ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 275/2026

Ședința publică din data de 24 februarie 2026

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr. x/2025, BEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite, prin toate formele prevăzute de lege, împotriva debitorului B. S.A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 8644/280/2023, definitivă prin decizia nr. 404/2025 din data de 06.06.2025, în dosarul x/2023, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, cu cheltuieli de executare.

Prin sentința civilă nr. 7753/2025 din data de 29.12.2025, Judecătoria Pitești - secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulate de BEJ A. pentru creditorii C. și D., în contradictoriu cu debitorul B. S.A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În motivare, instanța a reținut dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Din verificarea ONRC, efectuată din oficiu, rezultă că sediul debitorului, la data sesizării organului de executare, se afla în Mun. București, str. x.

Astfel, domiciliul debitorului, la data sesizării organului de executare, era situat în circumscripția Judecătoriei Sectorului 1 București, aceasta fiind instanța de executare în prezenta cauză, motiv pentru care instanța a apreciat că excepția necompetenței teritoriale este întemeiată.

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 1 București - secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 768/2026 din 26.01.2026, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Pitești; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Reținând incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., pe baza înscrisurilor depuse la dosar, instanța a arătat că organul de executare a fost sesizat la data de 19.12.2025, iar sediul debitorului B. S.A. se afla în Athena, Grecia, în timp ce în sectorul 1 se află sediul E. S.A.

Prin urmare, s-a reținut că judecătoria competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este cea în a cărei circumscripție se află domiciliul creditorului la data sesizării organului de executare, respectiv Judecătoria Pitești, potrivit mențiunilor din dosarul de executare.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești - secția civilă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină, la rândul său, competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Pitești și Judecătoria Sectorului 1 București - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză; declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispozițiile art. 112 și ale art. 127 se aplică în mod corespunzător."

Textul legal enunțat instituie o competență ce este acordată, succesiv, instanței în circumscripția căreia se regăsește, la data sesizării organului de executare, sediul/domiciliul debitorului, sediul/domiciliul creditorului, iar în ultimă ipoteză, instanței în a cărei rază teritorială se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În cauză, astfel cum s-a arătat, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la 19 decembrie 2025, s-a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului B. S.A., care nu are sediul în România, ci în Grecia, aceasta fiind singurul debitor la care executorul judecătoresc a făcut referire în cererea cu care a învestit instanța.

Împrejurarea că societatea debitoare are un reprezentant cu sediul în România, respectiv E. S.A., este lipsită de relevanță pentru stabilirea competenței de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, întrucât sediul reprezentantului nu este un criteriu legal de stabilire a competenței, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

În acest context, devin incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., care prevăd expres că, în cazul în care sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului.

Instanța constată că domiciliul creditorilor C. și D. se află în Mioveni, județul Argeș, astfel cum rezultă din cererea de executare silită, aflată la dosarul Judecătoriei Pitești.

Față de aspectele învederate și de ordinea instituită de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va da eficiență acestei ipoteze reglementate de textul legal și va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea instanței în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării, domiciliul creditorilor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 651 alin. (1) teza II C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Pitești este instanța competentă teritorial a soluționa cererea de încuviințare a executării silite dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești - secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2026.