ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 754/2025

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, formulată de petentul BEJ A, s-a solicitat, la cererea creditorului B IFN S.A., încuviințarea executării silite a debitorului C, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr. 36782/27.08.2024, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, cu cheltuieli de executare, în dosarul de executare silită nr. x/2024.

2.1. Sentința Judecătoriei Sectorului 5 București

Prin sentința civilă nr. 412/15.01.2025 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 666 alin. (1), corelate cu cele ale art. 651 alin. (1) și ale art. 131 alin. (1) C. proc. civ., reținând că la dosar nu s-a depus dovada că domiciliul sau reședința debitorului s-ar afla în circumscripția Judecătoriei Sectorului 5 București, aspect care nu poate fi verificat nici în baza de date D.E.P.A.B.D. în lipsa înscrierii mențiunilor privitoare la debitor, și a stabilit că instanța competentă teritorial se determină prin prisma dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza a II-a, fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului. Întrucât sediul creditoarei B IFN S.A. este în municipiul Pitești, Bd. (...), județul Argeș, aceasta a declinat competența în favoarea Judecătoriei Pitești.

2.2. Sentința Judecătoriei Pitești

Învestită prin declinare, Judecătoria Pitești a pronunțat sentința nr. 1103/17.02.2025 prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că potrivit referatului din 09.01.2025 privind rezultatul verificărilor DEPABD cu privire la domiciliul debitorului C (fila 23 dosarul Judecătoriei Sectorului 5 București), debitorul figurează cu ultimul domiciliu în Mun. București, sector 5, str. (...) și că debitorul nu figurează în evidențele DEPABD ca având domiciliul în străinătate, drept urmare, în temeiul art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispozițiile art. 112 și ale art. 127 se aplică în mod corespunzător.

Din teza finală a dispozițiilor legale anterior citate, instanța a reținut că doar în cazul în care domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, competența teritorială exclusivă a instanței de executare se stabilește după domiciliul sau, după caz, la sediul creditorului. Întrucât, în cauză, din niciun înscris de la dosarul cauzei nu rezultă că domiciliul debitorului C se află în afara țării și nici din extrasul DEPABD de la fila 23 nu rezultă că debitorul ar avea domiciliul în afara țării, prin urmare, în cauză, competența instanței de executare nu aparține instanței de la sediul creditorului, ci a instanței de la domiciliul debitorului, respectiv a Judecătoriei Sectorului 5 București.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie solicitarea de încuviințare executare silită, formulată de petentul B.E.J. A, la cererea creditorului B IFN S.A., în contradictoriu cu debitorul C.

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Pitești.

Problema care a generat ivirea prezentului conflict de competență a fost determinată de aprecierea diferită, a celor două instanțe în conflict, cu privire la domiciliul debitorului, la care se face referire în dispozițiile art. 651 C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Sectorului 5 București s-a raportat la faptul că la dosar nu s-a depus dovada că domiciliul/reședința debitorului s-ar afla în circumscripția Judecătoriei Sectorului 5, pe motiv că acest aspect nu poate fi verificat din prisma mențiunilor privitoare la debitor, instanța făcând aplicarea art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportându-se la judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului se executare, domiciliul sau sediul creditorului.

La rândul său, Judecătoria Pitești a avut în vedere ultimul domiciliu evidențiat în actul de identitate al debitorului, respectiv cel din Mun. București, sector 5, str. (...), cu atât mai mult cu cât din niciun document de la dosarul cauzei nu rezultă că domiciliul debitorului s-ar afla în afara țării pentru a se da efect dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Dispozițiile cuprinse în Codul civil cu privire la domiciliu și reședință au următorul conținut:

Art. 87: „Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală.”

Art. 88: „Reședința persoanei fizice este în locul unde își are locuința secundară. ”

Art. 90 alin. (1): „Reședința va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut. (2) În lipsă de reședință, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaște, la locul unde acea persoană se găsește.”

Art. 91: „(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.

(2) În lipsa acestor mențiuni, sau când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reședinței nu va putea fi opusă altor persoane.

(3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.”

Raportat la situația de fapt, astfel cum rezultă aceasta din înscrisurile aflate la dosar (extrasul DEPABD – fila 23 dosar Judecătoria Sectorului 5 București), se constată că, ultimul domiciliu al debitorului se află în Mun. București, sector 5, str. (...). Astfel cum rezultă din mențiunea din cadrul acestui document ,,încetat valabilitate domiciliu”, împrejurarea că a încetat valabilitatea acestuia, nu echivalează cu lipsa unui domiciliu în țară. Într-adevăr, la momentul înregistrării cererii de executare silită, în data de 16.12.2024, debitorul nu figura cu un domiciliu activ în baza de date DEPABD și nici cu reședință activă, stabilită cu formele legale, drept urmare, în această ipoteză, pot fi valorificate prevederile art. 90 alin. (1) și (2) C. civ, care stabilește faptul că atunci când nici domiciliul și nici reședința nu sunt cunoscute, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, respectiv cel de pe raza Judecătoriei Sectorului 5 București.

Scopul normei cu caracter imperativ prevăzute la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care stabilește competența în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, are rolul de a asigura debitorului posibilitatea de a-și exercita drepturile procesuale prin intermediul instanței de judecată aflat în proximitatea domiciliului său real, aceasta cu atât mai mult cu cât, încă din momentul încuviințării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere că, ultimul domiciliu cunoscut al debitorului se afla în Mun. București, sector 5, str. (...), după cum rezultă și din Referatul din data de 09.01.2025, de verificare în baza de date administrată de Direcția Petru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (fila 23), din coroborarea textelor legale menționate anterior, rezultă că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea este Judecătoria Sectorului 5 București.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea având ca obiect încuviințare executare silită este Judecătoria Sectorului 5 București, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 martie 2025.