ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 480/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 480/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată inițial de reclamantă

în Dosarul nr. 2981/2004 al Tribunalului Satu Mare și reținută spre soluționare

în primă instanță la Curtea de Apel Oradea, s-a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul

Școlar Județean Satu Mare să revizuiască gradațiile de merit acordate numiților

T.V. (actual F.), L.O., L.G., I.F., cadre didactice la Școala V.L., și a numitei

D.E., profesoară la Școala Carei, precum și retragerea gradației acordate acestor

persoane.

Prin precizările de acțiune

formulate ulterior, reclamanta a chemat în judecată, în calitate de pârâți Ministerul

Educației și Cercetării, Inspectoratul Școlar Județean Satu Mare, Școala V.L. Carei,

Școala Carei, F.V. și D.E., solicitând instanței anularea în parte a Ordinului Ministerului

Educației și Cercetării nr. 4327 din 22 iulie 2004 și a adresei din 19 martie 2004

emisă de Inspectoratul Școlar Județean Satu Mare, în ceea ce privește acordarea

gradației de merit pentru pârâtele F.V. și D.E. și acordarea gradației de merit

reclamantei, începând cu 01 iulie 2004, și obligarea pârâtelor F.V. și D.E. la plata

daunelor morale în sumă de 10.000 RON.

Prin sentința civilă

nr. 215 din 15 decembrie 2006 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în Dosarul

nr. 1255/CA/2006, a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale pasive a

pârâtului Consiliul consultativ al profesorilor de limbi moderne, a fost admisă

excepția lipsei calității procesuale pasive a inspectorului de specialitate limbi

moderne A.A., a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor

Școala cu clasele I-VIII Carei și Școala V.L. Carei, județul Satu Mare. A fost respinsă

acțiunea formulată și precizată de reclamanta T.E., în contradictoriu cu pârâții

Inspectoratul Școlar al Județului Satu Mare, Școala cu clasele I-VIII Carei, județul

Satu Mare, Școala V.L. Carei, T.(F.)V., Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului,

Consiliul consultativ al profesorilor de limbi moderne și inspectorul de specialitate

limbi moderne, A.A. A fost obligată reclamanta la plata către pârâta T.V.(F.) la

plata sumei de 500 RON, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

În soluționarea excepțiilor

invocate de pârâții în cauză, instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale

pasive a pârâtului Consiliul consultativ al profesorilor de limbi moderne, întrucât

acest consiliu nu are personalitate juridică, el fiind constituit doar pentru concursul

organizat în vederea acordării gradației de merit începând cu iulie 2004, având

activitate specifică de consultare și limitată în timp.

Excepția lipsei calității

procesuale pasive a inspectorului de specialitate limbi moderne, A.A., a fost admisă,

întrucât conform dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 554/2004 cererile adresate

instanței de contencios administrativ vor putea fi formulate și împotriva funcționarului

public care a elaborat, a emis sau care se face vinovat de refuzul de a rezolva

cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită

plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere, dar în speță,

nu se solicita acest lucru.

Excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtelor Școala Carei și Școala V.L. a fost admisă întrucât

pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului Satu Mare a organizat concursul pentru

obținerea gradației de merit și pentru aceste școli a întocmit lista candidaților

și a înaintat adresa cu propunerea pentru acordarea gradației de merit.

Respingând acțiunea ca

neîntemeiată, instanța a reținut, asupra fondului, conform dispozițiilor art. 3

și 4 alin. (3) din Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 5468/2003 privind

aprobarea Metodologiei și a criteriilor de acordare a gradației de merit și a salariului

de merit în învățământul preuniversitar, că gradația de merit se atribuie pe o perioadă

de 4 ani și se acordă începând cu data de 01 iulie 2004, iar în fapt la concursul

pentru acordarea gradației de merit, începând cu anul 2004 s-au înscris, printre

alți candidați de la diverse instituții de învățământ, pârâta T.V.(F.) la limba

română, iar reclamanta T.E. și pârâta D.E. la limba franceză.

A mai constatat instanța

de fond că, prin adresa din 19 martie 2004 (Dosar nr. 1255/2006) pârâtul Inspectoratul

Școlar al Județului Satu Mare a transmis pârâtului Ministerului Educației și Cercetării

tabelul nominal cu propunerile pentru acordarea gradației de merit pe anul 2004,

iar prin ordinul nr. 4327/2004 s-au aprobat listele cu personalul didactic de predare,

didactic auxiliar și cel de conducere din unitățile de învățământ preuniversitar

care primesc gradații de merit din întreaga țară. La pozițiile cu privire la care

se cere anularea din lista transmisă de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului

Satu Mare, figurează pârâtele T.V. și D.E.

A concluzionat că procedura

de acordare a gradației de merit a fost respectată de către Inspectoratul Școlar

al Județului Satu Mare, Ministerul Educației și Cercetării emițând ordinul atacat,

după verificarea, în prealabil, de către Direcția Generală Evaluare, Prognoze, Strategii

și Programe pentru Învățământul Preuniversitar, a încadrării în numărul de locuri

și a respectării procedurii de acordare a gradației de merit.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta T.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

în baza prevederilor art. 304 pct. 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ.

În esență, recurenta a

susținut că nu au fost parcurse etapele legale ale procedurii de atribuire a gradației

de merit prevăzute de art. 50 alin. (5) din Legea nr. 128/1997, iar criteriile din

fișa ei de evaluare nu sunt aceleași cu cele ale pârâtei D.E. care a participat

la același concurs, la aceeași specialitate și în același an, 2004, cum a reținut

instanța.

Semnăturile membrilor

Consiliului consultativ de pe cele două fișe de evaluare, respectiv fișa pârâtei

D.E. și a recurentei T.E., acestea nu sunt la fel, putând fi verificate grafologic.

De regulă, orice persoană când semnează folosește aceeași semnătură, prin urmare

nu este posibil ca din 8 persoane doar una să aibă o semnătură constantă. Este o

dovadă în plus că fișa și raportul motivat ale recurentei au fost întocmite de inspectorul

de specialitate A.A. pentru termenul din 26 ianuarie 2006.

A mai susținut recurenta

și că din lista candidaților înscriși pentru acordarea gradației de merit la limbi

moderne 2004 aflată la dosar, reiese că inspectorul de specialitate A.A. a utilizat

pentru candidații care predau la licee 10 criterii de evaluare, iar pentru cei de

la gimnaziu 9 criterii de evaluare, prin urmare nu a respectat Metodologia și criteriile

de acordare a gradației de merit nr. 5468 din 14 noiembrie 2003.

De asemenea, a arătat

recurenta că admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a inspectorului

de specialitate A.A. nu se justifică, deoarece nu a înscris-o la concurs, nu i-a

întocmit fișa de evaluare și raportul motivat și nu i-a răspuns la contestație cu

toate că a făcut parte din Comisia de soluționare a contestațiilor, a fost membră

în Comisia de coordonare a lucrărilor numită prin decizia nr. 51/503/2004, este

președinta Consiliului consultativ de specialitate și este în Consiliul de administrație

al Inspectoratului Școlar Județean Satu Mare.

În fine, s-a arătat că

instanța Curții de Apel Oradea a refuzat nelegal acordarea unui termen pentru studierea

Dosarului nr. 4560/2005 conexat la Dosarul nr. 1255/CA/2006 de la Curtea de Apel

Oradea, cerută de către reprezentanta reclamantei și nu a acceptat nici acordarea

unui alt termen pentru depunerea de concluzii la Dosarul nr. 4560/2005, dosar ce

are alt obiect de cauză cu cel conexat.

Prin decizia nr. 3246

din 26 iunie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins recursul declarat de T.E. ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de recurs a reținut că prima instanță a respins în mod legal acțiunea pentru

argumentele de ordin juridic care urmează:

fost formulată sub incidența Legii nr. 29/1990 și s-a soluționat sub imperiul Legii

nr. 554/2004. Ambele legi conțin însă un principiu al acțiunii în contencios administrativ:

persoana care formulează cererea să facă dovada unui drept legitim vătămat sau a

unui interes legitim vătămat.

A apreciat instanța de

recurs că recurenta nu a făcut dovada dreptului legitim vătămat prin obținerea gradației

de merit de către pârâtele T.V. și D.E., începând cu 01 iulie 2004, întrucât candidaturile

fiecărui concurent pentru gradația de merit sunt independente, iar nu comparative

și nici competitive în sens propriu.

A mai reținut Înalta Curte

că, în fond, nu este vorba de un concurs desfășurat pe loc, pe baza unor probe unice,

ci de ierarhizarea candidaților înscriși în raport cu fișa de evaluare a activității

anului școlar anterior; așadar, se operează cu date profesionale prestabilite, unice

pentru fiecare candidat.

Așa fiind, nu există o

vătămare a dreptului recurentei produsă de rezultatele activității didactice a colegilor

ei care au candidat pentru gradația de merit împreună cu ea.

Dacă s-ar admite o asemenea

idee, rezultatul ar fi obligația, imposibilă, ca instanța să verifice condițiile

de acces ale tuturor concurenților pentru că, în speță, cei 147 de candidați admiși

(conform tabelului cu propuneri trimis de Inspectoratul Școlar Județean Satu Mare

la Ministerul Educației și Cercetării) nu se află dispuși într-o ierarhie descendentă

generală, ci sunt grupați pe specialități și catedre, cu punctaje diferite.

A mai constatat instanța

de recurs că după introducerea acțiunii, reclamanta a precizat că actul administrativ

pe care înțelege să-l atace este adresa din 19 martie 2004 emisă de Inspectoratul

Școlar Județean Satu Mare.

Acest act este, în fapt,

un tabel cu cadrele didactice propuse pentru acordarea gradației de merit de la

01 iulie 2004 și cuprinde 147 de persoane din județul Satu Mare și punctajele obținute

de fiecare, pe specialități.

S-a reținut că din punct

de vedere juridic acest tabel este un act pregătitor, astfel încât analiza de legalitate

a acestuia în contenciosul administrativ este inadmisibilă, iar în măsura în care

recurenta a înțeles să conteste și ordinul de aprobare a gradațiilor de merit pentru

cadrele didactice din județul Satu Mare era obligată să îndeplinească procedura

prealabilă, obligatorie atât conform Legii nr. 29/1990, cât și potrivit Legii nr.

554/2004.

În ceea ce privește acțiunea

conexă (formulată în decembrie 2005), instanța de recurs a reținut că cererile formulate

în cadrul ei sunt lipsite de temei juridic.

Astfel, s-a argumentat

că, din punct de vedere formal, procedura stabilită de art. 50 alin. (5) din Legea

nr. 128/1997 a fost urmată, în speță, întocmai, inclusiv de către inspectorul de

specialitate A.A., chemată ca pârâtă în cauză.

Din această perspectivă,

în speță se constată că procedura de evaluare a recurentei a început - pentru anul

școlar 2003-2004, la 07 septembrie 2004, la Catedra de limbi moderne a Școlii V.L.,

când recurenta, deși convocată legal (înștiințată), nu s-a prezentat, astfel încât

punctajul din fișa sa de evaluare s-a luat în discuție în absenta sa.

La 19 octombrie 2004 recurenta

a fost solicitată din nou să prezinte fișa de autoevaluare cu punctajul stabilit

de ea însăși, dar a refuzat, deși această obligație este prevăzută de art. 50

alin. (5) lit. a).

A concluzionat instanța

de recurs că, sub aspect strict procedural, recurenta a refuzat să participe la

procedura de evaluare, deși depusese o cerere de înscriere la concurs.

În mod corect instanța

de fond a considerat că verificarea sa asupra stabilirii punctajului este una limitată

la aspectele procedurale, pentru că nicio instanță nu se poate substitui autorităților

de specialitate care exercită o apreciere a substanței activității didactice, în

raport cu niște criterii tehnice specifice profesiei, specializării și aptitudinilor

didactice ale fiecărui candidat.

A mai reținut că percepția

recurentei cu privire la atribuțiile directorului este greșită, întrucât pârâta

nu putea acționa peste limitele puterilor conferite de art. 50 din Legea nr. 128/1997,

iar din desfășurarea procedurii în cauza de față, referitor la recurentă (descrisă

mai sus), rezultă că pârâta și-a îndeplinit atribuțiile legale.

Împotriva acestei decizii

a formulat contestație în anulare T.E., fondată pe prevederile art. 317 și 318

C. proc. civ., apreciind că Înalta Curte de Casație și Justiție a omis să se pronunțe

pe excepțiile invocate, cât și privitor la cererea de disjungere a Dosarului

nr. 3576/35/CA/2006.

Contestația în anulare

este inadmisibilă și va fi respinsă pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare

este o cale de atac extraordinară, de retractare, îndreptată împotriva hotărârilor

judecătorești irevocabile date cu încălcarea anumitor norme de procedură sau greșite

din cauza unor inadvertențe de ordin formal.

Ea se poate exercita numai

în condițiile și în cazurile prevăzute de art. 317-321 C. proc. civ.

Contestația în anulare

este obișnuită și specială. Cea obișnuită se exercită conform art. 317 C. proc.

civ. în două situații prevăzute de acest text de lege, iar contestația în anulare

specială se exercită potrivit art. 318 C. proc. civ. împotriva hotărârilor instanțelor

de recurs atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale, ori

când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală

să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.

Prin urmare art. 318 teza

a II-a C. proc. civ., contestația în anulare specială este admisibilă în condițiile

mai sus enumerate, omisiunea existând doar când instanța nu a discutat motivul de

modificare ori casare în hotărârea sa, dar nu și atunci când a procedat la sistematizarea

motivelor de recurs și le-a examinat împreună. Deci pentru a fi admisibilă o contestație

în anulare formulată pe art. 318 C. proc. civ., instanța trebuie să nu fi examinat

acel motiv.

În speță, dispozițiile

art. 317 C. proc. civ., nu sunt îndeplinite, întrucât procedura de chemare a părții

pentru ziua când s-a judecat pricina a fost îndeplinită, iar hotărârea a fost dată

de judecători fără încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Referitor la dispozițiile

art. 318 C. proc. civ., nici pe acest text de lege prezenta contestație în anulare

nu este admisibilă, întrucât, condiția de admisibilitate este ca, în speță, să fie

vorba despre o greșeală materială.

Contestatoarea susține

că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe excepțiile invocate, însă acestea nu au

fost invocate de T.E. și, prin urmare, ea nu se poate prevala de apărările făcute

de celelalte părți. Doar partea care a invocat excepția este îndreptățită să formuleze

această cale extraordinară de atac cu privire la modul în care s-a soluționat excepția

respectivă.

Greșeala materială la

care face referire contestatoarea invocând dispozițiile art. 318 C. proc. civ.,

are legătură cu motivele de recurs care au fost analizate de instanța de judecată,

ea pronunțându-se pe toate aspectele invocate.

Față de toate aceste considerente

de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația

în anulare formulată de T.E., ca fiind inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de T.E., împotriva deciziei nr. 3246 din 26 iunie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2008.