ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 822/2018
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 822/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra contestației de față
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 54/F din data de 18 aprilie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 166 C. pen., raportat la art. 529 și art. 533 C. proc. pen., a admis cererea formulată de petentul A. și a dispus reabilitarea judecătorească a petentului pentru condamnările pronunțate pe numele său, astfel:
Pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 248 alin. (1) C. pen. și 2 ani în baza art. 289 cu art. 41 alin. (2) C. pen., prin Sentința penală nr. 271/04.06.1998 a Judecătoriei Costești, județul Argeș, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 332/11.05.2000 a Curții de Apel Pitești - ambele pedepse grațiate conform Legii nr. 137/1997, plus 1 an în baza art. 215 alin. (2) C. pen.
Pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 254 alin. (1), art. 288 alin. (1) și (2), art. 291 C. pen., prin Sentința penală nr. 225/27.04.1999 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4778/21.12.1999 a Curții Supreme de Justiție;
Pedepsele de 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 215 alin. (1) C. pen., plus 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 292 C. pen., prin Sentința penală nr. 326/04.12.2001 a Tribunalului Argeș, ambele pedepse grațiate conform Legii nr. 137/1997, plus 1 an cu aplicarea art. 81 C. pen., în baza art. 215 alin. (1) și (6) C. pen.
Pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată în baza art. 257, art. 290 C. pen., prin Sentința penală nr. 1052/11.11.2002 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4963/04.11.2003 a Curții Supreme de Justiție, grațiată în baza Decretului de grațiere nr. 1164/2004, grațiere confirmată în baza Sentinței penale definitive nr. 1537/05.12.2005 a Tribunalului București, secția I penală;
Pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea faptei prev. de art. 25 C. pen., art. 255 alin. (1) C. pen., art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, prin Sentința penală nr. 42 din 09.03.2011, în Dosarul penal nr. x/2009 a Curții de Apel Pitești, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4963 din 13.04.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 537 C. proc. pen., a dispus ca, după rămânerea definitivă a hotărârii să se efectueze mențiunile corespunzătoare pe ambele exemplare ale hotărârilor judecătorești, prin care s-a pronunțat condamnările pentru care s-a dispus reabilitarea.
În baza art. 13 (1) b din Legea nr. 290/2004, a dispus scoaterea din evidența cazierului judiciar a petentului în privința condamnărilor sus-menționate.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 14 martie 2018, a fost înregistrată cererea formulată de condamnatul A., prin care a solicitat reabilitarea judecătorească cu privire la pedepsele aplicate în urma condamnărilor dispuse de către instanțele judecătorești.
În motivare, petiționarul a arătat că a suferit mai multe condamnări penale, astfel: 1) prin Sentința penală nr. 271 din 4 iunie 1998 a Judecătoriei Costești, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 332 din 11.05.2000 a Curții de Apel Pitești, a fost condamnat la pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, în baza art. 248 alin. (1) C. pen. și 2 ani închisoare, în baza art. 289 cu aplicarea art. 2 C. pen., ambele pedepse grațiate conform Legii nr. 137/1997 și 1 an închisoare în baza art. 215 alin. (1) C. pen. 2) prin Sentința penală nr. 225 din 27.04.1999 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4778 din 21.12.1999 a Curții Supreme de Justiție, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 254 alin. (1), art. 288 alin. (1) și (2) și art. 291 C. pen. 3) prin Sentința penală nr. 326 din 04.12.2001 a Tribunalului Argeș, petentul a fost condamnat la pedepsele de 6 luni închisoare în baza art. 215 alin. (1) C. pen. și 6 luni închisoare în baza art. 292 C. pen., ambele pedepse grațiate conform Legii nr. 137/1997, și 1 an închisoare în baza art. 81 C. pen., în baza art. 215 alin. (1) și (6) C. pen. 4) prin Sentința penală nr. 1052 din 11.11.2002 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4963 din 04.11.2003 a Curții Supreme de Justiție, a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, în baza art. 257 și art. 290 C. pen., grațiată în baza Decretului de grațiere nr. 1164/2004, grațiere reconfirmată în baza Sentinței penale definitive nr. 1537/05.12.2012 a Tribunalului București; 5) prin Sentința penală nr. 42 din 09.03.2011 pronunțată în Dosarul nr. x/2009 al Curții de Apel Pitești, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4963 din 13.04.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen., art. 255 alin. (1) C. pen., art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
În susținerea cererii, a fost depus la dosar certificatul de cazier judiciar, precum și acte, în copii xerox, respectiv: cartea de identitate, hotărâri judecătorești, acte medicale, însoțite de o opinie a unui medic expert, referate întocmite de Tribunalul București, însoțite de adresa de înaintare.
A fost atașat, spre observare, Dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Pitești, soluționat prin Sentința penală nr. 100/F/15.09.2017, prin care o cerere anterioară având același obiect a fost respinsă, ca prematur introdusă (a se vedea și filele x ale dosarului pendinte).
Verificând dovezile atașate cererii, Curtea a constatat următoarele:
Conform sentințelor penale aflate la dosar, cel în cauză a suferit mai multe condamnări penale, astfel:
1) Prin Sentința penală nr. 271 din 4 iunie 1998 a Judecătoriei Costești, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 332/R din 11.05.2000 a Curții de Apel Pitești, i-au fost aplicate două pedepse cu închisoarea, respectiv: 1 an și 6 luni închisoare, în baza art. 248 alin. (1) C. pen. și 2 ani închisoare, în baza art. 289 cu aplicarea art. 2 C. pen., ambele pedepse grațiate conform Legii nr. 137/1997 și 1 an închisoare în baza art. 215 alin. (1) C. pen.
2) Prin Sentința penală nr. 225 din 27.04.1999 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4778 din 21.12.1999 a Curții Supreme de Justiție, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 254 alin. (1) din vechiul C. pen., la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. și, respectiv, 2 ani închisoare, în baza art. 291 C. pen. anterior.
În urma contopirii, a fost calculată o rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare.
3) Prin Sentința penală nr. 326 din 04.12.2001 a Tribunalului Argeș, petentul a fost condamnat la pedepsele de 6 luni închisoare în baza art. 215 alin. (1) C. pen. și 6 luni închisoare în baza art. 292 C. pen., ambele pedepse grațiate conform Legii nr. 137/1997, și 1 an închisoare în baza art. 81 C. pen., în baza art. 215 alin. (1) și (6) C. pen.
4) Prin Sentința penală nr. 1052 din 11.11.2002 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4963 din 04.11.2003 a Curții Supreme de Justiție, a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, în baza art. 257 C. pen. anterior și la 1 an închisoare, în baza art. 290 C. pen. anterior. Au fost contopite cele două sancțiuni, dispunându-se executarea pedepsei de 5 ani închisoare.
Prin Decretul de grațiere individuală nr. 1164/2004 emis de Președintele României, a fost grațiat restul de pedeapsă din pedeapsa totală de 5 ani și 4 luni închisoare, rezultată din contopirea efectuată de instanța Tribunalului București (Sentința penală nr. 1208/10.12.2013, definitivă prin Decizia penală nr. 6672/10.12.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), aplicată condamnatului A. prin această Sentință penală nr. 1052/2002 a Tribunalului București, grațiere reconfirmată în baza Sentinței penale definitive nr. 1537/05.12.2012 a Tribunalului București.
5) Prin Sentința penală nr. 42 din 09.03.2011 pronunțată în Dosarul nr. x/2009 al Curții de Apel Pitești, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4963 din 13.04.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen., art. 255 alin. (1) C. pen. anterior, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
S-a apreciat că, potrivit dovezilor atașate, petentul-condamnat a achitat integral cheltuielile judiciare datorate statului, are o stare de sănătate precară, iar prin Sentința civilă nr. 168/2008 a Tribunalului București, definitivă, s-a dispus ca Statul Român să îl despăgubească cu echivalentul drepturilor salariale de care a fost lipsit în perioada 17.02.2004 - 01.06.2005, la valoarea actualizată, conform indicelui de inflație, precum și cu suma de 15.000 euro, despăgubiri morale.
Condamnatul a depus la dosar note scrise și un borderou cu documente, pentru a dovedi că, după executarea pedepselor, a fost încadrat în muncă, a achitat toate cheltuielile judiciare, precum și despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat.
Reiese din aceste documente, în opinia instanței de fond, că cel în cauză nu figurează cu debite restante la stat, iar dauna la plata căreia a fost obligat prin Sentința civilă nr. 2414/2006 a Judecătoriei Sector 4 București a fost integral achitată, la 26.01.2007.
În fine, verificând și adresa emisă de Biroul Executări penale al Curții de Apel Pitești la data de 25.04.2017, s-a constatat că A. a fost arestat la 17.04.2012, pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 42/2011 a acestei instanțe (cea din urmă sentință de condamnare pronunțată pe numele petentului) începând a fi executată de la această dată și expirând la 16.10.2013.
În raport de aceasta, s-a apreciat ca fiind îndeplinit termenul defipt prin art. 166 alin. (1) lit. a) din C. pen. în vigoare, la data de 20.04.2017 (în acest sens, a se vedea și Sentința penală nr. 100/F/06.09.2017 a acestei instanțe), cum și celelalte condiții cumulativ prevăzute de art. 168 din cod, motiv pentru care cererea de reabilitare a fost admisă, conform procedurii instituite de art. 529 și 533 din C. proc. pen.
Drept consecință, s-a dispus reabilitarea condamnatului pentru condamnările pronunțate pe numele său, astfel cum au fost enumerate anterior.
Împotriva sentinței penale a declarat contestație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Pitești care a solicitat desființarea sentinței penale și, în principal, respingerea cererii de reabilitare iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât nu s-a soluționat fondul cauzei.
În esență, contestatorul a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile reabilitării judecătorești, în speță cele prevăzute de art. 168 lit. b) din C. pen., privind achitarea obligațiilor civile, ce îi reveneau petentului prin Sentința penală nr. 326/2001 pronunțată de Tribunalul Argeș, respectiv achitarea cheltuielilor de judecată, nefiind lămurită de către instanța de fond situația cheltuielilor judiciare. Totodată, în cauză, nu s-a dispus atașarea, conform art. 531 din C. proc. pen., a dosarelor în care s-au pronunțat hotărârile de condamnare.
Analizând contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este întemeiată sub aspectul desființării Sentinței penale nr. 54/F din 18 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru motivele ce se vor expune în continuare.
Potrivit art. 168 lit. b) din C. pen., cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă persoana condamnată a achitat integral cheltuielile de judecată și și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
Examinând înscrisurile aflate la dosar, se constată că situația achitării cheltuielilor de judecată de către persoana condamnată A. nu a fost lămurită de către instanța de fond.
Astfel, în considerentele sentinței penale contestate s-a arătat că petentul "a achitat integral cheltuielile judiciare datorate statului ".
Verificând înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte constată că acestea au în vedere cheltuielile judiciare, în cuantum de 200 RON, la care petentul a fost obligat prin Sentința penală nr. 100/15.09.2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie definitivă prin Decizia penală nr. 27/11.01.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, având ca obiect o cerere anterioară de reabilitare depusă de persoana condamnată, precum și în cuantum de 3.350 RON, cheltuieli judiciare către stat la plata cărora petentul a fost obligat prin Sentința penală nr. 42/09.03.2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie (3.000 RON, conform copiei sentinței atașate la dosar - fila x, 93), rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1154/13.04.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală (350 RON, conform copiei extrasului minutei deciziei atașate la dosar).
Însă, cererea de reabilitare depusă de petentul A. viza mai multe condamnări succesive ale acestuia dispuse prin Sentința penală nr. 271/04.06.1998 a Judecătoriei Costești, Sentința penală nr. 225/27.04.1999 a Tribunalului București, secția I penală, Sentința penală nr. 326/04.12.2001 a Tribunalului Argeș, secția penală, Sentința penală nr. 1042/11.11.2002 a Tribunalului București, secția I penală și Sentința penală nr. 42/09.03.2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Or, se constată că instanța de fond nu a analizat, în niciun fel, situația cheltuielilor judiciare la care petentul a fost obligat prin Sentințele penale nr. 271/04.06.1998, nr. 225/27.04.1999, nr. 326/04.12.2001 și nr. 1042/11.11.2002, respectiv în deciziile pronunțate în căile de atac în respectivele cauze, limitându-se a constata doar achitarea cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligat petentul prin Sentința penală nr. 42/09.03.2011 și în calea de atac exercitată împotriva acestei ultime hotărâri.
Deopotrivă, instanța de fond nu a lămurit chestiunea achitării cheltuielilor de judecată la care a fost obligat petentul nici prin prisma înscrisurilor depuse de acesta și nu a făcut nicio analiză pe acest aspect, punând în imposibilitate instanța de control judiciar de a cenzura sentința penală contestată pe acest aspect.
Astfel, din chitanțele pentru "încasarea de impozite, taxe și contribuții" depuse de petentul A. având ca obiect "venit din recup. chelt. jud. avansate de stat" și "regularizări" din 2006, 2010, 2011 nu rezultă ce obligații de plată au fost onorate, sumele înscrise pe aceste chitanțe fiind diferite de cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat petentul prin hotărârile de condamnare cu privire la care acesta solicită reabilitarea judecătorească.
Totodată, nu a rezultat în ce măsură copiile certificatelor de cazier fiscal depuse la dosar dovedesc achitarea cheltuielilor judiciare la care a fost obligat petentul, în condițiile în care în cazierul fiscal al contribuabilului se înscriu informații privind faptele sancționate de legile fiscale, contabile, vamale și de cele care privesc disciplina financiară, potrivit legislației în vigoare.
Or, din referatele întocmite de Biroul executări penale din cadrul instanțelor de executare, cu referire la Sentința penală nr. 225/27.04.1999 a Tribunalului București, secția I penală, Sentința penală nr. 326/04.12.2001 a Tribunalului Argeș, secția penală și Sentința penală nr. 1042/11.11.2002 a Tribunalului București, secția I penală, rezultă că nu s-a primit dovada achitării cheltuielilor judiciare. Situația este similară și în ceea ce privește Sentința penală de contopire nr. 1208/10.12.2003 1999 a Tribunalului București, secția I penală. Cu referire la Sentința penală nr. 271/04.06.1998 a Judecătoriei Costești, Biroul executări penale a comunicat faptul că cheltuielile judiciare au fost confirmate de către executorul judecătoresc, conform mențiunilor din registru.
Față de cele arătate, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a analizat, în mod corespunzător, îndeplinirea condiției privind achitarea integrală a cheltuielilor de judecată la care a fost obligat petentul prin hotărârile de condamnare succesive cu privire la care acesta solicită reabilitarea judecătorească. Analizarea efectivă a acestei condiții nu se poate realiza în lipsa stabilirii cu certitudine a obligațiilor de plată rezultate din hotărârile judecătorești, astfel că se impune atașarea dosarelor în care s-au pronunțat hotărârile de condamnare ale petentului A. Or, aducerea dosarului în care s-a pronunțat condamnarea este o obligație instituită, în mod expres, prin dispozițiile art. 531 din C. proc. pen., ignorată de către instanța de fond și care a constituit unul dintre motivele de contestație ale parchetului. De altfel, soluționarea cererii de reabilitare a fost realizată de instanța de fond fără atașarea tuturor hotărârilor judecătorești, lipsind copiile Deciziei penale nr. 212/09.03.2000 a Tribunalului Argeș și a Deciziei penale nr. 1154/13.04.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Ulterior, atașării dosarelor în care s-au pronunțat hotărârile de condamnare ale petentului A., se va stabili situația achitării cheltuielilor de judecată de către petent, prin raportare la informațiile actualizate ce urmează a fi remise de instanțele de executare și, în cazul unor răspunsuri negative, prin înscrisuri ce urmează a fi solicitate petentului.
În ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, în speță, condiția prevăzută de lege vizează Sentința penală nr. 326/04.12.2001 a Tribunalului Argeș, secția penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 80/A/05.03.2002 a Curții de Apel Pitești, secția Penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4998/20.11.2002 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, singura hotărâre de condamnare a petentului prin care s-au instituit obligații pe latura civilă a cauzei, conform copiilor hotărârilor depuse la prezentul dosar. În esență, prin hotărârea antemenționată s-a dispus obligarea inculpatului A., în solidar cu partea responsabilă civilmente Primăria Orașului Costești, jud. Argeș, să restituie celor 407 părți civile prevăzute în tabelele de la dosarul de urmărire penală, sumele încasate de la aceștia, actualizate, în raport de indicele de inflație, la data executării, plus dobânzile legale, în limita sumei de 76.129.701 RON.
Contrar prevederilor art. 168 lit. b) din C. pen., Înalta Curte constată că instanța de fond s-a raportat, în mod eronat, la despăgubirile civile prin care petentul a fost obligat prin Sentința civilă nr. 2414/14.04.2006 a Judecătoriei sector 4 București și nu cele stabilite prin hotărârea de condamnare, respectiv Sentința penală nr. 326/04.12.2001 a Tribunalului Argeș, secția penală. Pe cale de consecință, și considerațiile instanței de fond privind achitarea integrală a daunelor civile la care a fost obligat petentul sunt eronate.
Petentul a susținut că a achitat integral despăgubirile civile din Sentința penală nr. 326/04.12.2001 a Tribunalului Argeș, secția penală, urmată de o succesiune de sentințe civile de individualizare și executare ale Judecătoriei sectorului 4 București, depunând la dosar copiile Sentințelor civile nr. 2414/14.04.2006 și nr. 6076/05.11.2007, ambele pronunțate de Judecătoria sector 4 București și copiile înscrisurilor din care rezultă plata sumelor la care a fost obligat prin cele două hotărâri civile.
Înscrisurile depuse de petent la dosar confirmă faptul că îndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin Sentința penală nr. 326/04.12.2001 a Tribunalului Argeș, secția penală, nu a avut loc decât parțial. Astfel, prin Sentința civilă nr. 2414/14.04.2006 a Judecătoriei sector 4 București, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Primăria Orașului Costești și a fost obligat pârâtul A. să plătească reclamantei suma de 8.008,03 RON reprezentând pretenții civile pe care aceasta le-a plătit creditorilor B., C., D., E., F. și G., care au procedat la executarea silită a părții responsabile civilmente, Primăria Orașului Costești. Prin Sentința civilă nr. 6076/05.11.2007 a Judecătoriei sector 4 București, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Primăria Orașului Costești și a fost obligat pârâtul A. să plătească reclamantei suma de 18.246,44 RON, reprezentând daune plătite de reclamantă către creditorii H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. și V.
Din considerentele sentințelor civile depuse de petent rezultă că acesta a achitat Primăriei Orașului Costești sumele la care a fost obligat de instanțele civile în urma acțiunilor în regres formulate în justiție de către partea responsabilă civilmente, sume pe care aceasta din urmă le-a achitat părților civile care au demarat procedurile de executare silită împotriva sa. La dosar nu s-a depus vreun înscris din care să rezulte că petentul a achitat părților civile, altele decât cele menționate expres în cele două sentințe civile, despăgubirile la care a fost obligat prin Sentința penală nr. 326/04.12.2001 a Tribunalului Argeș, secția penală. E adevărat că în considerentele Sentinței civile nr. 6076/05.11.2007 a Judecătoriei sector 4 București se reține susținerea reclamantei în sensul că a mai formulat anterior două astfel de cereri care au fost admise și puse în executare (Sentințele civile nr. 4580/2003 și nr. 8416/2006), pârâtul achitând toate sumele datorate după primirea somației de plată, însă la dosar aceste hotărâri nu sunt depuse, neputându-se decela numele părților civile cărora li s-au achitat despăgubirile civile.
Pe de altă parte, în condițiile în care în sentința penală de condamnare nu sunt menționate numele părților civile, ci se face trimitere la tabelele aflate în dosarul de urmărire penală, fiind individualizate filele aferente acestora, nu se poate, în mod obiectiv, verifica îndeplinirea condiției prevăzute în art. 168 lit. b) teza a II-a din C. pen., în lipsa atașării dosarului în care s-a pronunțat condamnarea, obligație prevăzută, în mod expres, după cum s-a mai arătat și anterior, în art. 531 din C. proc. pen.
Ulterior atașării dosarului în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 326/04.12.2001 a Tribunalului Argeș, secția Penală, instanța de fond urmează a verifica îndeplinirea condiției prevăzute în art. 168 lit. b) din C. pen. privind îndeplinirea obligațiilor civile de către petent, căruia îi revine obligația corelativă de a depune înscrisurile necesare în acest sens.
Având în vedere că nu s-a invocat de către petent împrejurarea avută în vedere de legiuitor în teza finală a art. 168 lit. b) din C. pen., respectiv în art. 534 din C. proc. pen., acesta afirmând că a plătit atât cheltuielile judiciare, cât și despăgubirile civile la care a fost obligat, nu se impune o analiză separată a acestor chestiuni.
Față de cele arătate, se constată că instanța de fond, cu încălcarea prevederilor art. 531 din C. proc. pen., a analizat în mod formal condițiile reabilitării judecătorești, fără a raporta, în mod efectiv și concret, dispozițiile prevăzute de art. 168 lit. b) din C. pen. la actele dosarului și înscrisurile depuse de petent. Toate aceste elemente sunt de natură a indica lipsa unei judecăți efective a cauzei, care nu poate fi suplinită de către instanța de control judiciar întrucât ar conduce la lipsirea părții de un grad de jurisdicție.
De asemenea, nu poate fi ignorată nici jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a stabilit că motivarea unei hotărâri constituie una dintre componentele dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. În acest sens, Înalta Curte apreciază că prin lipsa motivării hotărârii contestate se creează o restrângere disproporționată a dreptului la un proces echitabil care nu poate fi compensată prin analiza instanței de control judiciar.
Deși soluția de trimitere a prezentei cauze spre rejudecare la aceeași instanță nu se subsumează motivelor prevăzute expres în art. 425
1
alin. (7) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., instanța de control judiciar apreciază că soluția se impune pentru a garanta respectarea atât a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cât și a dreptului la două grade de jurisdicție în materie penală garantat de art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Față de cele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Pitești împotriva Sentinței penale nr. 54/F din 18 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie privind pe intimatul condamnat A.
Va desființa în totalitate sentința penală contestată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Pitești împotriva Sentinței penale nr. 54/F din 18 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul condamnat A.
Desființează în totalitate sentința penală contestată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 octombrie 2018.
Procesat de GGC - NN