ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1681/2024

Ședința publică din data de 18 iunie 2024

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni la data de 13.04.2023 cu nr. x/2023, petentul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B., contestație la executare împotriva executării silite pornite de Biroul Executorului Judecătoresc C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/21.07.2008. Contestatorul a solicitat admiterea contestației și anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 79/2015 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc C., pentru suma de 8.194,42 RON.

În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 696 - 698, 707, art. 711 -717 și urm. C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 616 din 20 iunie 2023, Judecătoria Moreni a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, în dosarul execuțional nr. x/2015, înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc C., a fost înregistrată cererea creditorului cesionar B., împotriva debitorului A., în temeiul titlului executoriu - contract de credit nr. x/21.07.2008.

Prin încheierea din data de 25.11.2014 pronunțată în dosarul nr. x/2014 de Judecătoria Sectorului 1 București, a fost încuviințată executarea silită împotriva debitorului A..

Instanța a avut în vedere decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, în care s-a statuat că, încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.

În consecință, competența de soluționare a contestației la executare rămâne câștigată în favoarea judecătoriei, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București, această apreciere dând, în opinia instanței, eficiență principiului unicității instanței de executare.

2.2. Învestită prin declinare, prin sentința civilă nr. 2515/2024 din 12 aprilie 2024, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 650 C. proc. civ. în forma în vigoare la momentul sesizării organului de executare, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Instanța mai arătat că, din cererea introductivă și actele de executare rezultă faptul că debitorul are sediul în Moreni, jud. Dâmbovița, localitate aflată pe raza de competență a Judecătoriei Moreni.

Instanța a mai reținut că nu este incidentă hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii nr. 20/2021, de vreme ce această decizie nu este aplicabilă în prezentul litigiu în care executarea silită se desfășoară împotriva unui singur debitor. Respectiva hotărâre era aplicabilă numai în situația în care executarea silită s-ar fi derulat împotriva mai multor debitori cu domicilii sau sedii diferite în care s-ar fi pronunțat deja o hotărâre de încuviințare a executării silite de către o anumită instanță, care a devenit competentă să soluționeze toate contestațiile la executare ulterioare.

În prezentul litigiu, prin faptul că s-ar fi învestit cu formulă executorie contractul care constituie titlul executoriu de către Judecătoria Sectorului 1 București, în absența unui text legal care să prevadă expres că a devenit competentă această instanță să soluționeze și contestațiile la executare, nu este permis să se deroge de la disp. art. 651 C. proc. civ. Excepțiile la regula instituită prin acel articol sunt de strictă interpretare, oricare derogare fiind necesar să fie prevăzută expres într-un text legal.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Moreni și Judecătoria Sectorului 1 București.

Obiectul demersului judiciar, ce a stat la baza declanșării conflictului negativ de competență îl constituie cererea având ca obiect contestație la executare formulată de petentul A..

Conflictul de competență a fost determinat de modalitatea în care instanțele care și-au declinat reciproc competența au apreciat cu privire la incidența în cauză fie a Deciziei nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, fie a dispozițiilor C. proc. civ., în forma în vigoare la momentul sesizării organului de executare.

Se observă că, potrivit art. 622 alin. (2) din C. proc. civ., executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, astfel încât dispozițiile aplicabile în cauză sunt cele care erau în vigoare la respectivul moment, și anume la data de 06 februarie 2015, dată la care cererea de încuviințare a executării silite a fost introdusă pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc C., potrivit dovezii de la dosarul de executare.

Potrivit art. 650 C. proc. civ. în forma în vigoare la momentul sesizării organului de executare, 06 februarie 2015, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Din cererea introductivă și actele de executare rezultă faptul că debitorul are sediul în Moreni, jud. Dâmbovița, localitate aflată pe raza de competență a Judecătoriei Moreni.

Conform art. 640

1

alin. (2) din C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite), cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului.

Art. 665 alin. (2) din C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite), prevedea că "executorul judecătoresc se pronunță asupra încuviințării executării silite, prin încheiere, fără citarea părților".

În situația expusă, în cauză nu este aplicabilă decizia nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție întrucât executarea silită nu a fost încuviințată de către instanța de judecată, ci de către executorul judecătoresc, conform dispozițiilor art. 665 alin. (2) C. proc. civ. în forma în vigoare la data începerii executării silite, astfel încât calitatea de instanță de executare nu se poate raporta la acest aspect.

Pentru aceste considerente, în raport de cele anterior reținute și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2024.