ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 829/2022

Ședința publică din data de 12 aprilie 2022

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, secția civilă, la data de 10 septembrie 2021, creditoarea A.. a solicitat, în contradictoriu cu debitorul B. și terțul poprit C. S.R.L., validarea popririi înființate în dosarul de executare nr. 240/2016 al B.E.J. D. asupra veniturilor debitorului și amendarea terțului poprit, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 781 alin. (1), art. 790 alin. (1), art. 790 alin. (9) și art. 792 C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 17312 din data de 10 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făurei.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă a reținut că, în cursul anului 2016, creditoarea A.. a formulat cerere pentru punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din data de 21 aprilie 2008 împotriva debitorului B., formându-se dosarul de executare nr. 240/2016 al B.E.J. D..

A apreciat că, pentru a se stabili instanța competentă trebuie avute în vedere dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. astfel cum era în vigoare la data formulării cererii de executare silită.

Totodată, a constatat că, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. în vigoare la momentul începerii executării silite, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitoarei, în afara cazurilor în care legea dispune altfel; dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitoarei nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Prin urmare, făcând aplicarea prevederilor anterior menționate și reținând că domiciliul debitorului se află în județul Brăila, la data formulării cererii de executare silită, conform datelor de la D.E.P.A.B.D., a apreciat că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Făurei în a cărei circumscripție se afla domiciliul debitorului la data începerii executării silite.

2.2. Prin sentința civilă nr. 256 din data de 16 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Făurei a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, a constatat că s-a ivit un conflict negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Astfel, în esență, Judecătoria Făurei a făcut aplicarea art. 790 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ, reținând că, în raport de cele statuate prin decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, instanța de executare este judecătoria care a învestit cu formulă executorie titlul executoriu.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă și Judecătoria Făurei și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind ivit ca urmare a identificării diferite de către cele două judecătorii a instanței de executare la care se referă prevederile art. 790 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă a stabilit că, în speță, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se afla la data formulării cererii de executare silită domiciliul debitorului, în timp ce, Judecătoria Făurei, dând eficiență principiului unicității instanței de executare, statuat prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, a reținut că instanța de executare este judecătoria care a învestit cu formulă executorie titlul executoriu invocat în cauză.

Obiectul litigiului cu privire la care poartă prezentul conflict negativ de competență îl reprezintă cererea prin care creditoarea A.. a solicitat validarea popririi înființate în dosarul de executare nr. 240/2016 al B.E.J. D. asupra veniturilor debitorului și amendarea terțului poprit.

În cuprinsul cererii, creditoarea a arătat că poprirea a fost dispusă de către B.E.J. D. în dosarul de executare nr. 240/2016, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit încheiat între E. S.A., în calitate de împrumutător, și B., în calitate de împrumutat.

Potrivit art. 790 alin. (1) C. proc. civ.:

"Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi."

Prin urmare, legiuitorul, în cadrul procedurii de validare a popririi reglementate de art. 790 C. proc. civ., a făcut trimitere expresă la instanța de executare ca instanță competentă a soluționa o atare cerere.

În ceea ce privește noțiunea de instanță de executare, Înalta Curte reține că, în considerentele deciziei nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., instanța supremă a dat eficiență principiul unicității instanței de executare, arătând că "una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare".

În speță, prin încheierea de ședință din data de 11 septembrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă a admis cererea formulată de creditoarea F.., prin mandatar G. S.R.L. și a dispus învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din data de 21 aprilie 2008 încheiat de E. S.A. cu B..

Ca atare, având în vedere cele reținute în cuprinsul deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, rezultă că, în speță, instanța de executare la care se referă prevederile art. 790 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă, care a învestit cu formulă executorie contractul de credit ce reprezintă titlul executoriu în cauză.

Prin urmare, având în vedere cele anterior reținute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 aprilie 2022.