ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3246/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3246/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

26 din 7 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

s-a respins excepția prematurității invocată de intimata A.V.A.S. cu sediul în

București.

S-a admis în parte contestația

la executare formulată de Șt.S., A.O. și D.S. și s-au anulat actele de

executare întocmite de intimată; s-a respins capătul de cerere privind radierea

ipotecii și intimata a fost obligată la 995,3 Ron cheltuieli de judecată către

contestatori.

S-a reținut în

considerentele hotărârii că intimatei i s-au comunicat înscrisurile la care

face referire art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 în momentul înregistrării cauzei

la Judecătoria Sector 3 București care a declinat competența în favoarea acestei

instanțe în temeiul art. 45 din acelaș act normativ așa încât execepția

prematurității introducerii contestației a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pe fondul litigiului, s-a

constatat că intimata a preluat de la B.A. SA potrivit contractului de cesiune nr.

155582 din 15 decembrie 1999 creanța față de debitorul SC U.G. SRL și odată cu

aceasta și drepturile accesorii derivând din contractul de ipotecă încheiat de

B. în calitate de creditor și S.C. în calitate de garant. Cum acesta din urmă a

decedat, intimata a pornit executarea silită împotriva moștenitorilor acestuia,

respectiv contestatorii din litigiul dedus judecății.

Instanța a reținut că față

de împrejurarea că societatea debitoare SC U.G. SRL a fost radiată din

registrul comerțului în baza sentinței comerciale nr. 1212 din 24 iunie 2003 a

Tribunalului București, secția a VII-a comercială, și de dispozițiile art. 1800

C. civ., contractul de credit a încetat prin imposibilitate fortuită de

executare și pe cale de consecință și contractul de ipotecă prin stingerea obligației

principale.

Referitor la cererea de radiere

a ipotecii s-a stabilit că față de dispozițiile art. 32 din Legea nr. 7/1996,

aceasta se poate solicita numai după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

Împotriva acestei hotărâri

contestatorii și intimata au declarat recurs în temeiul dispozițiior art. 304 pct.

9 și au invocat că a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Contestatorii în recursul

lor fac o expunere succintă a situației de fapt și susțin că în mod corect

instanța a reținut că în urma radierii societății debitoare SC U.G. SRL din

Registrul Comerțului contractul de credit nr. 11069 din 16 noiembrie 1998

încheiat de aceasta cu B.A. SA a încetat, în raport de prevederile art. 1800 C.

civ., și pe cale de consecință și contractul de ipotecă încheiat pentru

garantarea împrumutului așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

S-a susținut că în raport de

situația de fapt reținută numai printr-o aplicare greșită a dispozițiilor

legale instanța a respins capătul de cerere privind radierea ipotecii.

Intimata A.V.A.S. a susținut

în recursul formulat că instanța de fond față de dispozițiile art. 46 din O.U.G.

nr. 51/1998 și art. 109 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd cu caracter

imperativ îndeplinirea unei proceduri prealabile privind comunicarea actelor

care stau la baza acțiunii reclamanților, a respins în mod greșit excepția

prematurității contestației.

Recurenta a criticat soluția

și în ceea ce privește fondul litigiului și a susținut că în mod greșit

instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1800 C. civ. și

a constatat imposibilitatea fortuită de executare a obligației principale, care

determină stingerea ipotecii pe cale accesorie.

S-a invocat că a făcut

dovada radierii societății debitoare SC U.G. SRL, deci a imposibilității de executare

împotriva acesteia și s-a îndreptat împotriva garantului ipotecar S.C. și

întrucât a decedat , a acționat pe moștenitorii acestuia, conform

certificatului nr. 45 din 21 august 2004, respectiv contestatorii recurenți.

Recursurile sunt fondate pentru

următoarele considerente:

Contestatorii Șt.S., A.O. și

D.S. au solicitat prin cererea înregistrată la 11 septembrie 2006, ca în

contradictoriu cu A.V.A.S. București să se constate încetarea contractului de

credit nr. 11069 din 16 noiembrie 1998 încheiat între B.A. SA și SC U.G. SRL și

a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 5861 din 16 noiembrie 1998; să

se anuleze actele de executare întocmite de intimată pentru executarea celor

două contracte și să se dispună radierea ipotecii asupra terenului în suprafață

de 7500 mp situat în Calafat str.Basarabi, Județ Dolj.

Instanța a admis în parte

contestația la executare, a anulat actele de executare întocmite de intimată și

a reținut în considerentele hotărârii că deși contestatorii au formulat două

capete de cerere referitoare la constatarea încetării celor două contracte, se

apreciază că nu este necesar să se pronunțe distinct în dispozitiv asupra acestor

cereri, ele fiind apărări de fond și având ca finalitate anularea executării

silite.

Potrivit art. 129 alin. (6) C.

proc. civ., „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului

cererii dedusă judecății”.

În materia dreptului

procesual civil partea are dreptul să hotărască cu privire la exercitarea

acțiunii, să fixeze limitele, în care va avea loc judecata, atât din punct de

vedere al obiectului, cât și al persoanelor între care se stabilesc raporturile

juridice procesuale, judecătorul fiind ținut să respecte cadrul procesual trasat

de părți.

Obligația instanței de a se

pronunța cu privire la obiectul acțiunii, adică la tot ceea ce s-a cerut prin

cererea formulată, constituie o garanție pentru aplicarea corectă a

principiului disponibilității recunoscut părții prin art. 129 alin. (6) C.

proc. civ.

În speță, instanța nu a

respectat acest principiu, în sensul că nu a examinat cele două cereri

formulate distinct de contestatori privind anularea contractului de credit nr. 11069

din 16 noiembrie 1998 și a contractului de ipotecă nr. 5861 din 16 noiembrie

1998 asupra cărora instanța de recurs nu se poate pronunța pentru prima dată în

această fază procesuală.

Așa fiind, având în vedere

dispozițiile art. 304 alin. (4) C. proc. civ., urmează a admite ambele recursuri,

a casa sentința atacată și a se trimite cauza spre rejudecare aceleeași instanțe,

când se vor examina și celelalte apărări formulate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de recurenții A.V.A.S. BUCUREȘTI, Șt.S., A.O. și D.S., împotriva sentinței nr. 26

din 7 februarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială.

Casează sentința și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2007.