ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 983/A din 7 noiembrie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2014:

Prin Sentința penală nr. 1882 din 3 noiembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Pitești în Dosarul nr. x/2014, în baza art. 182 alin. (2) din C. pen. 1969, art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. 1968, art. 5 C. pen. 2009, a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, faptă săvârșită la data de 30 noiembrie 2013/1 decembrie 2013, persoană vătămată fiind B..

În baza art. 65 C. pen. 1969, s-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b C. pen. 1969 pe o perioadă de 5 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. 1969, s-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b C. pen. anterior, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. 1969, art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. 1969, art. 5 C. pen. 2009, a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea liniștii și ordinii publice, faptă săvârșită la data de 30 noiembrie 2013/1 decembrie 2013.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. 1969, s-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b C. pen. anterior, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

S-a constatat că infracțiunile ce făceau obiectul dosarului erau concurente cu infracțiunea pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, termen de încercare fiind 2 ani prin Sentința penală nr. 782 din 20 aprilie 2017 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin neapelare la data de 9 mai 2017, în baza art. 97 C. pen. 2009, dispunându-se anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani stabilită prin această sentință.

În baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 38 și art. 39 lit. b) C. pen. 2009, s-a dispus contopirea pedepsei de 2 ani, anterior menționată, cu pedepsele aplicate prin decizie, inculpatul A. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul, în final, 6 ani și 4 luni închisoare, în condiții de detenție, conform art. 57 C. pen. 1968.

În baza art. 65 C. pen. 1969, s-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b C. pen. 1969 pe o perioadă de 5 ani, ca pedeapsă complementară.

Potrivit art. 71 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. 1969.

Conform art. 88 alin. (1) și art. 36 alin. (3) C. pen. 1969, s-a dedus din pedeapsa aplicată măsurile preventive executate de la 4 decembrie 2013 până la 15 aprilie 2014.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că faptele inculpatului A. (împreună cu alți trei inculpați) de a lovi persoana vătămată provocându-i acesteia leziuni ce au necesitat spre vindecare 2 - 3 zile îngrijiri medicale (persoană vătămată C.) și aproximativ 50 zile îngrijiri medicale, punând în primejdie viața victimei (persoană vătămată B.), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 180 alin. (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen., respectiv art. 194 alin. (1) lit. e) din C. pen. cu aplic art. 5 din C. pen., iar fapta de a tulbura ordinea și liniștea publică prin violențe comise împotriva persoanelor întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 371 din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. 1969, prima instanță a reținut că toți cei patru inculpați trimiși în judecată au săvârșit această infracțiune în modalitatea descrisa în rechizitoriu, fiind administrate probe suficiente pentru reținerea vinovăției lor în săvârșirea acestei infracțiuni. Aceasta rezultă din declarațiile martorilor audiați atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței, unde inculpații D. și E. au recunoscut faptul ca au lovit partea civilă B.

S-a avut în vede de către prima instanță că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii a constat în fapta inculpaților de lovire a victimei B., încadrarea fiind cea analizată mai sus; urmarea imediată o reprezintă vătămarea părții civile care a suferit leziuni ce i-au pus în primejdie viața, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și urmarea imediată rezultă din certificatul medico-legal coroborat cu probele administrate.

Instanța de fond a reținut că urmarea imediată, respectiv vătămarea numitului B. și punerea în primejdie a vieții sale, s-a produs ca urmare a elementului material reprezentat de acțiunea inculpatului de lovire de către toți cei patru inculpați.

Deși s-a invocat de inculpați faptul că, privite ut singuli, acțiunile unora din aceștia nu au fost în măsură să pună viața victimei în pericol, instanța de fond a respins aceasta apărare, toți cei patru inculpați fiind coautori la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala gravă.

Coautorii participă ocazional în baza unei legături subiective anterioare sau concomitente executării activității infracționale la săvârșirea aceleiași fapte. Coautorii trebuie să săvârșească fapta prevăzută de legea penală cu aceeași forma de vinovăție, nefiind necesar ca actele de executare ale fiecărui autor privite singular să producă urmarea imediata a infracțiunii. Fiecare act de violență conține un dinamism propriu, fizic și psihic, prin care participa la fapta, în ansamblu, demonstrând astfel unitatea structurală a acesteia.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. 1969, tulburarea liniștii sau ordinii publice, instanța de fond a reținut că și această infracțiune a fost săvârșită de cei patru inculpați, iar prin modalitatea de săvârșire a infracțiunii de lovire, în public, cu o agresivitate ieșită din comun, lovind victima și atunci când era în stare de inconștiență, la sol, s-a reținut că s-a produs un scandal public, martorii fiind șocați de cele întâmplate.

Instanța de fond a reținut, de asemenea, că toate faptele au fost săvârșite în concurs, iar infracțiunile de vătămare corporală gravă și tulburarea liniștii și ordinii publice au fost săvârșite cu reținerea circumstanței agravante prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969, de trei sau mai multe persoane împreună.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat, instanța de fond a avut în vedere și profilul infracțional al inculpaților și referatele de evaluare aflate la dosar, fila x și următoarele vol. IV, dosar instanță, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorilor, conduita după săvârșirea infracțiunilor și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, toate acestea rezultând din referatele de evaluare.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, prima instanță nu a reținut circumstanțe atenuante, având în vedere împrejurările săvârșirii faptelor, neexistând nicio împrejurare care poate constitui circumstanță atenuantă obligatorie.

În ceea ce-l privește pe inculpatul A., prima instanță a avut în vedere și modul cum acesta a fost perceput de persoanele din grupul său de cunoștințe, fiind prezentat ca o fire impulsivă, agresivă și care nu renunță la activitățile infracționale, ba chiar se laudă cu acestea.

Prima instanță a avut în vedere, global, faptul ca infracțiunile deduse judecății sunt deosebit de grave, având un impact deosebit, atât asupra victimelor, cât și asupra cetățenilor care au asistat la acestea, dar și repercusiuni privind percepția statului român ca nefiind un sat unde vizitatorii s-ar afla în siguranță.

Totodată, instanța de fond a reținut și faptul că inculpații au avut o atitudine oscilantă, de neasumare a responsabilității faptelor și de necolaborare în vederea aflării adevărului în cauză.

Împotriva sentinței primei instanțe, au declarat apel inculpații A., E. și D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, principalele motive de apel au vizat nelegalitatea administrării unor probe, greșita evaluare a acestora de către prima instanță, precum și greșita condamnare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestora.

Prin Decizia penală nr. 983/A din 7 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2014, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A., E. și D. împotriva Sentinței penale nr. 1882 din data de 3 noiembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Pitești, în Dosarul nr. x/2014.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

S-a reținut că prima instanță a administrat și a apreciat în mod corect probatoriul, inclusiv în raport cu Jurisprudența Curții Constituționale. În consecință, a constatat că nu sunt elemente de nelegalitate sub acest aspect.

Instanța de apel a reținut că, în mod corect, prima instanță a aplicat principiul legii penale mai favorabile, stabilind încadrarea juridică a faptelor pentru fiecare dintre inculpați. În această privință, nu s-a încălcat dreptul la apărare al inculpaților. Situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță, având în vedere ansamblul probelor administrate în această cauză. De asemenea, s-a constatat că, în mod corect, prima instanță a reținut vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., asupra părții vătămate B..

S-a apreciat că individualizarea judiciară a pedepselor este corectă pentru fiecare dintre inculpații apelanți, în raport cu criteriile prevăzute de lege și cu respectarea principiului proporționalității și s-a constatat că sentința primei instanțe este legală și temeinică.

Împotriva Deciziei penale nr. 983/A din 7 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2014, a formulat cerere de recurs în casație recurentul inculpat A., la data de 13 decembrie 2018, prin apărător ales, avocat F..

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul A. a solicitat admiterea recursului în casație, astfel cum a fost formulat și, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., casarea hotărârii atacate și să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

În esență, inculpatul a susținut că, pentru aplicarea sporului specific concursului de infracțiuni, instanța trebuia să calculeze sporul de 1/3 prin raportare la pedeapsa de 10 luni închisoare, stabilită anterior prin Sentința penală nr. 782 din 20 aprilie 2017, și nu prin raportare la pedeapsa greșit stabilită, de 2 ani închisoare.

Astfel, s-a arătat că, în loc să se aplice sporul fix de 1/3 din restul pedepselor cu închisoarea stabilite, s-a aplicat un spor mai mare de 1/3, depășindu-se limita legală de sancționare prevăzută de art. 39 din C. pen.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24 aprilie 2019, fiind stabilit termen pentru întocmirea raportului la data de 11 iunie 2019 și examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs.

Prin Încheierea din 11 iunie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 983/A din 7 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2014 și s-a fixat termen pentru judecarea pe fond a recursului în casație la data de 17 septembrie 2019, cu citarea intimatelor părți vătămate C., G. și a intimatului parte civilă B.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A., conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că Decizia penală nr. 983/A din 7 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești face parte dintre hotărârile ce pot fi atacate cu recurs în casație, iar cererea de recurs în casație a fost formulată de inculpatul A. în termenul prevăzut de lege, de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel (termenul de recurs în casație nu s-a împlinit pentru recurentul-inculpat, având în vedere că acestuia nu i-a fost comunicată decizia instanței de apel).

De asemenea, s-a constatat că cererea de recurs în casație îndeplinește cerințele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele părții care exercită recursul în casație (recurentul inculpat A.), domiciliul acestuia (inclusiv locul de detenție), hotărârea care se atacă (Decizia penală nr. 983/A, pronunțată de Curtea de Apel Pitești la data de 7 noiembrie 2018, în Dosarul nr. x/2014), cazul de recurs în casație pe care se întemeiază (art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.), motivarea acestuia (anterior expusă), precum și semnătura persoanei care exercită calea de atac (apărătorul ales al recurentului inculpat). De asemenea, s-a constatat că cererea de recurs în casație respectă dispozițiile art. 436 alin. (1) și (6) și art. 438 C. proc. pen.

Examinând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 983/A din 7 noiembrie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat având în vedere următoarele considerente:

Înalta Curte notează că potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod expres.

Instanța de casație nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Se mai reține că, în cazul admiterii recursului în casație, potrivit dispozițiilor art. 448 din C. proc. pen., instanța poate pronunța o soluție de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greșitei aplicări a legii, precum și rejudecarea cauzei de către instanța de apel ori instanța competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 438 din C. proc. pen.

Prin motivele de recurs în casație formulate inculpatul A. a invocat incidența cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. reglementează ca și caz de casare situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută/menținută prin hotărârea atacată, instanța de recurs nefiind abilitată de lege să analizeze cauza sub aspectul temeiniciei acesteia, să interpreteze probele în baza cărora s-a dispus soluția recurată.

Înalta Curte constată că instanța de fond, precum și instanța de apel în mod greșit au reținut că inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani prin Sentința penală nr. 782 din 20 aprilie 2017 pronunțată de Judecătoria Pitești, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 9 mai 2017, inculpatul fiind condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev de art. 336 alin. (1) din C. pen., 2 ani închisoare fiind termenul prev. de art. 91 din C. pen., stabilit pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Așadar, Înalta Curte constată că, în cauză, a rezultat o pedeapsă nelegală de 6 ani și 4 luni închisoare generată de reținerea greșit a pedepsei de 2 ani închisoare, în realitate aceasta fiind de 10 luni închisoare, pentru infracțiunea prev de art. 336 din C. pen., aplicată prin Sentința penală nr. 782 din 20 aprilie 2017 pronunțată de Judecătoria Pitești, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 9 mai 2017, precum și de aplicarea regulilor de la concursul de infracțiuni pentru toate cele trei pedepse, respectiv cea anterior menționată, precum și 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev de art. 182 alin. (2) din C. pen. din 1969 și 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev de art. 321 alin. (1) din C. pen. din 1969.

Astfel, se constată că instanța de fond și de apel au aplicat o pedeapsă nelegală pornind de la reținerea unei pedepse de 2 ani închisoare, în loc de 10 luni închisoare, precum și calculul greșit al sporului de pedeapsă, fiind incident cazul de recurs în casație prev de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În aceste condiții, fiind opozabil cazul de recurs în casație anterior menționat, Înalta Curte va proceda la o corectă expunere a pedepselor, respectiv 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen. din 1969, 2 ani închisoare și 10 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 336 din C. pen., aplicată prin Sentința penală nr. 782 din 20 aprilie 2017 pronunțată de Judecătoria Pitești, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 9 mai 2017. Astfel, aplicând regulile de la concursul de infracțiuni rezultă pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu, calculat ca fiind 1/3 din totalul celorlalte două, adică un spor de 11 luni și 10 zile închisoare

În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casație formulat inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 983/A din 7 noiembrie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2014.

Va desființa, în parte, decizia atacată și Sentința penală nr. 1882 din 3 noiembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Pitești, numai cu privire la recurentul A., și rejudecând, în aceste limite:

Constată că prin Sentința penală nr. 782 din 20 aprilie 2017 pronunțată de Judecătoria Pitești, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 9 mai 2017, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale prev. de art. 91 din C. pen., și nu la 2 ani închisoare, cum în mod greșit a reținut Judecătoria Pitești și Curtea de Apel Pitești.

Va descontopi pedeapsa principală de 6 ani și 4 luni închisoare în pedepsele componente pe care le va pune în individualitatea lor, respectiv 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) din C. pen. din 1969, 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev de art. 321 alin. (1) din C. pen. din 1969, 2 ani închisoare (reținută greșit, aceasta fiind de 10 luni închisoare) pentru infracțiunea prev. de art. 336 din C. pen., aplicată prin Sentința penală nr. 782 din 20 aprilie 2017 pronunțată de Judecătoria Pitești, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 9 mai 2017.

În baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 38 din C. pen. și art. 39 lit. b) din C. pen. va recontopi pedepsele de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) din C. pen. din 1969, 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen. din 1969 și 10 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 336 din C. pen., aplicată prin Sentința penală nr. 782 din 20 aprilie 2017 pronunțată de Judecătoria Pitești, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 9 mai 2017 în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care va adăuga sporul obligatoriu de 11 luni și 10 zile, pedeapsa rezultantă ce urmează a fi executată fiind de 5 ani, 11 luni și 10 zile închisoare.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei atacate care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 157 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 983/A din 7 noiembrie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2014.

Desființează, în parte, Decizia penală nr. 983/A din 7 noiembrie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2014 și Sentința penală nr. 1882 din 3 noiembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Pitești, numai cu privire la recurentul A., și rejudecând, în aceste limite:

Constată că prin Sentința penală nr. 782 din 20 aprilie 2017 pronunțată de Judecătoria Pitești, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 9 mai 2017, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev de art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale prev. de art. 91 din C. pen., și nu la 2 ani închisoare, cum în mod greșit a reținut Judecătoria Pitești și Curtea de Apel Pitești.

Descontopește pedeapsa principală de 6 ani și 4 luni închisoare în pedepsele componente pe care le pune în individualitatea lor astfel:

- 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev de art. 182 alin. (2) din C. pen. din 1969;

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev de art. 321 alin. (1) din C. pen. din 1969;

- 2 ani închisoare (reținută greșit, aceasta fiind de 10 luni închisoare) pentru infracțiunea prev de art. 336 din C. pen., aplicată prin Sentința penală nr. 782 din 20 aprilie 2017 pronunțată de Judecătoria Pitești, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 09 mai 2017;

În baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 38 din C. pen. și art. 39 lit. b) din C. pen. recontopește pedepsele de:

- 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev de art. 182 alin. (2) din C. pen. din 1969;

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev de art. 321 alin. (1) din C. pen. din 1969;

- 10 luni închisoare pentru infracțiunea prev de art. 336 din C. pen., aplicată prin Sentința penală nr. 782 din 20 aprilie 2017 pronunțată de Judecătoria Pitești, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 9 mai 2017;

în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de 11 luni și 10 zile, pedeapsa rezultantă ce urmează a fi executată fiind de 5 ani, 11 luni și 10 zile închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei atacate care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 157 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2019.

Procesat de GGC - LM