ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4854/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 213 din 28 februarie 2003, Tribunalul București a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul M.C. și în baza art. 449 C. proc. pen.: - descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată petentului-condamnat M.C.

prin sentința penală nr. 978 din 19 noiembrie 1999 a Judecătoriei sector 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 1524 din 28 septembrie 2000 a Curții de Apel București, și repune în individualitatea lor cele două pedepse de câte 3 ani închisoare aplicate în baza art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu referire la art. 27 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., precum și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2376 din 5 octombrie 1994 a Judecătoriei Arad, devenită executabilă ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.

- repune în individualitatea ei pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată petentului-condamnat M.C., prin sentința penală nr. 1297 din 12 iulie 2001 a Judecătoriei sector 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 1533 din 8 octombrie 2001 a Tribunalului București, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., precum și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2376 din 5 octombrie 1994 a Judecătoriei Arad, devenită executabilă ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei. - repune în individualitatea ei pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată petentului condamnat M.C.

prin sentința penală nr. 282 din 22 martie 1999 a Judecătoriei sector 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 831 din 14 iunie 1999 a Tribunalului București, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., precum și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2376 din 5 octombrie 1994 a Judecătoriei Arad, devenită executabilă ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei. - repune în individualitatea ei pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată petentului-condamnat M.C.

prin sentința penală nr. 296 din 26 aprilie 2001 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 5552 din 13 decembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., precum și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2376 din 5 octombrie 1994 a Judecătoriei Arad, devenită executabilă ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei. Constată că fapta săvârșită la data de 18 noiembrie 1997 pentru care petentul M.C.

a fost condamnat prin sentința penală nr. 1207 din 12 iulie 2001 a Judecătoriei sector 3 București, faptă săvârșită la data de 15 din 16 noiembrie 1997 pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 282 din 22 martie 1999 a Judecătoriei sector 3 București, fapta săvârșită în perioada 24 decembrie - 28 decembrie 1997 pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 978 din 19 noiembrie 1999 a Judecătoriei sector 3 București și faptele săvârșite la data de 11 decembrie 1997, 13 decembrie 1997, 8 ianuarie 1998, 3 februarie 1998, 12 februarie 1998 și 21 februarie 1998 pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 296 din 26 aprilie 2001 a Tribunalului București, secția I penală, sunt acte materiale ale aceleiași infracțiuni de complicitate la furt calificat în forma continuată prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 13 C. pen. (9 acte materiale). În baza art. 449 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., petentul condamnat M.C. urmează să execute pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat în forma continuată (9 acte materiale) prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen. Constată că infracțiunea de complicitate la furt calificat în forma continuată prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 13 C. pen. (9 acte materiale) este concurența cu infracțiunea săvârșită în perioada 29 iulie – 20 august 1997 și pentru care petentul a fost condamnat în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu referire la art. 27 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 978 din 19 noiembrie 1999 a Judecătoriei sector 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 1524 din 28 septembrie 2000 a Curții de Apel București.

În baza art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2376 din 5 octombrie 1994 a Judecătoriei Arad și dispune executarea în întregime a acesteia alături de pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen., astfel încât, petentul condamnat M.C. va executa o pedeapsă de 9 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2376 din 5 octombrie 1994 a Judecătoriei Arad și dispune executarea în întregime a acesteia, alături de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 978 din 19 noiembrie 1999 a Judecătoriei sector 3 București pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu referire la art. 27 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., astfel încât, petentul condamnat M.C. va executa o pedeapsă de 5 ani închisoare. În baza art. 36 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele de 9 ani închisoare și de 5 ani închisoare (fapta din perioada 29 iulie – 20 august 1997) și aplică petentului condamnat M.C.

pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, pe care o sporește cu un an închisoare, astfel încât, în final, petentul condamnat va executa o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (1) C. pen., aplică petentului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 36 alin. (3) C. pen., scade din durata pedepsei aplicate perioada executată și anume durata reținerii timp de 24 ore din data de 8 mai 1994 și începând din data de 22 februarie 1998 la zi. În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen., interzice petentului condamnat drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata înscrisă în art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., menține starea de detenție a petentului condamnat. Anulează vechile mandate de executare (M.E.P.I. nr. 418 din 18 ianuarie 2002 emis de Tribunalul București, secția I penală, M.E.P.I. nr. 2594 din 12 octombrie 01, M.E.P.I. nr. 1278 din 5 octombrie 2000 și M.E.P.I. nr. 390 din 12 iulie 1999 emise de Judecătoria sector 3 București) și dispune emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa aplicată în urma contopirii efectuate. În baza art. 35 alin. (4) C. pen., menține măsurile de siguranță dispuse prin sentința penală nr. 1207 din 12 iulie 2001 a Judecătoriei sector 3 București, sentința penală nr. 978 din 19 noiembrie 1999 a Judecătoriei sector 3 București și sentința penală nr. 296 din 26 aprilie 2001 a Tribunalului București, secția I penală (obligarea petentului condamnat M.C.

la tratament medical până la însănătoșire, confiscarea specială de la petent, în folosul statului, a sumei de 100.000 lei și confiscarea specială, în folosul statului, a sumei de 600.000 lei) pe care le cumulează. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, din care suma de 150.000 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției rămân în sarcina acestuia.

Instanța a reținut că infracțiunile pentru care petiționarul a fost condamnat prin cele 4 hotărâri definitive, cu excepția celei săvârșită într-o noapte din perioada 29 iulie – 20 august 1997 și care a făcut obiectul judecății, alături de alte infracțiuni, pentru care s-a dispus condamnarea prin sentința penală nr. 978/1999 a Judecătoriei sectorului 3 București, sunt acte materiale (9) ale aceleiași unități infracționale sub forma infracțiunii continuate, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen., pentru care i-a aplicat pedeapsa de 7 ani închisoare.

Această unitate infracțională, apreciază instanța-se află în concurs cu infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și pentru care a fost condamnat la 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 978 din 19 noiembrie 1999 a Judecătoriei sectorului 3 București. Cele două infracțiuni, astfel cum au fost reținute, au fost săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepse de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2376 din 5 octombrie 1994 a Judecătoriei Arad, așa încât, în baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării acesteia și alăturarea pedepsei de 2 ani celor de 7 ani și respectiv 3 ani închisoare, condamnatul urmând să execute 9 ani închisoare și, respectiv, 5 ani închisoare.

În sfârșit, făcând aplicația art. 36 alin. (2) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse, de 9 ani și, respectiv 5 ani, au fost contopite, condamnatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, sporită cu un an, în total 10 ani închisoare. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, care a criticat-o pentru greșita revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, măsură care era luată în cauză și pentru fragmentarea activității infracționale, toate faptele constituind acte materiale ale aceleiași infracțiuni, precum și condamnatul, care a criticat sporul de un an adăugat.

Prin decizia penală nr. 291 din 28 mai 2003, Curtea de Apel București a admis apelurile declarate, a desființat hotărârea criticată și, rejudecând: - a descontopit pedepsele rezultante, în pedepsele componente, stabilite prin sentințele penale nr. 282/1999 a Judecătoriei sector 3 București, nr. 978/1999 a Judecătoriei sector 3 București, nr. 296/2001 a Tribunalului București și nr. 1207/2001 a Judecătoriei sectorului 3 București; - a constatat că faptele pentru care petiționarul a fost condamnat prin aceste hotărâri constituie acte materiale ale infracțiunii continuate prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - a fost menținută revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2376/1994 a Judecătoriei Arad, urmând, ca în final, petiționarul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Au fost menținute și măsurile de siguranță luate prin sentința penală nr. 296/2001 a Tribunalului București, sentința penală nr. 978/1999 a Judecătoriei sector 3 București și sentința penală nr. 1207/2001 a Judecătoriei sector 3 București. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București care a criticat-o pentru omisiunea de a se pronunța asupra sporului de un an adăugat de instanța de fond pentru pluralitatea de infracțiuni, prin menținerea sau înlăturarea, spor de pedeapsă care se impunea a fi menținut, precum și de către inculpat, nemotivat în scris, dar susținut oral, în sensul înlăturării sporului adăugat. Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că motivele de recurs invocate se întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., însă nu sunt fondate. Prin desființarea sentinței penale nr. 213 din 28 februarie 2003 a Tribunalului București urmare admiterii apelurilor parchetului și condamnatului, instanța de control judiciar a infirmat în totalitate dispozițiile acestei hotărâri, inclusiv a sporului de un an închisoare, adăugat pentru pluralitatea de infracțiuni reținută, pluralitate care, prin recalificarea faptelor, în sensul caracterizării acestora ca acte materiale ale aceleiași infracțiuni, nu a mai existat.

Procedând la individualizarea sancțiunii în raport cu unitatea infracțională sub forma infracțiunii continuată, care a inclus toate faptele care au făcut obiectul sentințelor penale nr. 282 din 22 martie 1999 a Judecătoriei sector 3 București, nr. 978 din 19 noiembrie 1999 a Judecătoriei sector 3 București, nr. 296 din 16 aprilie 2001 a Tribunalului București și nr. 1207 din 12 iulie 2001 a Judecătoriei sector 3 București, instanța de apel ținând seama de dispozițiile art. 42 și art. 43 C. pen., a stabilit și aplicat o pedeapsă 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., care reflectă pericolul social ridicat al unității infracționale, precum și periculozitatea făptuitorului.

Pedeapsa, astfel cum a fost stabilită, la care a fost alăturată cea de 2 ani închisoare, a cărei suspendare condiționată a executării a fost revocată, este necesară realizării scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și funcțiilor sale de constrângere și reeducare, nejustificându-se nici majorarea, nici reducerea acesteia. Pentru cele ce preced recursurile parchetului și condamnatului urmează să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de condamnatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 291 din 28 mai 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondate. Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2003.