ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1686/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1686/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, la data de 17 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună întoarcerea executării silite ce a făcut obiectul dosarului execuțional nr. x/2013 aflat pe rolul BEJA D., prin obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.474 RON, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, prin Sentința civilă nr. 8124 din 6 iulie 2018, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2018, instanța a admis contestația la executare formulată de aceștia, a constatat perimată executarea silită, și a dispus desființarea executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. x/2013 aflat pe rolul BEJA D..
Au mai arătat că, în perioada mai - iulie 2018, în dosarul execuțional desființat ulterior de instanță, s-a poprit suma totală de 1.474 RON, precum și că au solicitat băncii restituirea, pe cale amiabilă, a sumei poprite, însă creditoarea a refuzat să dea curs acestei cereri.
Prin Sentința civilă nr. 2261 din 27 februarie 2019, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că, în speță, creditoarea nu deține formal un titlu executoriu pentru restituirea sumei poprite, ci trebuie să și-l constituie în procesul pendinte, astfel că instanța competentă teritorial, conform art. 373 alin. (2) și art. 404
2
alin. (3) C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscripție ar urma să se desfășoare executarea silită, și anume Judecătoria Sectorului 1 București, în considerarea faptului că debitorul are domiciliul în raza sa teritorială.
La rândul său, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 2482 din 25 aprilie 2019, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Aiud.
În motivarea soluției, instanța a considerat ca fiind relevante pentru soluționarea litigiului prevederile art. 404
2
, art. 330
7
alin. (4) și art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
Luând în considerare faptul că întoarcerea executării silite reprezintă un incident procedural apărut în faza executării silite, instanța competentă să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite este Judecătoria Aiud, câtă vreme executarea silită s-a efectuat prin poprire asupra veniturilor salariale datorate reclamantului A., de către terțul poprit E. S.R.L., cu sediul în Aiud, str. x, jud. Alba.
Investită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Aiud, prin Sentința civilă nr. 937 din 8 iulie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei către Judecătoria Timișoara. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, în cazul popririi, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul debitorului.
Pe de altă parte, întoarcerea executării silite este un incident procedural în cadrul executării silite, părțile menținându-și calitățile inițiale de debitor și creditor, astfel cum acestea sunt menționate în dosarul execuțional.
Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Obiectul litigiului dedus judecății constă în întoarcerea executării Sentinței civile nr. 8124/2018 din 6 iulie 2018 a Judecătoriei Timișoara și restabilirea situației anterioare, prin obligarea pârâtului la restituirea sumei de 1.474 RON, ca urmare a desființării executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. x/2013 aflat pe rolul BEJA D..
Conform art. 404
1
C. proc. civ., "În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia".
De asemenea, potrivit art. 404
2
alin. (3) C. proc. civ., "În situația în care nu s-a dispus restabilirea situației anterioare în condițiile alin. (1) și alin. (2) al textului de lege menționat, persoana interesată o va putea solicita instanței judecătorești competente potrivit legii, pe calea unei acțiuni separate".
Prin Decizia nr. 5 din 12 martie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404
2
alin. (3) C. proc. civ., s-a statuat în sensul că judecătoria, ca instanță de executare, este instanța competentă să judece cererea privind întoarcerea executării silite.
Unul dintre argumentele avute în vedere la pronunțarea acestei decizii a constat în aceea că, în cazul întoarcerii executării silite, este atrasă incidența dispozițiilor legale aplicabile contestației la executare, dat fiind caracterul acesteia de contestație specială la executare.
Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., "Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare ... "iar, conform art. 400 alin. (1) C. proc. civ., "Contestația se introduce la instanța de executare".
În ceea ce privește determinarea judecătoriei competente teritorial să judece cererea, devin incidente dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afară de cazurile în care legea dispune altfel".
Executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Timișoara, astfel cum reiese din Încheierea civilă nr. 816/Ex din 21 ianuarie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2014, în raport de domiciliul debitorilor A. și B., care, la data formulării cererii de încuviințare a executării silite, se afla în comuna Ghiroda, jud. Timiș.
Cum întoarcerea executării silite este un incident procedural în cadrul executării silite, instanța de executare este cea care soluționează toate incidentele privitoare la executare, inclusiv cererea de întoarcere a executării silite, indiferent dacă aceasta a fost formulată pe cale separată ori prin aceeași cerere prin care s-a solicitat desființarea executării silite.
Așadar, Înalta Curte reține că instanța competentă este cea care a încuviințat executarea a cărei întoarcere se cere, ca o consecință a extinderii competenței instanței care a încuviințat executarea silită inițială, asupra tuturor procedurilor ulterioare.
În considerarea celor expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de întoarcere a executării silite formulată de reclamanții A. și B. în favoarea Judecătoriei Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 octombrie 2019.