ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1761/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1274 din 20

decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-au

dispus următoarele:

În baza art. 211 alin. (2) lit. a),

b), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul

B.C.M. zis „B.” la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen.,

a mai fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71

– art. 64 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 33 – art.

34 C. pen. și s-a dispus contopirea pedepselor, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani închisoare.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus reținerea din 15 aprilie 2000 și arestarea de la 28

noiembrie 2001 la zi.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a),

b), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul

G.I. zis „J.” la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen.,

a mai fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71

– art. 64 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 33 – art.

34 C. pen. și s-a dispus contopirea pedepselor, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 ani închisoare.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 12 februarie

2002 la zi.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 14 și art. 15, raportat

la art. 346 C. proc. pen., s-a constatat parțial acoperit prin restituire

prejudiciul produs părții vătămate S.M., respectiv 5.000.000 lei, reprezentând

contravaloarea inelului de 15 gr. aur.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea sumei de 40.000.000 lei, reprezentând contravaloarea

celorlalte bunuri sustrase, pentru care partea vătămată nu s-a mai constituit

parte civilă, respectiv câte 20.000.000 lei de la fiecare inculpat.

Au mai fost obligați inculpații la

câte 5.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut în fapt următoarea situație.

În noaptea de 17 decembrie 1998, cei

doi inculpați, împreună cu alți 3 participanți, respectiv V.G., I.Șt. și o

persoană rămasă neidentificată, au pătruns în locuința părții vătămate S.M. și

prin amenințare și violență, au deposedat-o de bijuteriile din aur pe care le

avea în casă, de suma de 1.000.000 lei și telefonul mobil.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații B.C.M.

și G.I.

Parchetul critică soluția pentru

încălcarea dispozițiilor art. 357 alin. (3) C. proc. pen., în raport de

pedepsele rezultante, pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 65 C. pen.,

în raport cu pedeapsa rezultantă și pentru greșita individualizare a

pedepselor, în sensul că sunt mult prea blânde în raport cu pericolul social al

faptelor, circumstanțele personale ale inculpaților și incidența

circumstanțelor prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatul B.C.M. a solicitat

achitarea sa în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., având în vedere

că era în stare de ebrietate și în subsidiar, redozarea pedepsei.

Inculpatul G.I. a solicitat

redozarea pedepsei aplicate, având în vedere circumstanțele reale și personale.

Verificând sentința atacată, pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, curtea de apel constată că

primul și al doilea motiv de apel formulat de parchet sunt întemeiate, în

sensul că pedeapsa accesorie, deși decurge din dispozițiile legale, trebuie

menționate expres la pedeapsa rezultantă.

Că, de asemenea, pedeapsa

complementară a interzicerii unor drepturi trebuie aplicată pe lângă fiecare

pedeapsă în parte, urmând ca în baza  art. 35 C. pen., acestea să fie

contopite.

Individualizarea pedepselor, care

constituie al treilea motiv de apel, nu a fost primită, întrucât s-a apreciat

că instanța a respectat dispozițiile art. 72 C. pen., aplicând pedepse

corespunzătoare, care își pot atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Apelurile inculpaților s-a apreciat

a fi nefondate, întrucât solicitarea de achitare în baza art. 10 alin. (1) lit.

d) C. proc. pen., motivată de starea de beție a inculpatului B.C.M. nu poate fi

primită, nefiind vorba de o beție involuntară, care ar avea alte consecințe

privind răspunderea penală.

Așa fiind, prin decizia penală nr.

218 din 17 aprilie 2003, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București.

S-a desființat parțial sentința

penală nr. 1274 din 20 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul București,

secția a II-a penală și pe fond:

S-au descontopit pedepsele

rezultante de 7 ani și 6 ani închisoare, aplicate inculpaților B.C.M. și G.I.,

în pedepsele componente.

În baza art. 65 C. pen., s-a

interzis fiecărui inculpat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe timp de câte 5 ani, pe lângă pedepsele de 7 ani închisoare, aplicată

inculpatului B.C.M. și de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului G.I., pentru

infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f) C. pen., cu

art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34

lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., inculpatul B.C.M. va executa 7 ani

închisoare cu art. 71 – art. 64 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., conform art. 65 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34

lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., inculpatul G.I. va executa 6 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen., 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., conform art. 65 C. pen.

S-a dedus prevenția inculpatului

B.C.M. din 15 aprilie 2000 și de la 28 noiembrie 2001 la zi, iar pentru

inculpatul G.I. de la 12 februarie 2002 la zi.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

S-au respins ca nefondate apelurile

inculpaților.

Împotriva acestei decizii au

formulat recursul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații

G.I. și B.C.M.

Parchetul a criticat decizia sub

trei aspecte:

- Greșita încadrare juridică a

faptelor;

- Netemeinicia pedepsei aplicate

inculpaților;

- Greșita aplicare a măsurii de

siguranță a confiscării speciale.

Cu privire la încadrarea juridică se

susține că în mod greșit s-a reținut și infracțiunea de violare de domiciliu,

prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., care se regăsește ca circumstanță de

agravare în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. f) C.

pen.

Cât privește pedepsele aplicate, se

apreciază că, acestea sunt insuficiente pentru a-și atinge scopul prevăzut de

art. 52 C. pen.

Cât privește aplicarea dispozițiilor

art. 118 lit. d) C. pen., se susține că greșit s-a confiscat suma de 40.000.000

lei de la inculpați, în condițiile în care ea reprezintă valoarea estimată a

prejudiciului suferit de partea vătămată și nu folosul cert obținut de

inculpați, acesta fiind de 1.000.000 lei.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate examinate prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct.

17, 14 și 17

1

C. proc. pen., cât și din oficiu potrivit alin. (3) al

aceluiași articol, constată că recursurile sunt fondate.

Luând în examinate primul motiv de

recurs, se constată că este fondat, dat fiind faptul că într-adevăr, pătrunderea

într-o locuință și sustragerea unor bunuri din acest loc, prin violență și

amenințare, constituie o împrejurare agravantă a infracțiunii de tâlhărie și

deci fapta de violare de domiciliu în atare situație, este absorbită de

infracțiunea de tâlhărie calificată, pierzându-și astfel autonomia, a le reține

pe amândouă ca infracțiuni, ar însemna în condițiile de fapt expuse, o dublă

incriminare.

Și motivul de recurs ce privește

individualizarea pedepsei este fondat.

Într-adevăr, față de motivul concret

în care s-a conceput fapta, față de atitudinea deosebit de agresivă a

inculpaților, de atitudinea procesuală a acestora și nu în ultimul rând de

circumstanțele personale ale inculpaților, care nu sunt încadrați în muncă și

au suferit condamnări în minorat, impune a se aplica acestora pedepse mai

severe.

Câr privește aplicarea dispozițiilor

art. 118 lit. d) C. pen., întrucât din probatoriu nu rezultă cu certitudine

sumele de bani obținute de inculpați urmare a valorificării bunurilor sustrase,

singura sumă stabilită exact fiind cea de 1.000.000 lei, care a fost sustrasă

din locuința părții vătămate S.M., se justifică confiscarea doar a acestei

sume.

Așa fiind, pentru considerentele

expuse, urmează ca în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.,

să se admită recursurile formulate, să se caseze atât decizia penală nr. 218

din 17 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, cât și

sentința penală nr. 1274 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția

a II-a penală, numai cu privire la greșita încadrare juridică dată faptelor, la

pedepsele aplicate și la greșita aplicare a măsurii de siguranță a confiscării

speciale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații G.I. și B.C.M.

împotriva deciziei penale nr. 218 din 17 aprilie 2003 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Casează hotărârea pronunțată, precum și sentința

penală nr. 1274 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a

penală, numai cu privire la greșita încadrare juridică dată faptelor, la

pedepsele aplicate și la greșita aplicare a măsurii de siguranță a confiscării

speciale.

Înlătură prevederile art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen.

Schimbă încadrarea juridică din

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și

f), cu art. 13 C. pen. și infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de

art. 192 alin. (2) C. pen., într-o singură infracțiune de tâlhărie, prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C.

pen., text de lege în baza căruia îi condamnă pe inculpații la câte 8 ani

închisoare.

Menține pedepsele de câte 5 ani a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Înlătură măsura confiscării de la

inculpatul G.I. a sumei de 20 milioane lei și reduce suma confiscată de la

inculpatul B.C.M., la un milion lei.

Menține celelalte dispoziții.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpatului B.C.M., reținerea de o zi din 15 aprilie 2000 și perioada

arestării preventive de la 28 noiembrie 2001 la 31 martie 2004, iar pentru

inculpatul G.I., perioada arestării preventive de la 12 februarie 2002 la 31

martie 2004.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 martie 2004.