ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 18/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată la data de 12 decembrie 2012 pe rolul Curții de Apel Pitești, I.Ș.J. Argeș a formulat contestație la executare împotriva executării silite întreprinse în Dosarul de executare nr. 192/2012, în contradictoriu cu intimații B.E.J., I.C. și A.D. În motivarea petitului s-a arătat de către contestator că sentința nr. 183/R/Cont din 23 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2439/109/2010, irevocabilă prin Decizia nr. 5725 din 29 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, reprezintă titlu executoriu în acest dosar.

Prin hotărârea sus citată a fost obligat contestatorul să plătească intimatului A.D. gradația de merit de 20% din salariul brut, începând cu luna iulie 2008 și în continuare, precum și suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată, în solidar cu M.E.C.T.S. Constatatorul consideră că în speță I.Ș.J. Argeș a înțeles să execute de bunăvoie titlul executoriu conform art. 371 1 C. proc. civ. și că în speță nu poate opera art. 371 7 teza finală, din același act normativ, instituția petentă nemaiputând fi obligată la plata cheltuielilor de executare. Având în vedere cele expuse mai sus, s-a solicitat admiterea contestației la executare, anularea formelor și actelor de executare întreprinse de B.E.J., I.C., în Dosarul de executare nr. 192/2012, respectiv somația din 22 noiembrie 2012, procesul-verbal de cheltuieli de executare silită din data de 22 noiembrie 2012, precum și alte acte de executare ce au fost întocmite.

În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 401 C. proc. civ., art. 379, art. 379 1 , art. 379 7 C. proc. civ., Legea nr. 92/2011 pentru modificarea O.G. nr. 22/2002, Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea O.U.G. nr. 71/2009, Legea nr. 293/2011 - Legea bugetului de stat pe anul 2012. Intimatul A.D. a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 89/F/Cont din 20 martie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis contestația la executare formulată de contestatorul I.Ș.J. Argeș împotriva executării silite întreprinse în Dosarul de executare nr. 192/2012, în contradictoriu cu intimații B.E.J., I.C.

și A.D. și a dispus anularea formelor și actelor de executare întreprinse de B.E.J., I.C., în Dosarul de executare nr. 192/2012. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în dispozitivul sentinței nr. 183/R/Cont din 23 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă și reprezentând titlu executoriu în prezenta cauză, se menționează în dispozitiv că „Obligă pe pârâtul M.E.C.T.S. să emită ordin de salarizare pentru gradația de merit de 20% din salariul de bază, începând cu luna iulie 2008 și în continuare, timp de 4 ani, în favoarea reclamantului”.

Curtea, coroborând dispozițiile legale incidente și în raport de dispozitivul titlului executoriu care se execută în speță, a reținut că gradația de merit pentru personalul didactic are natură salarială, întrucât face parte din salariul de bază și constituie baza de calcul pentru alte sporuri care se raportează la bază, iar denumirea ordinului pentru plata acestuia este acela de ordin de salarizare. Având natură salarială, gradația de merit intră sub incidența art. 1 din Legea nr. 230/2011, pentru aprobarea O.U.G. nr. 71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, sume care vor fi plătite în cuantum de 5% pentru 2012, 10% pentru 2013, 25% pentru 2014, 25% pentru 2015 și 35% pentru 2016. Curtea a reținut faptul că I.Ș.J.

Argeș a înțeles să pună în executare titlul executoriu de bunăvoie conform art. 371 1, C. proc. civ., având în vedere ordinul de plată nr. 126/20 martie 2012, prin care a plătit 2.000 lei cheltuieli de judecată intimatului A.D. și ordinul de plată din 29 iunie 2012, prin care a achitat aceleiași părți procesuale suma de 370 lei, aferentă primei tranșe. În concluzie, Curtea a constatat că în cauză nu pot opera prevederile art. 371 7 teza finală C. proc. civ. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâtul A.D. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul susține că în speță nu este vorba de o răspundere derivata dintr-un raport juridic de muncă susceptibil a i se aplica dispozițiile legislației muncii, ci de o răspundere administrativ-patrimonială care deriva dintr-un raport de drept administrativ si care a făcut obiectul unui contencios administrativ soluționat de o instanța cu competența specifică și nu de o instanță specializată în conflicte de muncă si asigurări sociale. In aceste condiții, achitarea despăgubirii are astfel în vedere răspunderea administrativ-patrimonială a I.S.J. Argeș prin funcționarii săi care nu și-au îndeplinit la timp si corespunzător sarcinile de serviciu conform „Metodologiei", răspundere instituită în conformitate cu dispozițiile art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004 raportata la disp.

art. 998 si urm. din vechiul C. civ., în vigoare la data săvârșirii faptelor culpabile. Față de cele de mai sus, din care rezultă clar că în prezenta cauză nu este vorba de drepturi salariale obținute în urma unui litigiu de muncă, ci de despăgubiri obținute printr-o acțiune în contencios administrativ, recurentul solicită instanței să aibă în vedere că în cazul său nu trebuie să fie aplicate prevederile ordonanței menționate și de aceea se impune admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate si respingerea contestației la executare formulată de I.S.J. Argeș, ca netemeinică și nelegală. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Înainte de a analiza motivele de recurs invocate, examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., excepția invocată din oficiu, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Pitești, pentru considerentele în continuare arătate. În cauza supusă dezbaterii, prin demersul său judiciar, contestatorul Inspectoratul Școlar Județean Argeș a formulat contestație la executare împotriva actelor și formelor de executare efectuate în Dosarul de executare nr. 192/2012, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 401 C. proc.

civ. Interpretând situația de fapt expusă de reclamant și calificând corect obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține că demersul procesual al contestatorului se circumscrie etapei executării silite, ceea ce atrage competența Judecătoriei Pitești, ca instanță de executare. Dispozițiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ. cuprind prevederi în conformitate cu care „contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută”, iar „dacă asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare.” Din coroborarea acestor dispoziții cu prevederile art. 373 alin. (2) C. proc.

civ., care prevăd că „instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune astfel”, rezultă că judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece atât contestația la executarea propriu-zisă, cât și contestația la titlu. În materia dedusă judecății a fost pronunțată Decizia nr. 15/2007 pronunțată de secțiile unite ale Înaltei Curții de Casație și Justiție, în recursul în interesul legii care a statuat următoarele: „În aplicarea dispozițiilor art. 400 și 402 C. proc. civ. republicat, cu modificările și completările ulterioare, stabilesc: 1. Competența de soluționare în primă instanță a contestației formulate împotriva executării silite propriu-zise și a contestației care vizează lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție revine judecătoriei.

2. Competența de soluționare a contestației privind înțelesul întinderii sau aplicării titlului executoriu, ce reprezintă o hotărâre judecătorească comercială sau un alt titlu comercial emis de un organ jurisdicțional, revine, după caz, instanței comerciale sau organului jurisdicțional care a pronunțat hotărârea ce se execută.” Văzând dezlegarea problemei de drept și interpretarea dată textului de lege de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recursul în interesul legii, Înalta Curte, în raport cu obiectul acțiunii judiciare astfel cum a fost precizat de contestator, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (6) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, pe cale de consecință, va trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Pitești. Totodată, Înalta Curte reține că pronunțarea acestei soluții face de prisos examinarea celorlalte cereri și susțineri ale recurentei, formulate în fața instanței de control judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.D. împotriva sentinței nr. 89/F-cont din 20 martie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2014.