ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 18/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

primei instanțe

Prin cererea înregistrată la data de 12

decembrie 2012 pe rolul Curții de Apel Pitești, I.Ș.J. Argeș a formulat

contestație la executare împotriva executării silite întreprinse în Dosarul de

executare nr. 192/2012, în contradictoriu cu intimații B.E.J., I.C. și A.D.

În motivarea

petitului s-a arătat de către contestator că sentința nr. 183/R/Cont din 23

februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă și de

contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2439/109/2010, irevocabilă

prin Decizia nr. 5725 din 29 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, reprezintă titlu

executoriu în acest dosar.

Prin hotărârea sus

citată a fost obligat contestatorul să plătească intimatului A.D. gradația de

merit de 20% din salariul brut, începând cu luna iulie 2008 și în continuare,

precum și suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată, în solidar cu M.E.C.T.S.

Constatatorul

consideră că în speță I.Ș.J. Argeș a înțeles să execute de bunăvoie titlul

executoriu conform art. 371

1

C. proc. civ. și că în speță nu poate

opera art. 371

7

teza finală, din același act normativ, instituția

petentă nemaiputând fi obligată la plata cheltuielilor de executare.

Având în vedere cele

expuse mai sus, s-a solicitat admiterea contestației la executare, anularea

formelor și actelor de executare întreprinse de B.E.J., I.C., în Dosarul de

executare nr. 192/2012, respectiv somația din 22 noiembrie 2012,

procesul-verbal de cheltuieli de executare silită din data de 22 noiembrie 2012,

precum și alte acte de executare ce au fost întocmite.

În drept, contestația

la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 401 C. proc. civ., art. 379,

art. 379

1

, art. 379

7

C. proc. civ., Legea nr. 92/2011

pentru modificarea O.G. nr. 22/2002, Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea O.U.G.

nr. 71/2009, Legea nr. 293/2011 - Legea bugetului de stat pe anul 2012.

Intimatul A.D. a

depus la dosar note de ședință prin care a solicitat respingerea contestației

la executare ca nefondată.

instanței de fond

Prin sentința civilă nr.

89/F/Cont din 20 martie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis contestația la executare formulată

de contestatorul I.Ș.J. Argeș împotriva executării silite întreprinse în Dosarul

de executare nr. 192/2012, în contradictoriu cu intimații B.E.J., I.C. și A.D.

și a dispus anularea formelor și actelor de executare întreprinse de B.E.J.,

I.C., în Dosarul de executare nr. 192/2012.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că în dispozitivul sentinței nr. 183/R/Cont

din 23 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a

civilă de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă și

reprezentând titlu executoriu în prezenta cauză, se menționează în dispozitiv

că „Obligă pe pârâtul M.E.C.T.S. să emită ordin de salarizare pentru gradația

de merit de 20% din salariul de bază, începând cu luna iulie 2008 și în

continuare, timp de 4 ani, în favoarea reclamantului”.

Curtea, coroborând

dispozițiile legale incidente și în raport de dispozitivul titlului executoriu

care se execută în speță, a reținut că gradația de merit pentru personalul

didactic are natură salarială, întrucât face parte din salariul de bază și

constituie baza de calcul pentru alte sporuri care se raportează la bază, iar

denumirea ordinului pentru plata acestuia este acela de ordin de salarizare.

Având natură

salarială, gradația de merit intră sub incidența art. 1 din Legea nr. 230/2011,

pentru aprobarea O.U.G. nr. 71/2009, privind plata unor sume prevăzute în

titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului

din sectorul bugetar, sume care vor fi plătite în cuantum de 5% pentru 2012,

10% pentru 2013, 25% pentru 2014, 25% pentru 2015 și 35% pentru 2016.

Curtea a reținut

faptul că I.Ș.J. Argeș a înțeles să pună în executare titlul executoriu de

bunăvoie conform art. 371

1,

C. proc. civ., având în vedere ordinul

de plată nr. 126/20 martie 2012, prin care a plătit 2.000 lei cheltuieli de

judecată intimatului A.D. și ordinul de plată din 29 iunie 2012, prin care a

achitat aceleiași părți procesuale suma de 370 lei, aferentă primei tranșe.

În concluzie, Curtea a

constatat că în cauză nu pot opera prevederile art. 371

7

teza finală

C. proc. civ.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâtul A.D. a

declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul susține că în speță nu este vorba de o răspundere derivata

dintr-un raport juridic de muncă susceptibil a i se aplica dispozițiile

legislației muncii, ci de o răspundere administrativ-patrimonială care deriva

dintr-un raport de drept administrativ si care a făcut obiectul unui contencios

administrativ soluționat de o instanța cu competența specifică și nu de o

instanță specializată în conflicte de muncă si asigurări sociale.

In aceste condiții,

achitarea despăgubirii are astfel în vedere răspunderea

administrativ-patrimonială a I.S.J. Argeș prin funcționarii săi care nu și-au

îndeplinit la timp si corespunzător sarcinile de serviciu conform

„Metodologiei", răspundere instituită în conformitate cu dispozițiile art.

1 și 18 din Legea nr. 554/2004 raportata la disp. art. 998 si urm. din vechiul C.

civ., în vigoare la data săvârșirii faptelor culpabile.

Față de cele de mai

sus, din care rezultă clar că în prezenta cauză nu este vorba de drepturi salariale

obținute în urma unui litigiu de muncă, ci de despăgubiri obținute printr-o

acțiune în contencios administrativ, recurentul solicită instanței să aibă în

vedere că în cazul său nu trebuie să fie aplicate prevederile ordonanței

menționate și de aceea se impune admiterea recursului, modificarea hotărârii

atacate si respingerea contestației la executare formulată de I.S.J. Argeș, ca

netemeinică și nelegală.

Înaltei Curți asupra recursului

Înainte de a analiza

motivele de recurs invocate, examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art.

137 alin. (1) C. proc. civ., excepția invocată din oficiu, Înalta Curte

constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă,

astfel că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.,

motiv pentru care va admite recursul, iar în baza art. 312 alin. (6) C. proc.

civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare

la Judecătoria Pitești, pentru considerentele în continuare arătate.

În cauza supusă

dezbaterii, prin demersul său judiciar, contestatorul Inspectoratul Școlar

Județean Argeș a formulat contestație la executare împotriva actelor și formelor

de executare efectuate în Dosarul de executare nr. 192/2012, invocând ca temei

de drept dispozițiile art. 401 C. proc. civ.

Interpretând situația

de fapt expusă de reclamant și calificând corect obiectul cererii de chemare în

judecată, Înalta Curte reține că demersul procesual al contestatorului se

circumscrie etapei executării silite, ceea ce atrage competența Judecătoriei Pitești,

ca instanță de executare.

Dispozițiile art. 400

alin. (2) C. proc. civ. cuprind prevederi în conformitate cu care „contestația

privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se

introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută”, iar „dacă

asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de

jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare.”

Din coroborarea

acestor dispoziții cu prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd

că „instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face

executarea, în afara cazurilor în care legea dispune astfel”, rezultă că

judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să

judece atât contestația la executarea propriu-zisă, cât și contestația la

titlu.

În materia dedusă

judecății a fost pronunțată Decizia nr. 15/2007 pronunțată de secțiile unite

ale Înaltei Curții de Casație și Justiție, în recursul în

interesul legii care a statuat următoarele: „În aplicarea dispozițiilor art. 400

și 402 C. proc. civ. republicat, cu modificările și completările

ulterioare, stabilesc:

soluționare în primă instanță a contestației formulate împotriva executării

silite propriu-zise și a contestației care vizează lămurirea înțelesului,

întinderii sau aplicării titlului executoriu ce nu emană de la un organ de

jurisdicție revine judecătoriei.

soluționare a contestației privind înțelesul întinderii sau aplicării titlului

executoriu, ce reprezintă o hotărâre judecătorească comercială sau un alt titlu

comercial emis de un organ jurisdicțional, revine, după caz, instanței

comerciale sau organului jurisdicțional care a pronunțat hotărârea ce se

execută.”

Văzând dezlegarea

problemei de drept și interpretarea dată textului de lege de Înalta Curte de

Casație și Justiție, în recursul în interesul legii, Înalta Curte, în raport cu

obiectul acțiunii judiciare astfel cum a fost precizat de contestator, va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și art.

312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința

recurată și, pe cale de consecință, va trimite cauza spre competentă

soluționare Judecătoriei Pitești.

Totodată, Înalta

Curte reține că pronunțarea acestei soluții face de prisos examinarea

celorlalte cereri și susțineri ale recurentei, formulate în fața instanței de control

judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de A.D. împotriva sentinței nr. 89/F-cont din 20 martie 2013

a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei

Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2014.