ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4854/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4854/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 213 din 28

februarie 2003, Tribunalul București a admis cererea de contopire a pedepselor

formulată de condamnatul M.C. și în baza art. 449 C. proc. pen.:

- descontopește pedeapsa rezultantă

de 5 ani închisoare aplicată petentului-condamnat M.C. prin sentința penală nr.

978 din 19 noiembrie 1999 a Judecătoriei sector 3 București, definitivă prin

decizia penală nr. 1524 din 28 septembrie 2000 a Curții de Apel București, și

repune în individualitatea lor cele două pedepse de câte 3 ani închisoare

aplicate în baza art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1)

lit. a), g) și i) C. pen., cu referire la art. 27 C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen., precum și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 2376 din 5 octombrie 1994 a Judecătoriei Arad, devenită executabilă

ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.

- repune în individualitatea ei

pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată petentului-condamnat M.C., prin sentința

penală nr. 1297 din 12 iulie 2001 a Judecătoriei sector 3 București, definitivă

prin decizia penală nr. 1533 din 8 octombrie 2001 a Tribunalului București,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art.

208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen., precum și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 2376 din 5 octombrie 1994 a Judecătoriei Arad, devenită

executabilă ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării

pedepsei.

- repune în individualitatea ei

pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată petentului condamnat M.C. prin sentința

penală nr. 282 din 22 martie 1999 a Judecătoriei sector 3 București, definitivă

prin decizia penală nr. 831 din 14 iunie 1999 a Tribunalului București, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208

alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen., precum și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 2376 din 5 octombrie 1994 a Judecătoriei Arad, devenită executabilă

ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.

- repune în individualitatea ei

pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată petentului-condamnat M.C. prin sentința

penală nr. 296 din 26 aprilie 2001 a Tribunalului București, secția I penală,

definitivă prin decizia penală nr. 5552 din 13 decembrie 2001 a Curții Supreme

de Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

13 C. pen., precum și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 2376 din 5 octombrie 1994 a Judecătoriei Arad, devenită executabilă

ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.

Constată că fapta săvârșită la data

de 18 noiembrie 1997 pentru care petentul M.C. a fost condamnat prin sentința

penală nr. 1207 din 12 iulie 2001 a Judecătoriei sector 3 București, faptă

săvârșită la data de 15 din 16 noiembrie 1997 pentru care petentul a fost

condamnat prin sentința penală nr. 282 din 22 martie 1999 a Judecătoriei sector

3 București, fapta săvârșită în perioada 24 decembrie - 28 decembrie 1997 pentru

care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 978 din 19 noiembrie

1999 a Judecătoriei sector 3 București și faptele săvârșite la data de 11

decembrie 1997, 13 decembrie 1997, 8 ianuarie 1998, 3 februarie 1998, 12

februarie 1998 și 21 februarie 1998 pentru care petentul a fost condamnat prin

sentința penală nr. 296 din 26 aprilie 2001 a Tribunalului București, secția I

penală, sunt acte materiale ale aceleiași infracțiuni de complicitate la furt

calificat în forma continuată prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art.

208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen. (9 acte

materiale).

În baza art. 449 alin. (1) lit. c)

C. proc. pen., petentul condamnat M.C. urmează să execute pedeapsa de 7 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat în

forma continuată (9 acte materiale) prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la

art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen.

Constată că infracțiunea de

complicitate la furt calificat în forma continuată prevăzută de art. 26 C.

pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și

art. 13 C. pen. (9 acte materiale) este concurența cu infracțiunea săvârșită în

perioada 29 iulie – 20 august 1997 și pentru care petentul a fost condamnat în

baza art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit.

a), g) și i) C. pen., cu referire la art. 27 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., la 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 978 din 19 noiembrie

1999 a Judecătoriei sector 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 1524

din 28 septembrie 2000 a Curții de Apel București.

În baza art. 83 C. pen., revocă

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 2376 din 5 octombrie 1994 a Judecătoriei Arad și

dispune executarea în întregime a acesteia alături de pedeapsa de 7 ani

închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C.

pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și

art. 13 C. pen., astfel încât, petentul condamnat M.C. va executa o pedeapsă de

9 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., revocă

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 2376 din 5 octombrie 1994 a Judecătoriei Arad și

dispune executarea în întregime a acesteia, alături de pedeapsa de 3 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 978 din 19 noiembrie 1999 a

Judecătoriei sector 3 București pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a),

g) și i) C. pen., cu referire la art. 27 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen., astfel încât, petentul condamnat M.C. va executa o pedeapsă de 5 ani

închisoare.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele de 9 ani

închisoare și de 5 ani închisoare (fapta din perioada 29 iulie – 20 august

1997) și aplică petentului condamnat M.C. pedeapsa cea mai grea de 9 ani

închisoare, pe care o sporește cu un an închisoare, astfel încât, în final,

petentul condamnat va executa o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen.,

aplică petentului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen.,

scade din durata pedepsei aplicate perioada executată și anume durata reținerii

timp de 24 ore din data de 8 mai 1994 și începând din data de 22 februarie 1998

la zi.

În baza art. 357 alin. (3) C. proc.

pen., interzice petentului condamnat drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.,

pe durata înscrisă în art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen.,

menține starea de detenție a petentului condamnat.

Anulează vechile mandate de

executare (M.E.P.I. nr. 418 din 18 ianuarie 2002 emis de Tribunalul București,

secția I penală, M.E.P.I. nr. 2594 din 12 octombrie 01, M.E.P.I. nr. 1278 din 5

octombrie 2000 și M.E.P.I. nr. 390 din 12 iulie 1999 emise de Judecătoria

sector 3 București) și dispune emiterea unui nou mandat de executare pentru

pedeapsa aplicată în urma contopirii efectuate.

În baza art. 35 alin. (4) C. pen.,

menține măsurile de siguranță dispuse prin sentința penală nr. 1207 din 12

iulie 2001 a Judecătoriei sector 3 București, sentința penală nr. 978 din 19

noiembrie 1999 a Judecătoriei sector 3 București și sentința penală nr. 296 din

26 aprilie 2001 a Tribunalului București, secția I penală (obligarea petentului

condamnat M.C. la tratament medical până la însănătoșire, confiscarea specială

de la petent, în folosul statului, a sumei de 100.000 lei și confiscarea

specială, în folosul statului, a sumei de 600.000 lei) pe care le cumulează.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, din care suma de 150.000 lei

reprezintă onorariul avocatului din oficiu, avansat din fondurile Ministerului

Justiției rămân în sarcina acestuia.

Instanța a reținut că infracțiunile

pentru care petiționarul a fost condamnat prin cele 4 hotărâri definitive, cu

excepția celei săvârșită într-o noapte din perioada 29 iulie – 20 august 1997

și care a făcut obiectul judecății, alături de alte infracțiuni, pentru care

s-a dispus condamnarea prin sentința penală nr. 978/1999 a Judecătoriei

sectorului 3 București, sunt acte materiale (9) ale aceleiași unități

infracționale sub forma infracțiunii continuate, prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C.

pen., pentru care i-a aplicat pedeapsa de 7 ani închisoare.

Această unitate infracțională,

apreciază instanța-se află în concurs cu infracțiunea prevăzută de art. 26 C.

pen., raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și pentru care a fost condamnat la 3 ani

închisoare prin sentința penală nr. 978 din 19 noiembrie 1999 a Judecătoriei

sectorului 3 București.

Cele două infracțiuni, astfel cum au

fost reținute, au fost săvârșite în termenul de încercare al suspendării

condiționate a executării pedepse de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 2376 din 5 octombrie 1994 a Judecătoriei Arad, așa încât, în baza

art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării

acesteia și alăturarea pedepsei de 2 ani celor de 7 ani și respectiv 3 ani

închisoare, condamnatul urmând să execute 9 ani închisoare și, respectiv, 5 ani

închisoare.

În sfârșit, făcând aplicația art. 36

alin. (2) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse, de 9 ani și,

respectiv 5 ani, au fost contopite, condamnatul urmând să execute pedeapsa cea

mai grea, de 9 ani închisoare, sporită cu un an, în total 10 ani închisoare.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, care a criticat-o

pentru greșita revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 2

ani închisoare, măsură care era luată în cauză și pentru fragmentarea

activității infracționale, toate faptele constituind acte materiale ale

aceleiași infracțiuni, precum și condamnatul, care a criticat sporul de un an

adăugat.

Prin decizia penală nr. 291 din 28

mai 2003, Curtea de Apel București a admis apelurile declarate, a desființat

hotărârea criticată și, rejudecând:

- a descontopit pedepsele

rezultante, în pedepsele componente, stabilite prin sentințele penale nr.

282/1999 a Judecătoriei sector 3 București, nr. 978/1999 a Judecătoriei sector

3 București, nr. 296/2001 a Tribunalului București și nr. 1207/2001 a

Judecătoriei sectorului 3 București;

- a constatat că faptele pentru care

petiționarul a fost condamnat prin aceste hotărâri constituie acte materiale

ale infracțiunii continuate prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208

– art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia l-a

condamnat la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- a fost menținută revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 2376/1994 a Judecătoriei Arad, urmând, ca în final,

petiționarul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Au fost menținute și măsurile de

siguranță luate prin sentința penală nr. 296/2001 a Tribunalului București,

sentința penală nr. 978/1999 a Judecătoriei sector 3 București și sentința

penală nr. 1207/2001 a Judecătoriei sector 3 București.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București care

a criticat-o pentru omisiunea de a se pronunța asupra sporului de un an adăugat

de instanța de fond pentru pluralitatea de infracțiuni, prin menținerea sau

înlăturarea, spor de pedeapsă care se impunea a fi menținut, precum și de către

inculpat, nemotivat în scris, dar susținut oral, în sensul înlăturării sporului

adăugat.

Verificând hotărârea atacată pe baza

materialului de la dosar, Curtea constată că motivele de recurs invocate se

întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct.

14 C. proc. pen., însă nu sunt fondate.

Prin desființarea sentinței penale

nr. 213 din 28 februarie 2003 a Tribunalului București urmare admiterii

apelurilor parchetului și condamnatului, instanța de control judiciar a

infirmat în totalitate dispozițiile acestei hotărâri, inclusiv a sporului de un

an închisoare, adăugat pentru pluralitatea de infracțiuni reținută, pluralitate

care, prin recalificarea faptelor, în sensul caracterizării acestora ca acte

materiale ale aceleiași infracțiuni, nu a mai existat.

Procedând la individualizarea

sancțiunii în raport cu unitatea infracțională sub forma infracțiunii

continuată, care a inclus toate faptele care au făcut obiectul sentințelor

penale nr. 282 din 22 martie 1999 a Judecătoriei sector 3 București, nr. 978

din 19 noiembrie 1999 a Judecătoriei sector 3 București, nr. 296 din 16 aprilie

2001 a Tribunalului București și nr. 1207 din 12 iulie 2001 a Judecătoriei

sector 3 București, instanța de apel ținând seama de dispozițiile art. 42 și

art. 43 C. pen., a stabilit și aplicat o pedeapsă 8 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., care

reflectă pericolul social ridicat al unității infracționale, precum și

periculozitatea făptuitorului.

Pedeapsa, astfel cum a fost

stabilită, la care a fost alăturată cea de 2 ani închisoare, a cărei suspendare

condiționată a executării a fost revocată, este necesară realizării scopului

prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și funcțiilor sale de constrângere și

reeducare, nejustificându-se nici majorarea, nici reducerea acesteia.

Pentru cele ce preced recursurile

parchetului și condamnatului urmează să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de condamnatul M.C. împotriva

deciziei penale nr. 291 din 28 mai 2003 a Curții de Apel București, secția I

penală, ca nefondate.

Obligă pe recurent să plătească

statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 octombrie 2003.