ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1526/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 15 iulie 2002, reclamanta V.G. a chemat în judecată Ministerul Educației și

Cercetării - Colegiul Central de Disciplină, solicitând să se constate refuzul

nejustificat de a i se răspunde la memoriul înregistrat sub nr. 16.574 din 29

aprilie 2002, în termenul legal de 30 de zile.

Totodată, a solicitat obligarea

pârâtului la plata pagubelor cauzate, daune morale în valoare de 50.000.000 lei

și cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că memoriul nr. 16574 din 29 aprilie 2002 reprezintă o contestație: la

desfacerea contractului său de muncă de către Inspectoratul Școlar Giurgiu, la

care pârâtul i-a comunicat prin răspunsul nr. 16999 din 16 iunie 2002, că

urmează să fie citată la Colegiul Central de Disciplină al Ministerului

Educației și Cercetării, pentru a-și susține contestația.

Prin aceasta, reclamanta a apreciat

că pârâta în mod nejustificat a refuzat să răspundă memoriului înaintat, ceea

ce îi afectează drepturile sale recunoscute de lege.

Pârâta, prin întâmpinare, a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive a Colegiului Central de Disciplină

al Ministerului Educației și Cercetării, precum și a lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Educației și Cercetării.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 794 din 11 septembrie 2002,

a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârât și a

respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Pentru a soluționa astfel, instanța

a respins excepția privind lipsa personalității juridice a Colegiului Central

de Disciplină al Ministerului Educației și Cercetării, în considerarea art. 41

C. proc. civ. și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a

Ministerului Educației și Cercetării, având în vedere dispozițiile art. 121 din

Legea nr. 128/1997 și Ordinul Mnisterului Educației și Cercetării nr.

4141/2001.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut

că obiectul memoriului îl reprezintă o contestație împotriva deciziei nr. 51

din 12 aprilie 2002, emisă de Inspectoratul Școlar Giurgiu, contestație ce a

fost înregistrată și soluționată prin hotărârea nr. 21 din 23 iulie 2002 ,a

Colegiului Central de Disciplină al Ministerului Educației și Cercetării.

Curtea de apel, constatând că nu au

fost îndeplinite condițiile art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990, a respins și

cererea subsidiară, care privea daunele morale.

Considerând sentința nelegală și

netemeinică, a formulat recurs V.G.

În motivarea cererii de recurs au

fost reiterate susținerile din acțiunea introductivă, fără a formula motive de

recurs, potrivit art. 303 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că cererea de

recurs trebuia să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor.

Verificând cauza prin prisma

dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul

este nefondat.

Reclamantul V.G. a solicitat ca în

conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, să se constate că

Ministerul Educației și Cercetării - Colegiul Central de Disciplină, a refuzat

nejustificat să-i soluționeze în termen de 30 de zile, memoriul înregistrat sub

nr. 16574 din 29 aprilie 2002.

Din conținutul memoriului rezultă că

reclamanta contestă decizia nr. 51 din 12 aprilie 2002, emisă de Inspectoratul

Școlar al județului Giurgiu, prin care s-a dispus desfacerea contractului de

muncă a reclamantei, în conformitate cu art. 116 lit. f) din Legea nr.

128/1997.

Prin adresa nr. 16999 din 11 iunie

2002, Ministerul Educației și Cercetării a comunicat reclamantei că s-a format

dosarul nr. 10/2002 al Colegiului Central de Disciplină al Ministerului

Educației și Cercetării, care are ca obiect contestația la decizia de desfacere

a contractului de muncă.

Colegiul Central de Disciplină a

soluționat contestația la data de 23 iulie 2002, când a participat și reclamanta

și a pronunțat hotărârea nr. 21 din 23 iulie 2002, prin care a respins

contestația formulată de reclamantă, împotriva deciziei de desfacere a

contractului de muncă.

Așa fiind, se constată că instanța

de fond a făcut o justă apreciere a probelor dosarului și o corectă apreciere a

dispozițiilor legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de V.G., împotriva sentinței

civile nr. 794 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 aprilie 2003.