ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6672/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1208

din 10 decembrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, a fost admisă

cererea condamnatului I.P., în temeiul art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentințele

penale:

- nr. 225 din 27 aprilie

1999, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală și definitivă prin

decizia penală nr. 4778 din 21 decembrie 1999 a Curții Supreme de Justiție, secția

penală;

- nr. 272 din 4 iunie 1998,

pronunțată de Judecătoria Costești, județul Argeș, definitivă prin decizia

penală nr. 332/ R din 11 mai 2000, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

penală;

- nr. 1052 din 11 noiembrie

2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin

decizia penală nr. 199 din 14 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția I penală, sunt concurente.

S-au descontopit pedepsele

aplicate prin sentința penală nr. 271 din 4 iunie 1998, contopite prin sentința

penală nr. 1552 din 22 iunie 2000, pronunțată de Judecătoria Pitești și

sentința penală nr. 1952 din 11 noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția

I penală și s-au repus pedepsele în individualitatea lor inițială.

În baza art. 36 alin. (2) și

(3) C. pen., s-au contopit pedepsele ce urmează a fi executate și pentru care

nu a intervenit o cauză legală de neexecutare a pedepsei și anume:

- pedeapsa de un an

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 271 din 4 iunie 1998 de

Judecătoria Costești, Argeș, în baza art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.;

- pedeapsa de 4 ani și 6

luni închisoare aplicată în baza art. 254 alin. (1) C. pen. și 3 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.;

- pedeapsa de 2 ani

închisoare aplicată, în baza art. 291 C. pen., toate dispuse prin sentința

penală nr. 225 din 27 iunie 1999 a Tribunalului București, secția I penală;

- pedepsele aplicate prin

sentința penală nr. 1052 din 11 noiembrie 2002 așa cum au fost modificate prin

decizia penală nr. 1999 din 14 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția

I penală, respectiv: pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în baza art. 257 C.

pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.; un an închisoare aplicată în baza art. 290 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a dispus în temeiul art. 34

alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., ca petentul condamnat

să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un

spor de 4 luni închisoare, urmând a executa în total pedeapsa de 5 ani și 4

luni închisoare, și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și c) C. pen., în condițiile art. 57 și art. 66 C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C.

pen., s-a dedus din noua pedeapsă aplicată prin contopirea de față, perioada

executată începând cu 4 iulie 1998 și până la 2 mai 2001.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentințelor penale ale căror pedepse s-au contopit.

S-au anulat vechile mandate

de executare și s-a dispus emiterea unui nou mandat în acest scop.

În baza art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția I penală, la data de 7 noiembrie 2003 sub nr.

5562/2003, petentul condamnat I.P. a solicitat contopirea pedepselor aplicate

în diferite dosar, pentru fapte concurente, săvârșite mai înainte de

pronunțarea unor hotărâri definitive pentru vreuna din ele.

Astfel, prin sentința penală

nr. 225 din 27 aprilie 1999, pronunțată de Tribunalul București, secția I

penală, în dosarul nr. 23/1998, modificată prin decizia penală nr. 492 din 27

octombrie 1999 a Curții de Apel

b

ucurești,

secția I penală și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4778 din 12 decembrie

1999, pronunțată de C.S.J., secția penală, în dosarul nr. 4252/1999, petentul a

fost condamnat în baza art. 254 C. pen., la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni

închisoare și s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C.

pen., pe o durată de 3 ani, faptă săvârșită la 3 iulie 1998, prin sentința

penală nr. 271 din 4 iunie 1998, pronunțată de Judecătoria Costești – Argeș,

modificată prin decizia penală nr. 212 din 9 martie 2000 a Tribunalului Argeș și

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 332/ R din 11 mai 2005, pronunțată de

Curtea de Apel Pitești, petentul a fost condamnat la pedeapsa de un an

închisoare, în baza art. 215 alin. (2) C. pen., faptă săvârșită la data de 2

noiembrie 1996.

Prin sentința penală nr.

1552 din 22 iunie 2000, pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a dispus, după

descontopirea pedepselor aplicate prin sentințele penale nr. 225 din 27 aprilie

1999 a Tribunalului București, secția I penală și nr. 272 din 4 iunie 1998 a

Judecătoriei Costești – Argeș, astfel cum au rămas definitive și constatând că

infracțiunile sunt concurente, după ce a constatat grațierea unor pedepse și

pentru alte fapte care au făcut obiectul judecății prin hotărârile mai sus

analizate, s-a procedat la contopirea pedepselor, în baza art. 34 lit. b) C.

pen. și s-a dispus ca petentul condamnat I.P. să execute pedeapsa cea mai grea

de 4 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, deci în total,

pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute

de art. 64 lit. a) și c) C. pen.

A fost dedusă perioada

executată începând cu 4 iulie 1998 și în continuare.

Prin sentința penală nr. 1052

din 11 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, așa

cum a fost modificată prin decizia penală nr. 4963 din 4 noiembrie 2003,

pronunțată de C.S.J., secția penală, petentul a fost condamnat la 5 ani

închisoare, în baza art. 257 C. pen., faptă săvârșită în perioada iulie 1997 –

martie 1998.

În susținerea cererii,

petentul condamnat a depus sentințele penale și deciziile prin care au fost modificate

și ale căror pedepse aplicate solicită a fi contopite, iar din oficiu s-a

solicitat copie de pe sentința penală nr. 1052 din 22 iunie 2000 a Judecătoriei

Pitești, prin care s-a dispus contopirea primelor pedepse aplicate și situația

la zi din cazierul judiciar, care a fost comunicată la 28 noiembrie 2003.

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului, tribunalul a constatat că cererea petentului condamnat I.P.

este întemeiată și a admis-o, în temeiul art. 339 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

cu motivarea că infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală

nr. 225 din 27 aprilie 1999 a Tribunalului București, secția I penală; nr. 271

din 4 iunie 1998 a Judecătoriei Costești – Argeș și 1052 din 11 noiembrie 2002

a Tribunalului București, secția I penală, așa cum au rămas ele definitive,

sunt concurente.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat apel condamnatul I.P., solicitând desființarea

acesteia și deducerea din pedeapsa rezultantă a pedepsei de 4 ani și 10 luni

închisoare, pe care a executat-o.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, prin decizia penală nr. 33/ A din 21 ianuarie 2004, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de condamnatul I.P. împotriva sentinței penale nr.

1208 din 10 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I

penală.

Împotriva acestei decizii,

condamnatul I.P., în termenul legal, a declarat recurs, reluând motivele

invocate prin apel și anume a cerut ca în cadrul operațiunii de contopire, pe

care au efectuat-o instanțele, să nu i se mai aplice sporul de pedeapsă de 4

luni închisoare și apoi să i se deducă o perioadă de 4 ani și 10 luni, ce el o

socotește că a executat-o, potrivit art. 61 C. pen.

Recursul este nefondat.

Examinându-se hotărârea

atacată, în raport de criticile aduse de condamnat dar și potrivit textelor de

lege aplicabile în speță și anume, art. 34 lit. b) și art. 36 alin. (2) și (3) C.

pen., se constată că decizia din apel, ca de altfel și sentința penală, sunt

temeinice și legale și în consecință vor fi menținute.

Astfel, după ce s-a

constatat că infracțiunile pentru care recurentul a fost condamnat definitiv

prin sentințele penale susmenționate, sunt concurente, pedepsele respective au

fost contopite, aplicându-i-se cea mai grea de 5 ani închisoare, potrivit art. 34

lit. b) și art. 36 C. pen., sporită cu 4 luni închisoare și în acest mod, în

final, s-a dispus să execute 5 ani și 4 luni închisoare.

Primul motiv invocat de

recurent privitor la înlăturarea sporului de pedeapsă de 4 luni, se constată a

fi neîntemeiat, atâta vreme cât, acesta, a fost aplicat printr-o hotărâre

judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, nu putea fi omis și deci

legal s-a adăugat.

Cea de a doua critică, ce

vizează deducerea din pedeapsa rezultantă (în urma contopirii tuturor pedepselor)

în cea de 5 ani închisoare, a unei perioade de 4 ani și 10 luni închisoare,

socotită ca executată de condamnat, în baza art. 61 C. pen., de asemenea nu

poate fi primită, fiind total nelegală.

În speță, instanțele au

soluționat o cerere din partea unui condamnat, de contopire a mai multor

pedepse, aplicate prin diferite sentințe penale, rămase definitive și această

operație se aduce la îndeplinire potrivit textelor speciale și enunțate,

respectiv art. 34 lit. b) și art. 36 alin. (1) și (3) C. pen.

Potrivit art. 36 alin. (3) C.

pen., ori de câte ori, (cu ocazia contopirii pedepselor) se constată că

infractorul a executat în total sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea

anterioară, ceea ce s-a executat, se scade, (se deduce) din durata pedepsei rezultante,

pentru infracțiunile concurente, cerință legală respectată în totalitate de

cele două instanțe.

Deci, din pedeapsa

rezultantă de 5 ani și 4 luni închisoare, s-a dispus corect deducerea

(scăderea) perioadei efectiv executate de recurent, de la 4 iulie 1998 la 2 mai

2001.

Susținerile sale cu privire

la aplicarea art. 61 C. pen., text ce reglementează instituția „liberării

condiționate” (precum și a aprecierii stării de recidivă a infractorilor) nu

pot avea nici o aplicabilitate în speță, față de cele analizate.

Altfel spus, pretențiile

recurentului de aplicare ale art. 61 C. pen., ar duce la încălcarea

prevederilor exprese ale art. 36 alin. (3) C. pen., singurul text de lege ce

arată, care este perioada ce se poate scădea, din pedeapsa rezultantă, pe care

o are de executat un infractor, după ce i se contopesc mai multe pedepse

aplicate, pentru infracțiuni concurente.

Potrivit celor examinate,

recursul declarat de condamnatul I.P. va fi respins ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și

dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul I.P., împotriva deciziei penale nr. 33 din 21

ianuarie 2004, a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat

la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 decembrie 2004.