ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5724/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 22 iunie 2010, reclamantul A.D..D. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar Județean Argeș, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și B.G.

- Inspector Școlar General al Inspectoratului Școlar Județean Argeș obligarea pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să emită în favoarea sa un ordin de salarizare pentru gradația de merit de 20% din salariul de bază, începând cu luna iulie 2008 și în continuare, timp de 4 ani; obligarea în solidar a pârâților să-i plătească gradația de merit de 20% din salariul brut, începând cu iulie 2008 și în continuare timp de 4 ani, iar în subsidiar obligarea la plata gradației de merit începând cu data rămânerii definitive a sentinței ce se va pronunța în cauză; obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere până la data acordării gradației de merit ce i se cuvine.

În motivarea acțiunii formulate, reclamantul a arătat că este profesor de matematică la Grupul Școlar Ion Cantacuzino Pitești, iar prin Sentința civilă nr. 666/CA din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Argeș, pârâtul Inspectoratul Școlar județean Argeș a fost obligat să reevalueze dosarul depus de reclamant în sesiunea 2008 pentru acordarea gradației de merit, prin luarea în considerare a 4 ani de activitate. A mai arătat reclamantul că în urma reanalizării dosarului contestatorului, în baza sentinței mai sus amintite, I.S.J. Argeș prin Procesul-verbal nr. 4916 din 23 iunie 2009 i-a acordat 174 de puncte, adică cu mult peste punctajul de 150 pe care l-a obținut ultimul candidat căruia i-a fost acordată gradație de merit.

A învederat reclamantul că după stabilirea acestui punctaj, potrivit prevederilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, pârâtul I.S.J. Argeș trebuia să-i acorde gradația de merit ce i se cuvine, imediat după rămânerea irevocabilă a sentinței, însă acest lucru i-a fost refuzat constant. Astfel, s-a arătat că pârâții I.S.J. Argeș și B.G. nu au solicitat ministerului să emită în favoarea sa ordin de salarizare cu gradația de merit, iar ministerul a refuzat să emită ordinul de salarizare, toți cei trei pârâți având o atitudine oscilantă. La 21 octombrie 2009, pârâtul B.G. a comunicat ministerului că reclamantul poate beneficia de ordinul ministrului privind gradația de merit pentru ca ulterior abuziv să-i comunice că trebuie să se prezinte la un nou concurs pentru gradația de merit.

La data de 13 septembrie 2010, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sporturilor a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Argeș. Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare la 12 noiembrie 2010 solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă. Față de capătul doi de cerere s-a invocat lipsa calității procesuale pasive, arătând că nu poate fi obligat la plata drepturilor bănești în condițiile în care nu este angajatorul reclamantului, calitatea aparținând directorului unității de învățământ, potrivit art. 11din Legea nr. 128/1997. La data de 20 septembrie 2010 și pârâtul B.G.

a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, respectiv ca neîntemeiată. La termenul din data de 11 noiembrie 2010 instanța a pus în discuția părților excepția necompetentei materiale a Tribunalului Argeș invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sporturilor prin întâmpinare. Prin Sentința nr. 1502/CM din 15 Noiembrie 2010, Tribunalul Argeș a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal. După trimiterea dosarului la Curtea de Apel Pitești, competentă să soluționeze cauza potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, Inspectoratul Școlar Argeș a depus din nou întâmpinarea, însoțită de înscrisuri.

Pârâtul B.G. a formulat din nou întâmpinare invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive. Prin Sentința nr. 183/R-CONT din 23 februarie 2011 Curtea de Apel Pitești â respins excepțiile inadmisibilității pentru primul capăt de cerere și excepția lipsei calității procesuale pasive, față de-al doilea capăt de cerere, invocate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului; a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Inspectoratul Școlar Județean Argeș și de B.G.; a admis în parte cererea formulată de reclamantul A.D.D.; a obligat pe pârâtul MECTS să emită ordin de salarizare pentru gradația de merit de 20% din salariul de bază, începând cu luna iulie 2008 și în continuare, timp de 4 ani, în favoarea reclamantului; a obligat pe pârâtul I.S.J.

Argeș să plătească reclamantului gradația de merit de 20% din salariul brut, începând cu luna iulie 2008 și în continuare, ținând seama de intrarea în vigoare a Legii 330/2009 a respins cererea de obligare a pârâților, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și B.G. în solidar cu I.S.J. Argeș, la plata acestor drepturi și a respins cererea de obligare a pârâților la 500 RON pe zi de întârziere, ca penalități. Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a reținut în esență următoarele. Astfel învestită, Curtea, analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în ceea ce privește capătul al doilea al cererii, a constatat că aceasta nu poate fi primită.

Într-adevăr, între reclamant și pârât nu există raport juridic care să întemeieze dreptul reclamantului de a solicita plata diferenței de salariu constând în procentul de 20% aferent gradației de merit. Însă, calitatea procesuală pasivă a ministerului poate fi reținută în condițiile în care, din probele administrate s-ar releva nerespectarea obligațiilor legale, cu consecința producerii de prejudicii reclamantului. De asemenea, în ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului B.G. s-a constatat că aceasta nu este întemeiată în ce privește capătul al doilea de cerere, devreme ce este posibil să se rețină din probele administrate că prin atitudinea personală a acestuia s-ar fi produs un prejudiciu reclamantului, reținându-se aceeași argumentare ca la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de MECTS.

Cu privire la primul capăt de cerere s-a constatat că excepția nu se impune a fi analizată, în condițiile în care cererea a fost formulată cu privire la acesta, numai în raport cu pârâtul Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului. Pe fond, Curtea a reținut că potrivit art. 50 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, în forma anterioară adoptării Legii nr. 330/2009, personalul didactic de predare, didactic auxiliar și cel de conducere din unitățile de învățământ, cu performanțe deosebite în inovarea didactică, în pregătirea preșcolarilor sau a elevilor, în pregătirea elevilor distinși la concursuri școlare, faza națională și internațională, care au o vechime de peste 3 ani în învățământ, poate beneficia de gradația de merit, acordată prin concurs.

Această gradație se acordă pentru 16% din posturile didactice existente la nivelul inspectoratului școlar și reprezintă 25% din salariul de bază al funcției sau postului persoanei în cauză. Gradația de merit face parte din salariul de bază și constituie bază de calcul pentru sporuri, indemnizații și alte drepturi care se acordă în raport cu salariul de bază. Alin. (6) din același text arată că, gradația de merit se atribuie pe o perioadă de 4 ani, iar personalul didactic care a beneficiat de gradație de merit poate participa din nou la concurs. Ordinul MECT nr. 2575/2007, în vigoare la data analizării dosarului reclamantului, pentru acordarea gradației de merit, prevede procedura de urmat. În cazul reclamantului, procedura a fost particularizată de faptul că recalcularea punctajului și analizarea dosarului de obținere a gradației de merit s-au realizat în temeiul unei hotărâri judecătorești, care a obligat la recalculare.

Astfel s-a apreciat că după acest moment procedura nu trebuie reluată din acest punct, în caz contrar urmând ca reclamantul, deși câștigător într-o procedură judiciară în contradictoriu cu autoritatea pârâtă, să nu poată beneficia de efectele hotărârii judecătorești. De altfel, recalcularea și acordarea punctajului trebuia să fie urmată de actele procedurale prevăzute de lege, respectiv validarea și înaintarea acesteia la MECT, pentru emiterea ordinului. S-a apreciat că în prezenta cauză, dreptul reclamantului la obținerea gradației de merit, în anul 2008, deși necontestat, nu a fost efectiv exercitat, deoarece inspectorul școlar general al I.S.J.

Argeș nu și-a îndeplinit obligația de a emite hotărârea asupra rezultatului concursului, iar Consiliul de administrație al inspectoratului școlar nu a înaintat lista candidatului validat la Direcția generală managementul resurselor umane din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului pentru emiterea ordinului ministrului. Mai mult, prin adresa nr. 2297 din 18 martie 2010, I.S.J. Argeș transmite ministerului că I.S.J. nu poate solicita emiterea ordinului de către MECTS în ce-l privește pe reclamant, întrucât nu există locuri disponibile, cele 340 de locuri privind acordarea gradației de merit, după 01 iulie 2008, respectiv 356 locuri după 01 iulie 2009, fiind repartizate în totalitate.

Astfel a concluzionat Curtea că cererea nu este inadmisibilă, a obligat pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să emită în favoarea reclamantului un ordin de salarizare pentru gradația de merit de 20% din salariul de bază, începând cu luna iulie 2008 și în continuare, timp de 4 ani. În privința drepturilor bănești aferente, cum nu s-a putut reține culpa acestui pârât, dimpotrivă, procesul fiind determinat de atitudinea I.S.J. Argeș, acesta a fost obligat la plata acestor drepturi, respectiv gradația de merit de 20% din salariul brut, pentru o perioadă de 4 ani, începând cu luna iulie 2008. Susținerile invocate în sprijinul excepției lipsei calității procesuale pasive, nu au putut fi reținute.

Dacă O.U.G. nr. 32/2001 prevede expres finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, nu înseamnă că numai autoritățile respective au calitate procesuală pasivă. De asemenea, nu s-a putut reține că dacă potrivit Legii nr. 128/1997, angajator este unitatea de învățământ, numai acesta poate achita drepturile bănești cuvenite, în condițiile în care inspectoratul avea atribuții certe în stabilirea drepturilor în discuție, care trebuiau cuprinse în buget, și nu și le-a îndeplinit. În ce privește pe pârâtul B.G., s-a constatat pe de o parte că acesta a acționat nu ca persoană fizică ci ca autoritate publică - inspector general al I.S.J.

Argeș, care are potrivit legii competența în îndeplinirea procedurii prevăzute de Ordinul MECT nr. 2575/2007. Pe de altă parte, aplicarea art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu a putut fi realizată, în condițiile în care, la momentul calculării punctajului obținut de către reclamant, pârâtul nu deținea funcția de inspector pentru a putea contribui la elaborarea, emiterea sau încheierea actului. Ca atare, s-a reținut că sumele respective trebuie puse în sarcina autorității care nu a respectat prevederile legale, referitoare la procedura de urmat în cazul acordării gradației de merit, anume I.S.J. Argeș. Prin urmare, cererea de obligare la plată în solidar a celor doi pârâți, a fost respinsă.

De asemenea instanța văzând că art. 50 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, a fost abrogat prin Legea nr. 330/2009, obligarea la plata drepturilor bănești nu s-a putut dispune decât pe perioada de activitate a legii, urmând ca începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 să se țină seama de prevederile acesteia. În cauză, în privința pârâtului MECT nu s-a putut dispune obligarea la penalități în condițiile în care nu i s-a putut reține o culpă în neemiterea actului atacat, iar reclamantul nu a solicitat aplicarea penalității până la emiterea efectivă a ordinului. În privința sumelor ce se vor acorda, nu s-a putut dispune penalitatea, deoarece această situație nu se încadrează în ipotezele enumerate de lege.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Pitești au declarat recurs Inspectoratul Județean Argeș și Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului. În motivarea recursului formulat, recurentul-pârât Inspectoratul Școlar Județean Argeș a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a apreciat în privința drepturilor bănești aferente că obligația de plată a gradației de merit către reclamant îi revine acestuia. Astfel, a susținut recurentul că în conformitate cu dispozițiile art. 167 alin. (1) din Legea nr. 84/1995 a învățământului, cu modificările aduse prin Legea nr. 354/2004, unitățile de învățământ sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de la bugetul de stat și din alte surse, astfel că ordonatorul principal de credite este primarul.

Prin urmare, consideră recurentul că acesta nu are obligații cu privire la salarizare și în consecință nu poate plăti diferențele de drepturi salariale, neavând calitatea de ordonator principal de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar. Totodată, recurentul a susținut că și-a îndeplinit toate obligațiile legale privind evaluarea activității reclamantului, în urma soluționării contestației acestuia, și a înaintat ministerului documentația necesară în vederea elaborări ordinului pentru acordarea gradației de merit, astfel că nu se poate reține o atitudine culpabilă a acestuia, îndeplinindu-și obligația legală prin hotărârea nr. 666/CA din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 1824/109/2008.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a criticat sentința atacată invocând dispozițiile art. 304 pct. 4, art. 304 pct. 7 și art. 304 1 C. proc. civ. Astfel, o primă critică adusă hotărârii instanței de fond, vizează respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de recurent, acesta apreciind că motivarea instanței de fond cuprinde argumente contradictorii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât între minister și reclamant nu există un raport de angajat-angajator. Pe fondul cauzei, recurentul a susținut că deși prin sentința criticată s-a reținut că nu există o culpă a ministerului pentru neemiterea ordinului în discuție, instanța a obligat totuși ministerul la emiterea acestui act administrativ.

Totodată, susține recurentul că instanța de fond a admis în mod netemeinic acțiunea reclamantului și l-a obligat la emiterea ordinului privind acordarea salariului de merit, fără respectarea procedurii prevăzute de dispozițiilor art. 50 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 cât și a Ordinului nr. 2575/2007 privind aprobarea Metodologiei și criteriilor de acordare a gradației de merit și a salariului de merit în învățământul preuniversitar. În consecință, apreciază recurentul că prin obligarea sa la emiterea unui act administrativ în alte condiții decât cele legale, se impune admiterea recursului formulat și respingerea ca inadmisibilă a acțiunii reclamantului. Intimatul A.D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond și respingerea recursurilor formulate, susținând în esență că, prin sentința criticată au fost soluționate în mod corect atât excepțiile invocate cât și acțiunea pe fond.

Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile formulate în cauză sunt nefondate. 1. Cu privire la recursul formulat de recurentul-pârât Inspectoratul Școlar Județean Argeș Criticile formulate de recurentul-pârât vizează, în principal, obligarea sa la plata gradației de merit de 20% din salariul brut, începând cu luna iulie 2008 și în continuare, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009, către reclamant, recurentul apreciind că în mod eronat instanța de fond a reținut că nu și-ar fi îndeplinit obligațiile legale în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale reprezentând gradația de merit a acestuia.

Instanța de control judiciar constată că aceste critici sunt nefondate, prin sentința atacată stabilindu-se în mod corect, în raport cu probatoriul administrat în cauză culpa recurentului-pârât constând în nerespectarea metodologiei stabilită prin Ordinul MECT nr. 2575/2007 privind acordarea gradației de merit. În conformitate cu prevederile ordinului, recurentul-pârât avea obligația după recalcularea punctajului și analiza dosarului de obținere a gradației de merit ca urmare a hotărârii nr. 666/CA din 19 decembrie 2008 - pronunțată de Tribunalul Argeș, să comunice celuilalt pârât această situație, în vederea emiterii ordinului ministrului.

Cum recurentul-pârât nu și-a îndeplinit aceste obligații legale, respectiv deși a adus la cunoștința ministerului reevaluarea dosarului de gradație de merit de către comisia de soluționare a contestației, cât și punctajul nou stabilit conform Procesului-verbal nr. 4916 din 23 iunie 2009, nu a solicitat emiterea ordinului dosarul înaintat nefiind însoțit de adresa prevăzută de dispozițiile art. 10 alin. (10) lit. a) din Ordinul nr. 2575/2007. În consecință, Înalta Curte constată că obligarea recurentului-pârât Inspectoratul Școlar Județean Argeș la plata drepturilor bănești reprezentând gradația de merit către reclamant este legală și temeinică în cauză fiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru angajarea răspunderii pârâtului pentru prejudiciul produs reclamantului, ca urmare a neacordării drepturilor sale legale.

Din perspectiva dispozițiilor legii contenciosului administrativ mai sus menționate, susținerile recurentului-pârât potrivit cărora acesta nu are calitatea de ordonator principal de credite sunt irelevante, întrucât astfel cum s-a dovedit în cauză intimatul-reclamant a fost vătămat în dreptul său legal de către recurentul-pârât care nu și-a îndeplinit obligațiile legale, nerespectând și nefinalizând procedura legală stabilită prin Ordinul MECTS în vederea emiterii ordinului de acordare a gradației de merit. Pentru aceste considerente Înalta Curte apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică iar recursul declarat este nefondat. 2. Cu privire la recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului Criticile formulate de recurent în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, nu pot fi reținute instanța apreciind în mod corect în raport de obiectul cauzei, faptul că recurentul-pârât are calitate procesuală pasivă. Având în vedere că obiectul cauzei îl constituie refuzul nejustificat de a soluționa cererea reclamantului cu privire la drepturile salariale neacordate, constând în gradația de merit, susținerile recurentului-pârât cu privire la lipsa unui raport juridic de muncă între acesta, în calitate de angajator și intimat în calitate de angajat sunt irelevante în cauză, litigiul dintre părți neavând natura juridică a unui conflict de muncă.

Pe de altă parte, recurentul-pârât fiind, conform atribuțiilor legale prevăzute de art. 50 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 128/1997, emitentul actului administrativ - respectiv a ordinului privind acordarea gradației de merit - pe care intimatul-reclamant l-a solicitat soluția instanței de fond de respingere a excepției privind lipsa calității procesuale pasive în ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea drepturilor bănești reprezentând gradația de merit este legală și temeinică. Nici criticile formulate de recurentul-pârât Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pe fondul cauzei nu pot fi reținute.

Faptul că prin sentința criticată s-a reținut culpa exclusivă a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean Argeș pentru neemiterea ordinului respectiv, prin nerespectarea procedurii prevăzute de lege, respectiv a dispozițiilor Ordinului nr. 2575/2007, nu exclude posibilitatea legală a instanței de a dispune obligarea autorității pârâte la emiterea actului administrativ conform procedurii legale și a competențelor legale stabilite prin acest ordin, în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004. De altfel reținerea culpei exclusive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean Argeș a impus angajarea răspunderii acestuia pentru plata despăgubirilor către reclamant și respingerea acestui capăt de cerere față de recurentul-pârât Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că sentința pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursurile formulate în cauză, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursurile declarate de Inspectoratul Școlar Județean Argeș și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva Sentinței nr. 183/R-Cont din 23 februarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal ca nefondate. Obligă recurenții la 2.000 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.