare silită avea viză de reședință în Timișoara, pentru perioada 13.12.2017-12.12.2018, viză prelungită pentru perioada 07.11.2018-06.11.2019, conform fișei DEPABD .

Instanța a apreciat că nu are relevanță în stabilirea competenței de soluționare a contestației la executare faptul că Judecătoria Drobeta Turnu Severin a încuviințat executarea silită și că debitorul care nu formulează contestație la executare are domiciliul în Drobeta Turnu Severin.

În cauză, față de dispozițiile art. 651 C. proc. civ., instanța a constatat că instanța competentă este Judecătoria Timișoara, având în vedere domiciliul debitorului care a formulat contestația la executare, domiciliul opozabil terților prin înscrierea în baza de date informatizată - DEPABD.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Drobeta Turnu Severin și Judecătoria Timișoara - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar potrivit art. 651 alin. (3) din același act normativ, "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Din analiza textelor de lege anterior menționate, rezultă că soluționarea incidentelor procedurale ivite în cursul executării silite revine instanței de executare, care se determină în funcție de domiciliul debitorului de la data sesizării organului de executare.

În speță, executarea silită a început împotriva a doi debitori, contestatoarea A. și debitorul E., iar cererea de încuviițare a executării silite a fost depusă la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, instanță competentă în raport cu domiciliul debitorului E., care la data sesizării sesizării organului de executare, era în municipiul Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinți, astfel cum s-a menționat în cuprinsul încheierii nr. 5474 din 18 septembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. x/2018.

În conformitate cu dispozițiile art. 112 C. proc. civ., în cauză a operat prorogarea legală de competență în privința contestatoarei A. care nu avea domiciliul în raza judecătoriei inițial sesizate, competența teritorială a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin ca instanță de executare rămânând definitiv dobândită în raport cu ambii debitori.

Având în vedere că cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de către instanța de executare, conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., rezultă că prin admiterea acestei cereri se determină, implicit, și instanța de executare competentă teritorial să soluționeze incidentele procedurale ce s-ar ivi în cursul executării silite.

În legătură cu acest aspect, Înalta Curte reține că prin încheierea nr. 5474 din 18 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a constatat că este competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 02.07.2013 și, totodată, a admis această cerere (în dosarul de executare nr. 548/E/2018 al BEJ D.).

Or, ca efect al încuviințării executării silite a titlului executoriu anterior menționat, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a devenit instanța de executare în sensul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere că și contestația la executare formulată în prezenta cauză constituie un incident procedural apărut în cursul executării silite, competența de soluționare a acestei cereri revine tot Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, ca instanță de executare, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) și alin. (3) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.