ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5724/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5724/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursurilor
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Tribunalului Argeș, la data de 22 iunie 2010, reclamantul A.D..D. a solicitat
în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar Județean Argeș, Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și B.G. - Inspector Școlar
General al Inspectoratului Școlar Județean Argeș obligarea pârâtului Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să emită în favoarea sa un
ordin de salarizare pentru gradația de merit de 20% din salariul de bază,
începând cu luna iulie 2008 și în continuare, timp de 4 ani; obligarea în
solidar a pârâților să-i plătească gradația de merit de 20% din salariul brut,
începând cu iulie 2008 și în continuare timp de 4 ani, iar în subsidiar
obligarea la plata gradației de merit începând cu data rămânerii definitive a
sentinței ce se va pronunța în cauză; obligarea în solidar a pârâților la plata
sumei de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere până la data acordării
gradației de merit ce i se cuvine.
În motivarea acțiunii
formulate, reclamantul a arătat că este profesor de matematică la Grupul Școlar
Ion Cantacuzino Pitești, iar prin Sentința civilă nr. 666/CA din 19 decembrie
2008 a Tribunalului Argeș, pârâtul Inspectoratul Școlar județean Argeș a fost
obligat să reevalueze dosarul depus de reclamant în sesiunea 2008 pentru
acordarea gradației de merit, prin luarea în considerare a 4 ani de activitate.
A mai arătat
reclamantul că în urma reanalizării dosarului contestatorului, în baza
sentinței mai sus amintite, I.S.J. Argeș prin Procesul-verbal nr. 4916 din 23
iunie 2009 i-a acordat 174 de puncte, adică cu mult peste punctajul de 150 pe
care l-a obținut ultimul candidat căruia i-a fost acordată gradație de merit.
A învederat
reclamantul că după stabilirea acestui punctaj, potrivit prevederilor art. 50
alin. (3) din Legea nr. 128/1997, pârâtul I.S.J. Argeș trebuia să-i acorde
gradația de merit ce i se cuvine, imediat după rămânerea irevocabilă a
sentinței, însă acest lucru i-a fost refuzat constant.
Astfel, s-a arătat că
pârâții I.S.J. Argeș și B.G. nu au solicitat ministerului să emită în favoarea
sa ordin de salarizare cu gradația de merit, iar ministerul a refuzat să emită
ordinul de salarizare, toți cei trei pârâți având o atitudine oscilantă.
La 21 octombrie 2009,
pârâtul B.G. a comunicat ministerului că reclamantul poate beneficia de ordinul
ministrului privind gradația de merit pentru ca ulterior abuziv să-i comunice
că trebuie să se prezinte la un nou concurs pentru gradația de merit.
La data de 13
septembrie 2010, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sporturilor a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția
necompetenței materiale a Tribunalului Argeș.
Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare la 12 noiembrie
2010 solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă.
Față de capătul doi
de cerere s-a invocat lipsa calității procesuale pasive, arătând că nu poate fi
obligat la plata drepturilor bănești în condițiile în care nu este angajatorul
reclamantului, calitatea aparținând directorului unității de învățământ,
potrivit art. 11din Legea nr. 128/1997.
La data de 20
septembrie 2010 și pârâtul B.G. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care
a solicitat respingerea acțiunii, fiind formulată împotriva unei persoane fără
calitate procesuală pasivă, respectiv ca neîntemeiată.
La termenul din data
de 11 noiembrie 2010 instanța a pus în discuția părților excepția necompetentei
materiale a Tribunalului Argeș invocată de pârâtul Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sporturilor prin întâmpinare.
Prin Sentința nr.
1502/CM din 15 Noiembrie 2010, Tribunalul Argeș a admis excepția necompetenței
materiale a instanței și a declinat competența în favoarea Curții de Apel
Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal.
După trimiterea
dosarului la Curtea de Apel Pitești, competentă să soluționeze cauza potrivit
art. 10 din Legea nr. 554/2004, Inspectoratul Școlar Argeș a depus din nou
întâmpinarea, însoțită de înscrisuri.
Pârâtul B.G. a formulat
din nou întâmpinare invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Prin Sentința nr.
183/R-CONT din 23 februarie 2011 Curtea de Apel Pitești â respins excepțiile
inadmisibilității pentru primul capăt de cerere și excepția lipsei calității procesuale
pasive, față de-al doilea capăt de cerere, invocate de Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului; a respins excepțiile lipsei calității
procesuale pasive invocate de Inspectoratul Școlar Județean Argeș și de B.G.; a
admis în parte cererea formulată de reclamantul A.D.D.; a obligat pe pârâtul
MECTS să emită ordin de salarizare pentru gradația de merit de 20% din salariul
de bază, începând cu luna iulie 2008 și în continuare, timp de 4 ani, în
favoarea reclamantului; a obligat pe pârâtul I.S.J. Argeș să plătească
reclamantului gradația de merit de 20% din salariul brut, începând cu luna
iulie 2008 și în continuare, ținând seama de intrarea în vigoare a Legii
330/2009 a respins cererea de obligare a pârâților, Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului și B.G. în solidar cu I.S.J. Argeș, la plata acestor
drepturi și a respins cererea de obligare a pârâților la 500 RON pe zi de
întârziere, ca penalități.
Pentru a pronunța
această hotărâre Curtea a reținut în esență următoarele.
Astfel învestită,
Curtea, analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în ceea ce privește capătul al
doilea al cererii, a constatat că aceasta nu poate fi primită.
Într-adevăr, între
reclamant și pârât nu există raport juridic care să întemeieze dreptul
reclamantului de a solicita plata diferenței de salariu constând în procentul
de 20% aferent gradației de merit.
Însă, calitatea
procesuală pasivă a ministerului poate fi reținută în condițiile în care, din
probele administrate s-ar releva nerespectarea obligațiilor legale, cu
consecința producerii de prejudicii reclamantului.
De asemenea, în ce
privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului B.G. s-a constatat că
aceasta nu este întemeiată în ce privește capătul al doilea de cerere, devreme
ce este posibil să se rețină din probele administrate că prin atitudinea
personală a acestuia s-ar fi produs un prejudiciu reclamantului, reținându-se
aceeași argumentare ca la soluționarea excepției lipsei calității procesuale
pasive invocată de MECTS.
Cu privire la primul
capăt de cerere s-a constatat că excepția nu se impune a fi analizată, în
condițiile în care cererea a fost formulată cu privire la acesta, numai în
raport cu pârâtul Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului.
Pe fond, Curtea a
reținut că potrivit art. 50 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, în forma
anterioară adoptării Legii nr. 330/2009, personalul didactic de predare,
didactic auxiliar și cel de conducere din unitățile de învățământ, cu
performanțe deosebite în inovarea didactică, în pregătirea preșcolarilor sau a
elevilor, în pregătirea elevilor distinși la concursuri școlare, faza națională
și internațională, care au o vechime de peste 3 ani în învățământ, poate
beneficia de gradația de merit, acordată prin concurs. Această gradație se
acordă pentru 16% din posturile didactice existente la nivelul inspectoratului
școlar și reprezintă 25% din salariul de bază al funcției sau postului
persoanei în cauză. Gradația de merit face parte din salariul de bază și
constituie bază de calcul pentru sporuri, indemnizații și alte drepturi care se
acordă în raport cu salariul de bază. Alin. (6) din același text arată că,
gradația de merit se atribuie pe o perioadă de 4 ani, iar personalul didactic
care a beneficiat de gradație de merit poate participa din nou la concurs.
Ordinul MECT nr.
2575/2007, în vigoare la data analizării dosarului reclamantului, pentru
acordarea gradației de merit, prevede procedura de urmat.
În cazul
reclamantului, procedura a fost particularizată de faptul că recalcularea
punctajului și analizarea dosarului de obținere a gradației de merit s-au
realizat în temeiul unei hotărâri judecătorești, care a obligat la recalculare.
Astfel s-a apreciat
că după acest moment procedura nu trebuie reluată din acest punct, în caz
contrar urmând ca reclamantul, deși câștigător într-o procedură judiciară în
contradictoriu cu autoritatea pârâtă, să nu poată beneficia de efectele
hotărârii judecătorești. De altfel, recalcularea și acordarea punctajului
trebuia să fie urmată de actele procedurale prevăzute de lege, respectiv
validarea și înaintarea acesteia la MECT, pentru emiterea ordinului.
S-a apreciat că în
prezenta cauză, dreptul reclamantului la obținerea gradației de merit, în anul
2008, deși necontestat, nu a fost efectiv exercitat, deoarece inspectorul
școlar general al I.S.J. Argeș nu și-a îndeplinit obligația de a emite
hotărârea asupra rezultatului concursului, iar Consiliul de administrație al
inspectoratului școlar nu a înaintat lista candidatului validat la Direcția
generală managementul resurselor umane din cadrul Ministerului Educației,
Cercetării și Tineretului pentru emiterea ordinului ministrului.
Mai mult, prin adresa
nr. 2297 din 18 martie 2010, I.S.J. Argeș transmite ministerului că I.S.J. nu
poate solicita emiterea ordinului de către MECTS în ce-l privește pe reclamant,
întrucât nu există locuri disponibile, cele 340 de locuri privind acordarea
gradației de merit, după 01 iulie 2008, respectiv 356 locuri după 01 iulie
2009, fiind repartizate în totalitate.
Astfel a concluzionat
Curtea că cererea nu este inadmisibilă, a obligat pârâtul Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului să emită în favoarea reclamantului un
ordin de salarizare pentru gradația de merit de 20% din salariul de bază,
începând cu luna iulie 2008 și în continuare, timp de 4 ani.
În privința
drepturilor bănești aferente, cum nu s-a putut reține culpa acestui pârât,
dimpotrivă, procesul fiind determinat de atitudinea I.S.J. Argeș, acesta a fost
obligat la plata acestor drepturi, respectiv gradația de merit de 20% din
salariul brut, pentru o perioadă de 4 ani, începând cu luna iulie 2008.
Susținerile invocate în sprijinul excepției lipsei calității procesuale pasive,
nu au putut fi reținute. Dacă O.U.G. nr. 32/2001 prevede expres finanțarea
instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat din bugetele locale ale
unităților administrativ-teritoriale, nu înseamnă că numai autoritățile
respective au calitate procesuală pasivă. De asemenea, nu s-a putut reține că
dacă potrivit Legii nr. 128/1997, angajator este unitatea de învățământ, numai
acesta poate achita drepturile bănești cuvenite, în condițiile în care
inspectoratul avea atribuții certe în stabilirea drepturilor în discuție, care
trebuiau cuprinse în buget, și nu și le-a îndeplinit.
În ce privește pe
pârâtul B.G., s-a constatat pe de o parte că acesta a acționat nu ca persoană
fizică ci ca autoritate publică - inspector general al I.S.J. Argeș, care are
potrivit legii competența în îndeplinirea procedurii prevăzute de Ordinul MECT
nr. 2575/2007.
Pe de altă parte,
aplicarea art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu a putut fi realizată, în
condițiile în care, la momentul calculării punctajului obținut de către reclamant,
pârâtul nu deținea funcția de inspector pentru a putea contribui la elaborarea,
emiterea sau încheierea actului.
Ca atare, s-a reținut
că sumele respective trebuie puse în sarcina autorității care nu a respectat
prevederile legale, referitoare la procedura de urmat în cazul acordării
gradației de merit, anume I.S.J. Argeș. Prin urmare, cererea de obligare la
plată în solidar a celor doi pârâți, a fost respinsă.
De asemenea instanța
văzând că art. 50 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, a fost abrogat prin Legea
nr. 330/2009, obligarea la plata drepturilor bănești nu s-a putut dispune decât
pe perioada de activitate a legii, urmând ca începând cu intrarea în vigoare a
Legii nr. 330/2009 să se țină seama de prevederile acesteia.
În cauză, în privința
pârâtului MECT nu s-a putut dispune obligarea la penalități în condițiile în
care nu i s-a putut reține o culpă în neemiterea actului atacat, iar
reclamantul nu a solicitat aplicarea penalității până la emiterea efectivă a
ordinului.
În privința sumelor
ce se vor acorda, nu s-a putut dispune penalitatea, deoarece această situație
nu se încadrează în ipotezele enumerate de lege.
Împotriva sentinței
pronunțată de Curtea de Apel Pitești au declarat recurs Inspectoratul Județean
Argeș și Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului.
În motivarea
recursului formulat, recurentul-pârât Inspectoratul Școlar Județean Argeș a
susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a apreciat în privința
drepturilor bănești aferente că obligația de plată a gradației de merit către
reclamant îi revine acestuia.
Astfel, a susținut
recurentul că în conformitate cu dispozițiile art. 167 alin. (1) din Legea nr.
84/1995 a învățământului, cu modificările aduse prin Legea nr. 354/2004,
unitățile de învățământ sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale
ale unităților administrativ-teritoriale de la bugetul de stat și din alte
surse, astfel că ordonatorul principal de credite este primarul.
Prin urmare,
consideră recurentul că acesta nu are obligații cu privire la salarizare și în
consecință nu poate plăti diferențele de drepturi salariale, neavând calitatea
de ordonator principal de credite pentru unitățile de învățământ
preuniversitar.
Totodată, recurentul
a susținut că și-a îndeplinit toate obligațiile legale privind evaluarea
activității reclamantului, în urma soluționării contestației acestuia, și a
înaintat ministerului documentația necesară în vederea elaborări ordinului
pentru acordarea gradației de merit, astfel că nu se poate reține o atitudine
culpabilă a acestuia, îndeplinindu-și obligația legală prin hotărârea nr.
666/CA din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr.
1824/109/2008.
În drept au fost
invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului a criticat sentința atacată invocând
dispozițiile art. 304 pct. 4, art. 304 pct. 7 și art. 304
1
C. proc.
civ.
Astfel, o primă critică adusă hotărârii instanței de
fond, vizează respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate
de recurent, acesta apreciind că motivarea instanței de fond cuprinde argumente
contradictorii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,
întrucât între minister și reclamant nu există un raport de angajat-angajator.
Pe fondul cauzei,
recurentul a susținut că deși prin sentința criticată s-a reținut că nu există
o culpă a ministerului pentru neemiterea ordinului în discuție, instanța a
obligat totuși ministerul la emiterea acestui act administrativ.
Totodată, susține
recurentul că instanța de fond a admis în mod netemeinic acțiunea reclamantului
și l-a obligat la emiterea ordinului privind acordarea salariului de merit,
fără respectarea procedurii prevăzute de dispozițiilor art. 50 alin. (5) din
Legea nr. 128/1997 cât și a Ordinului nr. 2575/2007 privind aprobarea
Metodologiei și criteriilor de acordare a gradației de merit și a salariului de
merit în învățământul preuniversitar.
În consecință,
apreciază recurentul că prin obligarea sa la emiterea unui act administrativ în
alte condiții decât cele legale, se impune admiterea recursului formulat și
respingerea ca inadmisibilă a acțiunii reclamantului.
Intimatul A.D. a
formulat întâmpinare, prin care a solicitat menținerea ca legală și temeinică a
hotărârii instanței de fond și respingerea recursurilor formulate, susținând în
esență că, prin sentința criticată au fost soluționate în mod corect atât
excepțiile invocate cât și acțiunea pe fond.
Analizând sentința
atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în
cauză, cât și în temeiul art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte
constată că recursurile formulate în cauză sunt nefondate.
Cu privire la
recursul formulat de recurentul-pârât Inspectoratul Școlar Județean Argeș
Criticile formulate
de recurentul-pârât vizează, în principal, obligarea sa la plata gradației de
merit de 20% din salariul brut, începând cu luna iulie 2008 și în continuare,
până la intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009, către reclamant, recurentul
apreciind că în mod eronat instanța de fond a reținut că nu și-ar fi îndeplinit
obligațiile legale în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale
reprezentând gradația de merit a acestuia.
Instanța de control
judiciar constată că aceste critici sunt nefondate, prin sentința atacată
stabilindu-se în mod corect, în raport cu probatoriul administrat în cauză
culpa recurentului-pârât constând în nerespectarea metodologiei stabilită prin
Ordinul MECT nr. 2575/2007 privind acordarea gradației de merit.
În conformitate cu
prevederile ordinului, recurentul-pârât avea obligația după recalcularea
punctajului și analiza dosarului de obținere a gradației de merit ca urmare a
hotărârii nr. 666/CA din 19 decembrie 2008 - pronunțată de Tribunalul Argeș, să
comunice celuilalt pârât această situație, în vederea emiterii ordinului
ministrului.
Cum recurentul-pârât
nu și-a îndeplinit aceste obligații legale, respectiv deși a adus la cunoștința
ministerului reevaluarea dosarului de gradație de merit de către comisia de
soluționare a contestației, cât și punctajul nou stabilit conform
Procesului-verbal nr. 4916 din 23 iunie 2009, nu a solicitat emiterea ordinului
dosarul înaintat nefiind însoțit de adresa prevăzută de dispozițiile art. 10
alin. (10) lit. a) din Ordinul nr. 2575/2007.
În consecință, Înalta
Curte constată că obligarea recurentului-pârât Inspectoratul Școlar Județean
Argeș la plata drepturilor bănești reprezentând gradația de merit către
reclamant este legală și temeinică în cauză fiind îndeplinite condițiile legale
prevăzute de dispozițiile art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului
administrativ, pentru angajarea răspunderii pârâtului pentru prejudiciul produs
reclamantului, ca urmare a neacordării drepturilor sale legale.
Din perspectiva
dispozițiilor legii contenciosului administrativ mai sus menționate,
susținerile recurentului-pârât potrivit cărora acesta nu are calitatea de
ordonator principal de credite sunt irelevante, întrucât astfel cum s-a dovedit
în cauză intimatul-reclamant a fost vătămat în dreptul său legal de către
recurentul-pârât care nu și-a îndeplinit obligațiile legale, nerespectând și
nefinalizând procedura legală stabilită prin Ordinul MECTS în vederea emiterii
ordinului de acordare a gradației de merit.
Pentru aceste
considerente Înalta Curte apreciază că soluția instanței de fond este legală și
temeinică iar recursul declarat este nefondat.
Cu privire la
recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului
Criticile formulate
de recurent în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. cu privire la respingerea
excepției lipsei calității procesuale pasive, nu pot fi reținute instanța
apreciind în mod corect în raport de obiectul cauzei, faptul că
recurentul-pârât are calitate procesuală pasivă.
Având în vedere că
obiectul cauzei îl constituie refuzul nejustificat de a soluționa cererea
reclamantului cu privire la drepturile salariale neacordate, constând în
gradația de merit, susținerile recurentului-pârât cu privire la lipsa unui
raport juridic de muncă între acesta, în calitate de angajator și intimat în
calitate de angajat sunt irelevante în cauză, litigiul dintre părți neavând
natura juridică a unui conflict de muncă.
Pe de altă parte,
recurentul-pârât fiind, conform atribuțiilor legale prevăzute de art. 50 alin.
(5) lit. c) din Legea nr. 128/1997, emitentul actului administrativ - respectiv
a ordinului privind acordarea gradației de merit - pe care intimatul-reclamant
l-a solicitat soluția instanței de fond de respingere a excepției privind lipsa
calității procesuale pasive în ceea ce privește capătul de cerere privind
acordarea drepturilor bănești reprezentând gradația de merit este legală și
temeinică.
Nici criticile
formulate de recurentul-pârât Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului pe fondul cauzei nu pot fi reținute.
Faptul că prin
sentința criticată s-a reținut culpa exclusivă a pârâtului Inspectoratul Școlar
Județean Argeș pentru neemiterea ordinului respectiv, prin nerespectarea
procedurii prevăzute de lege, respectiv a dispozițiilor Ordinului nr.
2575/2007, nu exclude posibilitatea legală a instanței de a dispune obligarea
autorității pârâte la emiterea actului administrativ conform procedurii legale
și a competențelor legale stabilite prin acest ordin, în temeiul dispozițiilor
art. 18 din Legea nr. 554/2004.
De altfel reținerea
culpei exclusive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean Argeș a impus
angajarea răspunderii acestuia pentru plata despăgubirilor către reclamant și
respingerea acestui capăt de cerere față de recurentul-pârât Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Astfel fiind, Înalta
Curte constată că sentința pronunțată de către instanța de fond este legală și
temeinică și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,
coroborat cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului
administrativ, va respinge recursurile formulate în cauză, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursurile
declarate de Inspectoratul Școlar Județean Argeș și Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva Sentinței nr. 183/R-Cont din 23
februarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios
administrativ și fiscal ca nefondate.
Obligă recurenții la
2.000 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.