ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4986/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1047 din 31

octombrie 2002, pronunțată în dosarul nr. 3428/2002, Tribunalul București,

secția a II-a penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice și

în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm.

C. pen., art. 13 și art. 74 lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 C. pen.,

a condamnat, printre alții, pe inculpatul M.A. la două pedepse cu închisoarea

de un an, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 20,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., art. 99 și urm. C. pen.,

art. 13 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 6

luni.

În baza dispozițiilor art. 211 alin.

(2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 13 și

art. 74 lit. a) și e) C. pen., raportat la art. 76 C. pen., a condamnat pe

inculpatul M.A. la o pedeapsă de un an și 2 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 – art. 64

C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit.

a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de un an, 6 luni

și un an și 2 luni aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul M.A. să

execute pedeapsa cea mai grea de un an și 2 luni închisoare, cu aplicarea art.

71 – art. 64 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., a fost

dedusă prevenția și pentru inculpatul M.A. de la data de 21 decembrie 2001 la

zi și în baza art. 350 C. proc. pen., i-a fost menținută starea de arest.

S-a luat act că părțile vătămate

T.V., I.A.F., T.M. și N.I. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea sumei de 600.000 lei de la inculpatul M.A.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 19 decembrie 2001,

inculpații M.A. și A.A.M. i-au sustras prin amenințare părții vătămate T.M.

suma de 30.000 lei.

În cursul aceleiași zile, inculpații

M.A. și M.G.V., prin același mod de operare, și-au însușit suma de 600.000 lei

de la partea vătămată T.V., intenționând să sustragă bani și de la N.I., pe

care l-au controlat în buzunare în acest scop.

Ulterior, s-a mai reținut că cei doi

inculpați M.A. și M.G.V., l-au deposedat prin amenințare pe partea vătămată

I.A.F. de o haină pe care au vândut-o contra sumei de 600.000 lei, cheltuind o

parte din bani la o sală de jocuri.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, considerând nelegale

pedepsele aplicate inculpaților M.A. și M.G.V., pentru tentativă la

infracțiunea de tâlhărie și sub aspectul cuantumului acestora, apreciate fiind

ca prea blânde și inculpații A.A.M., M.A. și M.G.V. care au solicitat redozarea

pedepselor, inculpatul M.A. solicitând și achitarea pentru o infracțiune de

tâlhărie pe care a susținut că nu a comis-o.

Prin decizia penală nr. 107/ A din

25 februarie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis

apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a casat parțial hotărârea

și, pe fond, a înlăturat aplicarea circumstanțelor atenuante, prevăzute de art.

74 și art. 76 C. pen., pentru inculpații M.A. și M.G.V.

În temeiul art. 211 alin. (2) lit.

a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 și art. 13 C. pen., instanța

a condamnat, printre alții, pe inculpatul M.A. la două pedepse de câte 2 ani și

6 luni închisoare, fiecare pentru două fapte.

În baza art. 20, raportat la art.

211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 și art.

13 C. pen., instanța a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de un an și

3 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni

închisoare.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului M.A., iar în baza art. 88 C. pen., a fost dedusă prevenția pentru

acesta de la 21 decembrie 2001 la zi.

Au fost respinse ca nefondate

apelurile inculpaților.

Împotriva deciziei pronunțată au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând

hotărârea pentru nelegalitate, sub aspectul omisiunii instanței de apel de a se

pronunța cu privire la una din faptele comise de inculpatul M.A. și inculpații,

care au solicitat casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței

instanței de fond prin care s-au reținut în favoarea lor circumstanțe

atenuante.

Prin decizia penală nr. 4177 din 2

octombrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1953/2003, Curtea Supremă de

Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București, a casat decizia atacată numai cu privire la omisiunea

instanței de apel de a se pronunța cu privire la infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 C.

pen., art. 74 și art. 76 C. pen. și art. 13 C. pen., referitor la inculpatul

M.A. și a trimis cauza spre rejudecare, sub acest aspect, la instanța de apel.

S-au respins, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații A.A.M., M.A. și M.G.V.

Prin decizia penală nr. 295 din 20

aprilie 2004, pronunțată în dosarul 902/2004, Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

București împotriva sentinței penale nr. 1047 din 31 octombrie 2002 pronunțată

de Tribunalul București, secția II-a penală, în dosarul 3428/2002.

A desființat în parte sentința

penală și, rejudecând în fond, a majorat pedeapsa de un an și 2 luni

închisoare, aplicată inculpatului M.A. la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen.,

cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 13 C. pen.

A descontopit pedeapsa rezultantă de

2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 107/ A din 25

februarie 3003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în pedepsele

componente.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și

art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, respectiv trei

pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare și o pedeapsă de un an și 3 luni

închisoare, urmând ca inculpatul să execute 2 ani și 6 luni închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul M.A. sub aspectul redozării pedepsei aplicate, lăsând la

aprecierea instanței soluționarea acestuia.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată, sub

aspectul invocat de inculpat se constată că, în ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de control judiciar a avut în

vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de

pericol social sporit al faptelor apreciat în concret, împrejurările în care

acestea au fost săvârșite, consecințele acestora în plan social, persoana inculpatului,

care a manifestat persistență infracțională prin comiterea a patru infracțiuni

de tâlhărie, din care doar una a rămas în faza de tentativă, circumstanțele

personale ale inculpatului, faptul că acesta nu are antecedente penale, că era

elev la momentul comiterii infracțiunilor, precum și conduita procesuală a

inculpatului, sunt împrejurări care nu pot determina recunoașterea unor

circumstanțe atenuante, astfel încât se constată că pedeapsa aplicată a fost

just individualizată în raport de dispozițiile art. 52 C. pen. și nu se impune

redozarea acesteia.

Ca atare, după verificarea cauzei și

în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr.

295 din 20 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 decembrie 2001 la 20

februarie 2003.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

octombrie 2004.