ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3868/2005

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 327 din 4 aprilie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, au fost hotărâre următoarele: A respins cererea de schimbare a încadrării juridice privind pe inculpatul D.M. din art. 215 alin. (3), (4) și (5) C. pen. și art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., în art. 215 alin. (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 215 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., formulată de reprezentantul parchetului. În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării agravantei, prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen.

și reținerea dispozițiilor, prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen., pentru toți inculpații. În baza art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul O.D. la 4 pedepse de câte 4 ani închisoare fiecare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., pe o perioadă de 4 ani. În baza art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., același inculpat a fost condamnat la 2 pedepse de câte 4 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) pe o perioadă de 4 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 16 din Legea nr. 87/1994 l-a condamnat pe același inculpat la 2 pedepse de câte 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., pe o perioadă de 4 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni sporită cu un an, în final având de executat 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., pe o perioadă de 4 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 20 august 1998 la 26 august 1998. În baza art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.V.

la 2 pedepse de câte 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., recurentul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., a aplicat pe lângă fiecare pedeapsă principală, pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., pe o perioadă de 4 ani. În baza art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat-o pe inculpata M.D., la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complimentară a interzicerii dreptului, prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.M. la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., a aplicat pe lângă fiecare pedeapsă principală și pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa complimentară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.C. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani. În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 20 august 1998 la zi. În baza art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul Șt.A. la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., pe o perioadă de 4 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 292 C. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., pe o perioadă de 4 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul H.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. A luat act că părțile vătămate SC F.P.

SRL și SC C. SRL Brașov nu s-au constituit părți civile. În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpatul O.D. sumele obținute în urma săvârșirii infracțiunilor: 45.391.000 lei, de la inculpatul P.C. suma de 16 milioane lei; de la inculpatul P.V., suma de 7.716.071 lei și de la inculpatul D.M. suma de 50 milioane lei. Au fost obligați în solidar inculpații P.V., O.D. și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.P. SRL la plata sumei de 74.327.500 lei și dobânda legală către partea civilă SC C.R. Olt cu sediul în comuna Redea, Județul Olt. A fost obligat inculpatul O.D. în solidar cu SC S.I. SRL la plata sumei de 126.260.000 lei și dobânda legală către partea civilă SC L.I.

SRL cu sediul în București și în solidar cu SC O.I. SRL la plata sumei de 60.296.100 lei și dobânda legală către partea vătămată SC A.P. SRL cu sediul în comuna Voluntari. Au fost obligați în solidar inculpații O.D., D.M. și M.D. în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC O.I. SRL la plata sumei de 897.032.070 lei și dobânda legală către partea vătămată SC A. SRL cu sediul în Timișoara. Au fost obligați în solidar inculpații O.D., Șt.A. în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC L.C.C. la plata sumei de 1.105.930.000 lei și dobânda legală către partea vătămată SC G.M.T. SRL cu sediul în București. A fost respinsă cererea de instituire a sechestrului asigurător pe bunurile inculpaților O.D.

și Șt.A. formulată de SC G.M.T. SRL Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat. Instanța de fond, analizând materialul probator ce a fost analizat în cauză a reținut în sarcina inculpaților vinovățiile pentru următoarea situație de fapt: În perioada august 1997 – noiembrie 1998, inculpații au indus în eroare mai multe societăți comerciale, de la care au ridicat bunuri în valoare de peste 2,5 miliarde lei, pe care le-au valorificat, iar banii rezultați au fost însușiți de inculpați. Modalitatea de comitere a înșelăciunilor a fost identică în toate cazurile. Astfel, inculpatul O.D., singur sau însoțit de unul dintre inculpați, se prezenta la sediul societății comerciale și se recomanda ca fiind reprezentantul unei societăți, lăsând oferte pentru cumpărarea de produse.

În realitate, societatea comercială, al cărei reprezentant afirma inculpatul O.D. că este, își încetase de mult activitatea, astfel că nu mai avea disponibil în cont. Modalitatea de plată propusă de învinuit era fila C.E.C. sau biletul de ordin, scadente la un interval cuprins între 7 și 20 zile, fie achitarea unui avansa modic, în raport cu valoarea mărfurilor contractate și emiterea unei file C.E.C. scadentă în intervalele menționate. Se utiliza această modalitate de plată întrucât societatea în numele căreia se emitea fila C.E.C. nu avea disponibil în cont, iar pe de altă parte obținerea acestor termene de grație oferea inculpaților posibilitatea de a valorifica mărfurile dobândite. Procedându-se la maniera arătată au fost înșelate un număr de 7 societăți comerciale; C.E.C.

- urile fără acoperire și biletele la ordin, fiind emise în numele SC M.P. SRL Sighetu Marmației (asociat unic inculpatul P.V.), SC S.I.E. SRL și O.I. SRL (administrator inculpatul O.D.), SC O.I. SRL Mogoșoaia (administrator inculpata D.M. Maria) și SC ANDRE ULAX COM SRL (administrator Șt.A.). C.E.C. - uri fără acoperire emise în numele SC M.P. SRL Sighetu Marmației. SC M.P. SRL a fost autorizată să funcționeze prin sentința penală nr. 253 din 24 decembrie 1993 a Judecătoriei Sighetu Marmației, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului din Județul Maramureș, la data de 18 ianuarie 1994, sub nr. J.24/19/1994, asociat unic și administrator al societății a fost numit inculpatul P.V. De deschiderea conturilor s-a ocupat inculpatul O.D.

Deși între SC M.P. SRL și inculpatul O.D. nu a existat nici-un raport juridic din modul de lucru stabilit, a rezultat că acesta a acționat ca un asociat cu puteri depline fiind în realitate administratorul de fapt al societății care realiza activitatea comercială a acesteia, pentru desfășurarea activității inculpatul O.D. a avut la dispoziție actele societății, carnete C.E.C., facturiere, delegații, evidențe fiscale, precum și coli de diferite mărimi, semnate în alb de inculpatul P.V. și ștampilate cu ștampila societății, utilizate de inculpatul O.D. atât pentru rezolvarea activității curente de contractare cât și pentru întocmirea unor documente care să justifice destinația ulterioară a mărfurilor achiziționate.

Înșelăciunea comisă a inculpații P.V., O.D. și H.I. în dauna societății C.R. SRL Județul Olt. În luna iunie 1998, inculpatul P.V. l-a cunoscut pe martorul G.I. căruia i-a adresat rugămintea de a-i acorda sprijin în derularea afacerilor comerciale în zona Olteniei, în sensul depistării de societăți comerciale de la care SC M.P. SRL să achiziționeze mărfuri. Una dintre aceste societăți a fost SC C.R. județul Olt care dispunea de stocuri mari de cereale și era dispusă să încheie un contract de vânzare – cumpărare cu SC M.P. SRL în condițiile propuse de inculpați. În scopul încheierii contractului, în luna iulie 1998, inculpații O.D., H.I. însoțiți de martorii G.I. și G.G. s-a deplasat la Redea unde, la data de 22 iulie 1998, s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare nr. 21, contract semnat pentru SC M.P.

SRL de inculpatul O.D., iar din partea vânzătorului de C.M. Obiectul contractului îl constituia achiziționarea de către SC M.P. SRL, în perioada 23 – 26 iulie 1998, a cantității de 100 tone orz la prețul de 750 lei/kg și 100 tone grâu la prețul de 1000 lei/kg. Părțile contractante au convenit ca plata să se facă printr-o filă C.E.C. emisă de către cumpărător scadentă în termen de 10 zile de la data ultimei livrări. Cunoscând faptul că SC M.P. SRL nu are disponibil în cont inculpatul O.D. a înmânat contabilei R.V. de la SC C.R., fila C.E.C. C 028-0001435, emisă de B.C.A., care era semnată și ștampilată în alb de către inculpatul P.V. s-a convenit ca după livrarea produselor, funcționarii societății beneficiare să completeze pe fila C.E.C.

suma ce urma a fi achitată. Pentru ridicarea cerealelor inculpatul O.D. a completat pentru inculpatul H.I. o delegație și o delegație de ridicare, folosind pentru aceasta hârtii semnate în alb de către inculpatul P.V. În baza acestei împuterniciri, deși avea cunoștință de faptul că SC M.P. SRL, nu putea achita contravaloarea cerealelor ca urmare a lipsei disponibilului în contul bancar, inculpatul H.I. a ridicat de la SC C.R. Olt în valoare de 65.332.500 lei și 40.000 kg. grâu, în valoare de 40.000.000 lei pe care le-a transportat și depozitat într-o comună situată la 14 km de Redea. De aici, o parte din cereale au fost valorificate, prin intermediul martorilor G.I. și G.G. la Fabrica de bere A. din Râmnicu Vâlcea, banii rezultați fiind utilizați la achitarea cheltuielilor de transport și în interesul personal al învinuiților.

Din dispoziția inculpatului O.D. cantitatea de 41,30 kg orez în valoare de 31.035.000 lei a fost transportată de către inculpatul H.I. la depozitul de cereale al SC A. Caracal unde a fost găsită de lucrătorii de poliție și restituită SC C.R. Inculpații au recurs la acest mod de depozitare succesivă a cerealelor, înainte de valorificare, pentru ca partea vătămată, în momentul în care ar fi constatat lipsa disponibilului în cont să nu-i poată depista în vederea recuperării contravalorii mărfurilor livrate; de altfel anterior introducerii la plată a filei C.E.C. funcționarii societății furnizoare au aflat de la o altă societate comercială din comuna Armășești că SC M.P. SRL nu este solvabilă, motiv pentru care au sistat livrarea de cereale.

Așa se explică de ce inculpații nu au intrat în posesia întregii cantități de cereale contractate. Întrucât din valoarea totală a cerealelor livrate SC C.R. județul Olt a recuperat 31.035.000 lei; reprezentând contravaloarea cerealelor restituite în timpul urmăririi penale, s-a constituit parte civilă cu suma de 93.069.621 lei. La începutul lunii iulie 1998, inculpatul P.C. le-a propus inculpaților P.V. și O.D. să încheie un contract cu SC F.P. SRL Scornicești, Județul Olt, oferindu-se să le pună la dispoziție suma de 12 milioane lei pentru acontare. Inculpatul P.C. cunoștea situația financiară a SC M.P. SRL anterior împrumutându-le acestora suma de bani în valută. Inculpații P.V. și O.D. au acceptat propunerea inculpatului P.C.

precum și condițiile puse de acesta: contractul să fie încheiat numai cu SC F.P., iar împrumutul să fie restituit în produse achiziționate, dar valoarea lor să fie de 16 milioane lei. La data de 3 iulie 1998, inculpatul O.D. s-a prezentat la sediul SC F.P. în calitate de reprezentant al SC M.P. SRL și a încheiat cu reprezentanții acesteia un contract având obiect furnizarea cantității de 20 tone conserve de carne lunar. În aceeași zi, în baza facturii fiscale 0163252/1998 SC F.P. SRL a livrat conserve de carne în valoare de 79.107.072 lei. Inculpatul O.D. semnând factura menționată, a achitat suma de 10.000.000 lei din banii împrumutați de inculpatul P.C., iar pentru diferență a completat fila C.E.C.

028 – 0001432 emisă de B.C.A., convenind cu vânzătorul ca dată scadentă 13 iulie 1998. Completarea filei C.E.C. s-a făcut în condițiile în care în contul SC M.P. SRL nu exista disponibil bancar, societatea fiind în interdicție bancară. Produsele obținute în condițiile descrise au fost transportate cu autovehiculul condus de martorul M.I. în București, fiind depozitate la domiciliul martorei S.E. și recepționate la destinație de către inculpații P.V. și O.D. Din mărfurile contractate, inculpatul O.D. în numele SC M.P. SRL a livrat SC K.C. SRL Brașov mărfuri în valoare de 45.391.984 lei conform facturii fiscale din 11 iulie 1998, iar restul au fost valorificate fără documente legale de către inculpatul P.V.

la diverse cunoștințe. Sumele de bani rezultate din valorificarea conservelor obținute de SC F.P. au fost utilizate de inculpați în interes personal, astfel încât, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 59.107.702 lei. C.E.C. - uri fără acoperire și bilete la ordin emise în numele SC S.I.E. SRL București și SC O.I. SRL. La data de 9 decembrie 1991, Judecătoria sectorului 3 București a autorizat constituirea SC S.I.E. SRL București, ai cărei asociați fondatori au fost inculpatul O.D. și cetățenii americani S.A. și T.S. Ulterior, în anul 1996, prin act adițional la contractul și statutul de societate, sediul societății a fost mutat în București. Pe lângă calitatea de administrator în cadrul SC S.I.E.

SRL, inculpatul O.D. întrunea și calitatea de asociat unic și administrator al SC O.I. SRL, autorizată să funcționeze prin SC NR. 3123 bis din 25 ianuarie 1994 a Tribunalului București și înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J.40.4240 din 8 martie 1994. Sediul social al acestei societăți a fost identic cu al SC I.E. SRL, respectiv, str. Lotrioara. Profitând de această împrejurare, inculpatul O.D. a comis în maniera arătată, alte infracțiuni de înșelăciune, C.E.C. - urile fără acoperire sau bilete la ordin fiind emise în numele celor două societăți la care era administrator. Înșelăciunea comisă de inculpatul O.D. în dauna SC O.I. SRL București. La data de 26 august 1997, în calitate de administrator al SC S.I.E.

SRL, inculpatul O.D. a încheiat cu SC L.I. SRL, contractul nr. 1502, având ca obiect vânzarea eșalonată a 300.000 bucăți saci polipropilenă, la prețul de 1070 lei/buc. Părțile contractante au convenit ca plata să se facă de cumpărător prin ordin de plată în maxim 10 zile de la ridicarea mărfii. În baza acestui contract, cu factura nr. 4589081 din 26 iulie 1997, inculpatul O.D. a ridicat cantitatea de 100.000 saci în valoare de 126.260 lei. Pentru valorificarea lor, inculpatul O.D. a apelat la ajutorul martorilor I.M. și I.M., cu care convenit ca, în urma valorificării să-i ofere un comision, convenție care nu s-a materializat în nici un act. Conform înțelegerii, inculpatul O.D. a transportat la sediul R. SRL din Nanov, județul Teleorman, 57.500 saci, pe care i-a lăsat în custodia martorului D.I., loc care îi fusese indicat de martorul I.M.

Din această cantitate, la data de 5 septembrie 1997, martorul I.M. a ridicat și valorificat cu prețul de 13.200.000 lei cantitatea de 20.000 saci. Suma rezultată din valorificare a fost utilizată de martor în interes personal, fără a înmâna inculpatului comisionul convenit. La data de 9 septembrie 1997, din aceeași cantitate au fost ridicați de către martorul I.M., 35.000 saci și predați SC R. SRL Galați, împrejurare comunicată și inculpatului O.D. Întrucât SC R. SRL nu a achitat contravaloarea sacilor primiți în condițiile arătate, inculpatul O.D. i-a recuperat și transportându-i în București, unde i-a valorificat banii obținuți, utilizându-i în interes personal. Aceeași destinație au primit-o atât restul de marfă cât și banii obținuți din valorificarea acesteia.

inculpatul O.D. neachitând societății furnizoare nici o sumă de bani. Expirând termenul limită pentru achitarea mărfii livrate SC L.I. SRL a solicitat inculpatului în mai multe rânduri achitarea debitului, iar în condițiile în care acesta nu a dat curs solicitărilor, la data de 25 septembrie 1997, s-a adresat Judecătoriei sectorului 2 pentru notificarea și somarea debitorului la plata sumei de 126.260.000 lei, sumă cu care s-a și constituit parte civilă în timpul urmăririi penale. Pentru a justifica în fața societății furnizoare neplata mărfurilor ridicate, inculpatul O.D. a întocmit o serie de acte la data de 17 septembrie 1997 dată la care SC L.I.

SRL a solicitat pentru prima oară achitarea datoriei, i-a trimis acesteia un fax prin care solicita returnarea celor 100.000 saci livrați la 26 august 1997, din cauza dificultăților pe care le întâmpina la valorificarea lor, la 2 octombrie 1997 trimite un nou fax prin care comunică faptul că marfa livrată la 26 august 1997 face obiectul unui litigiu cu societatea la care a fost lăsată în custodie, litigiu care se află în atenția organelor de urmărire penală. În realitate, inculpatul formulase plângere împotriva martorului I.M., solicitând restituirea contravalorii celor 57.000 saci predați acestuia, din care, practic, acesta recuperase 35.000 saci.

În cauză, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de I.M., sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune, pentru recuperarea diferenței de 200.000 saci, învinuitul urmând a promova o acțiune civilă, nematerializată ulterior de acesta; la data de 29 septembrie 1997 (data la care s-a făcut notificarea la Judecătoria sectorului 2 București), inculpatul O.D. a întocmit factura nr. 2752163 din 25 septembrie 1997, prin care se certifica livrarea a 42.500 saci în valoare de 54.162.000 lei către SC S. SRL din localitatea Costiui, județul Maramureș. Cercetările efectuate în cauză au evidențiat că SC S. SRL și-a încetat activitatea din anul 1996 și nu au avut în dotare un autovehicul cu numărul de înmatriculare înscris în factură.

Administratorul societății, P.V. a confirmat faptul că, pe inculpatul O.D. l-a cunoscut, în anul 1997, prin intermediul inculpatului P.V., dar nu a încheiat cu acesta nici un fel de afaceri, factura menționată fiindu-i necunoscută. Pe de altă parte, inculpatul O.D. cu prilejul confruntării sale cu martorul P.V. a declarat că mărfurile au fost facturate unei alte persoane, al cărui nume nu-l cunoștea, dar care s-a recomandat ca administrator al SC S. SRL Costiui, Maramureș. Prin toate acestea, inculpatul O.D. a încercat să acrediteze ideea că nu și-a respectat obligația contractuală de plată a prețului, datorită faptului că a livrat marfa unor societăți comerciale care nu i-a achitat contravaloarea ei pentru ca la o eventuală plângere să se apere prin faptul că este un litigiu comercial, datorat unor cazuri de forță majoră.

În realitate, este vorba de o faptă penală, întrucât inculpatul a cunoscut din momentul încheierii contractului că SC S.E. SRL nu avea în cont disponibilul necesar pentru achitarea mărfurilor contractate. Înșelăciunea comisă de inculpatul O.D. în dauna SC A.P. SRL Voluntari. La data de 28 iulie 1998, inculpatul O.D., în calitate de administrator al SC O.I. SRL București, a încheiat cu SC A.P. SRL Voluntari, reprezentată de administratorul E.E., contractul nr. 14, având ca obiect vânzare-cumpărarea cantității de 800 tone orz la prețul de 650 lei/kg. S-a stabilit drept condiție de livrare, franco depozit furnizor S. Slatina, Județul Olt, iar ca termene de livrare 500 tone pe perioada 29 - 31 august 1998; 30 tone între 10 - 13 august 1998. Părțile contractante au stabilit ca plata să se facă prin bilet la ordin scadent la 10 zile de la livrarea produselor, deși inculpatul O.D.

avea cunoștință de faptul că societatea al cărui asociat unic și administrator era, nu avea în cont disponibilul necesar. Conform clauzelor contractuale, SC A.P. SRL Voluntari a livrat în baza facturilor nr. 265756 din 28 iulie 1998 și nr. 0265761 din 15 august 1998 cantitate de 730.000 kg orz, în valoare de 629.398.000 lei. Pentru această sumă, la data de 28 iulie 1998, inculpatul O.D. a emis un bilet la ordin, scadent la data de 24 august 1998. La scadență, societatea vânzătoare a introdus la plată biletul la ordin, dar B.I.R., sucursala București, unde plătitorul avea deschis contul, a acceptat la plată numai suma de 255.000 lei cât avea disponibil în cont SC O.I. SRL și a refuzat la plată diferența de 629.143.000 lei.

Din orzul contractat, inculpatul O.D. a livrat 226.600 kg la Fabrica de bere SC H.I. din Hațeg, iar diferența a fost lăsată în depozitele închiriate din localitatea Curtișoara și Circea, intenționând să le valorifice la Fabrica de bere A. din Râmnicu Vâlcea. În cursul urmăririi penale au fost restituite părții vătămate cantitățile de orz depozitate în vederea valorificării și au fost virate în contul acesteia sumele de bani datorate de SC H.I. Hațeg, astfel încât a rămas nerecuperată numai suma de 60.296.101 lei, sumă cu care SC A.P. SRL Voluntari nu s-a constituit parte civilă. Infracțiunile de evaziune fiscală comise de inculpatul O.D. în calitate de administrator al SC O.I. SRL și SC S.I.E.

SRL. Cercetările efectuate atât de Garda Financiară cât și de lucrătorii de poliție au evidențiat faptul că cele două societăți la care inculpatul O.D. era administrator, respectiv SC O.I. SRL și SC S.I.E. SRL nu mai funcționau la sediul declarat din București, de la începutul anului 1997, când expirase contractul de închiriere al spațiului. Schimbarea sediului social nu a fost comunicată de inculpat organelor fiscale, împiedicând astfel verificarea evidențelor contabile ale celor două societăți și încălcând prevederile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 87/1994. Deși inculpatul a declarat că personal a ținut evidența contabilă a celor două societăți comerciale, nu a putut-o prezenta organelor de control, ceea ce conduce la ideea inexistenței unei astfel de evidențe și reprezintă o încălcare a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 82/1991.

C.E.C. - urile fără acoperire și biletele la ordin emise în numele SC O.I. SRL Mogoșoaia. SC O.I. Mogoșoaia a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J.40.1626 din 15 ianuarie 1993, având inițial un număr de cinci asociați, cetățeni români. Ulterior, au avut loc modificări în structura asociaților și statutului societății, astfel încât, de la 1 octombrie 1995, asociat unic al acesteia a devenit inculpata M.D. Sediul social a fost stabilit la Mogoșoaia. La data de 17 ianuarie 1997, a împuternicit pe inculpatul D.M. să efectueze o parte din activitățile specifice administratorului, acte de administrare curentă, operațiuni bancare, sens în care i-a acordat drept de semnătură în bancă, încheierea, modificarea și rezilierea de contract de orice persoană fizică sau juridică.

În această calitate, inculpatul D.M. l-a contactat pe inculpatul O.D., solicitându-i sprijin în contractarea de carne în vederea valorificării, fiind convins că acesta, datorită prestanței pe care o are (fost diplomat de carieră), cu ușurință îi poate convinge pe viitorii parteneri de afaceri cu privire la bonitatea firmei pe care o reprezenta. Înșelăciunea săvârșită de inculpatul O.D., D.M. și M.D. în dauna SC A. SRL Timișoara. La data de 14 iulie 1998, în calitate de reprezentant al SC O.I. SRL deși nu exista un act înscris în acest sens, inculpatul O.D. a încheiat contractul nr. 43 cu SC A. SRL Timișoara reprezentat de directorul G.F. Obiectul contractului îl constituie vânzarea-cumpărarea de carne de porc la prețul de 16.500 lei/kg fără TVA.

Părțile contractante au convenit ca recepția mărfii să fie făcută la sediul vânzătorului, după încărcarea în mijlocul de transport pe baza recepției cantitative și calitative. De asemenea, au convenit ca plata mărfii să se facă de cumpărător în termen de 7-10 zile de la data emiterii facturii de către vânzător. În derularea contractului, conform facturilor nr. 599612, 599616, 599167 din 15 și 16 iulie 1998, SC A. SRL Timișoara a livrat SC O.I. SRL Mogoșoaia cantitatea de 48.978 lei carcasă de porc, în valoare de 897.032.070 lei care ulterior a fost valorificată de către inculpați, iar banii rezultați au fost folosiți în interes personal. Pentru plata cărnii contractate, inculpatul O.D. a predat societății vânzătoare fila C.E.C.

A 028-007678 în sumă de 897.032.070 lei – emisă de SC O.I. SRL și semnată de inculpatul D.M. cu termen scadent la 27 iulie 1998. În momentul emiterii și predării filei C.E.C. atât inculpatul O.D. și inculpații M.D. și D.M. cunoșteau faptul că societatea emitentă nu avea disponibil în contul deschis la B.C.A., sucursala București. Acesta a fost și motivul pentru care fila C.E.C. a fost refuzată, la plată la data de 3 august 1998, când a fost introdusă la plată de către SC A. SRL Timișoara. În aceste condiții, reprezentanții părții vătămate au contactat telefonic pe inculpați, solicitându-le plata mărfii livrate, dar au fost amânate sub diverse pretexte, până când au încetat să mai răspundă la numerele de telefon comunicate în momentul încheierii contractului.

În scopul sustragerii de la eventualele verificări inculpata M.D. a cesionat părțile sociale deținute la SC O.I. SRL Mogoșoaia, martorului P.D. care prin act adițional la contractul de societate a devenit noul administrator, iar sediul social a fost stabilit în București. Verificările efectuate în cauză au stabilit că la noua adresă nu funcționează nici o societate comercială, iar locatarul P.D. care în acte figurează ca administrator, este o persoană handicapată, suferind de oligofrenie, care nu a încheiat nici un fel de acte în legătură cu SC O.I. SRL Mogoșoaia și care nu a posedat un act de identitate cu datele înscrise în contractul de cesiune. De altfel, un astfel de buletin de identitate, așa cum a rezultat din verificările efectuate nu a fost eliberat de nici o unitate de poliție de pe raza municipiul București.

După cesionarea părților sociale, inculpata M.D. și inculpatul D.M. au dispărut de la domiciliu fiind dați în urmărire generală. Înșelăciunea săvârșită de inculpatul M.D. în dauna SC C. SRL Brașov. Între inculpatul D.M. și martorul D.M. s-au derulat mai multe afaceri în urma cărora inculpatul a contractat mai multe datorii față de acesta. Pentru achitarea datoriilor, deși se afla în interdicție bancară datorită emiterii unor C.E.C. - uri fără acoperire, la 23 noiembrie 1998, inculpatul i-a înmânat martorului un bilet la ordin pentru suma de 50 milioane lei pe care l-a ștampilat, semnat și avalizat, scadent la 3 decembrie 1998, precizând că poate să-l introducă oricând în circuitul bancar. Biletul la ordin emis în numele SC O.I.

SRL Mogoșoaia al cărui împuternicit era, iar inculpatul a ascuns beneficiarului ordinului situația financiară a societății. Ulterior, martorul D.M. a convenit cu directorul general al SC C. SRL Brașov – S.I., să-i înmâneze biletul la ordin în schimbul unui ordin de compensare (bon de energie) în valoare de 50 milioane lei. Acest schimb a fost generat de faptul că debitorii SC C. SRL Brașov își achitase datoriile numai cu bonuri de energie, astfel încât societatea era în criză de lichidități. Fiind introdus la plată, biletul la ordin emis de inculpatul D.M. a fost refuzat la plată de către B.C.A., datorită lipsei disponibilului în conturile societății. Înșelăciunea săvârșită de inculpatul Șt.A.

și inculpatul O.D. prin C.E.C. - uri fără acoperire emise în numele SC A.U.C. SRL în dauna SC G.M.T. SRL. Inculpatul Șt.A., administrator al SC A.U.C. SRL l-a contactat pe inculpatul O.D., propunându-i să-l ajute la încheierea unor contracte cu diverse societăți comerciale, întrucât acesta din urmă datorită prestanței, studiilor superioare și relațiilor personale reușea să convingă cu ușurință partenerii de afaceri de seriozitatea și bonitatea firmei pe care o reprezenta. În materializarea acestei înțelegeri cei doi inculpați s-au prezentat la sediul SC G.M.T. SRL unde au negociat cu administratorul acesteia, N.V. la încheierea unui contract, având ca obiect vânzarea-cumpărarea cantității de 1000 tone porumb boabe și 300 tone orz furajer, depozitate în Portul Constanța și C. Giurgiu, S. Chiriacu.

Conform prevederilor contractului în baza facturilor nr. 7507308 și nr. 7507309 din 6 mai 1998, SC G.M.T. SRL a livrat SC A.U.C. SRL cantitățile contractate. Pentru marfa livrată inculpații au înmânat reprezentanților societății vânzătoare file C.E.C. 01900000432, pentru suma de 361.120.000 lei și D 019 00000433, pentru suma de 744.210.000 lei completate de inculpatul O.D. și semnate, ștampilate de inculpatul Șt.A., deși ambii cunoșteau faptul că societatea nu are în cont disponibil necesar. Pentru câștigarea încrederii părții vătămate în cazul în care ar fi verificat bonitatea societății inculpații au solicitat și au obținut acceptul acesteia ca filele C.E.C. să fie introduse la plată după un interval de 10-15 zile de la livrare, obținerea acestui termen de grație, le dădea posibilitatea inculpaților de a vinde cereale și de la alimenta contul societății.

Contrar acestor posibilități, inculpații au procedat la vânzarea mărfii sub prețul e achiziție, obținând în schimb sume de bani în numerar, pe care le-au utilizat în interes personal. La data de 15 mai 1998, inculpatul Șt.A. s-a prezentat la sediul B.I.R. – S.M.B. unde societatea administrată de acesta își avea deschis contul și a declarat pierderea filelor C.E.C. seria D 019 de la nr. 00000428 până la nr. 00000450 cu mențiunea ca cele purtând numerele de la 00000428 până la 00000437 au fost semnate în alb. Odată cu această sesizare inculpatul a depus și dovada publicării pierderii filelor C.E.C. și două ștampile aparținând SC A.U.C. SRL. În aceste condiții, filele C.E.C. introduse la plată de către partea vătămată, la scadență au fost refuzate la plată de către B.I.R.

datorită lipsei disponibilului în contul societății emitente și datorită faptului că aceste file au fost declarate pierdute. Întrucât SC G.M.T. SRL nu a recuperat contravaloarea cerealelor livrate SC A.U.C. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 1.105.930.000 lei. După comiterea inculpațiunilor, inculpatul Șt.A. a dispărut de la domiciliu, fiind dat în urmărire generală. Împotriva soluției de fond, mai sus arătată au declarat apeluri în termenul prevăzut de lege, parchetul de pe lângă Tribunalul București, precum și inculpații Șt.A., O.D. și D.M. Apelul declarat de parchet vizează nelegala și netemeinica achitare a inculpatului H.I., precum și cuantumurile prea mici ale pedepselor ce au fost aplicate în cauză.

Apelurile declarate de inculpați vizează constatarea că în mod greșit s-a stabilit la fond vinovăția, cu solicitarea de a se pronunța achitarea pentru lipsa intenției în comiterea faptelor. Curtea de Apel București, secția I penală, examinând actele și lucrările dosarului, prin decizia penală nr. 741/ A din 20 noiembrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București. A desființat parțial sentința penală nr. 327 din 4 aprilie 2002 pronunțată de Tribunalul București - Secția II Penală și rejudecând în fond: În baza art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul H.I. la 2 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 4 ani, conform art. 83 C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului O.D. în pedepsele componente, și anume: 4 pedepse de câte 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.; 2 pedepse de câte 4 ani și 6 luni închisoare potrivit art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.; 2 pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 16 din Legea nr. 87/1994. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a unei dintre infracțiunile de înșelăciune (din cele 4 asemenea infracțiuni) ce este reținută la pct. II – 2 din rechizitoriu, din art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., într-o infracțiune de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

și o infracțiune prevăzută de art. 282 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. În baza art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul O.D. la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 282 alin. (1) și (2) C. pen., a mai condamnat pe același inculpat la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a contopit toate pedepsele aplicate inculpatului O.D. în cauza de față urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, sporită cu un an și 6 luni închisoare, adică o pedeapsă finală de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A aplicat inculpatului O.D. și pedeapsa complimentară constând în interdicția de exercitare, pe timp de 4 ani după executarea pedepsei, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A constatat că inculpatul O.D. est arestat în altă cauză. A constatat că inculpații P.V. și Șt.A. sunt arestați în altă cauză. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații Șt.A., O.D. și D.M. A obligat pe apelanții – inculpați Șt.A. și O.D. la plata către stat a sumei de câte 950.000 lei fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 450.000 lei pentru fiecare, reprezentând onorariile pentru asistența juridică acordată din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

A obligat pe apelantul – inculpat D.M. la plata sumei de 500.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. A obligat pe intimatul inculpat H.I. la plata sumei de 950.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. S-a dispus ca onorariile pentru asistența juridică acordată din oficiu inculpaților – intimați P.V., D.M. și P.C. să fie suportate din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații Șt.A., O.D., M.D. și D.M. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a formulat în scris următoarele motive de recurs: I - greșita încadrare juridică reținută în raport de infracțiunile de înșelăciune (potrivit motivului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc.

pen.) săvârșite de inculpați, apreciindu-se incidente în cauză următoarele dispoziții legale, prin aplicarea prevederilor art. 334 C. proc. pen.: - forma agravantă prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., omisă de instanță în raport de toate infracțiunile de înșelăciune reținute și respectiv, cu privire la încadrarea juridică dată faptelor tuturor inculpaților. Excepție face infracțiunea reținută la punctul II – 1 din rechizitoriu în sarcina inculpatului O.D., în raport de care încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. - cu privire la fapta reținută în sarcina inculpatului D.M. (la punctul III – 2 din rechizitoriu), întrucât infracțiunea de înșelăciune s-a comis prin emitere de bilet la ordin, sunt incidente în cauză și prevederile art. 282 alin. (1) și art. 282 alin. (2) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., alături de prevederile art. 215 alin. (1), (2) și (3) din același cod.

- în sensul de mai sus, în raport de faptele comise de inculpatul O.D. (menționate la punctul II – 2 din rechizitoriu), încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 282 alin. (1) și art. 282 alin. (2), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., alături de prevederile de la art. 215 alin. (1), (2) și (3) din același cod. II. – în mod greșit s-a dispus aplicarea inculpatului O.D. a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, prevăzute de art. 64, raportat la art. 65 C. pen., după aplicarea pedepsei rezultante. III. – instanța a soluționat în mod greșit latura civilă a cauzei astfel: s-a omis obligarea în solidar a inculpatului H.I., condamnat în apel pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., cu coinculpatul P.V.

și O.D. și partea responsabilă civilmente SC M.P. SRL, la plata sumei de 74.327.500 lei, precum și a dobânzii legale aferente, către partea civilă SC C.R. Olt SRL Procurorul a susținut, în principal, motivele de recurs formulate în scris și depuse la dosar, reformulând oral în ședință primul motiv de recurs la care a adăugat faptul că greșit inculpații au fost condamnați pentru infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât C.E.C. - urile și ordinele de plată nu erau materialmente falsificate, folosirea lor a constituit doar mijlocul fraudulos prevăzut de art. 215 alin. (2) C. pen. De asemenea, procurorul a mai adăugat că greșit a fost condamnat inculpatul Șt.A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen., întrucât banca nu este o unitate dintre cele prevăzute de art. 145 C. pen.

și în consecință se impune a fi achitat în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Totodată, procurorul a arătat că înțelege să renunțe la susținerea punctului II din recursul scris al parchetului. Cu privire la motivul III din memoriul de recurs procurorul a susținut acest motiv astfel cum a fost motivat în scris. Concluziile părților asupra recursurilor declarate au fost consemnate în detaliu în încheierea de ședință de la termenul din 19 mai 2005, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie. Înalta Curte, examinând actele dosarului apreciază recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații Șt.A., O.D., D.M., S.M.

(fostă M.D.) ca fiind întemeiate pentru considerentele ce se vor arăta. Analizând cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpata S.M. (fostă D.M.), Înalta Curte consideră că aceasta este fondată, iar critica referitoare la greșita citare este întemeiată. Inculpata a fost cercetată în lipsă de organul de urmărire penală. Pe parcursul urmăririi penale a fost citată la adresa din Valea Parcului, comuna Mogoșoaia (această adresă fiind cea care rezultă din actele societății comerciale SC O.I. SRL a cărei asociat unic și administrator era inculpata), precum și din declarația autentificată), constatându-se că se sustrage de la urmărirea penală. La instanța de fond (Tribunalul București), inculpata nu a fost prezentă la nici un termen, fiind citată greșit în str. Parcului în loc de str. Valea Parcului.

Ca o consecință a citării greșite, dovada de îndeplinire a procedurii de citare s-a întors cu mențiunea „la oficiul Mogoșoaia nu avem strada Parcului”. În continuare, instanța de judecată prin încheiere, a dispus citarea inculpatei în str. Țarcului. Fiind citată la această adresă la mai multe termene, pentru termenul din 27 septembrie 1999 se constată lipsă de procedură întrucât dovada de îndeplinite a procedurii de citare s-a întors cu mențiunea „la oficiul Mogoșoaia nu avem str. Țarcului. Instanța dispus citarea inculpatei pentru termenul din 25 octombrie 1999 prin afișare la Primăria Buftea, însă se constată că procedura de citare la consiliul local este viciată întrucât nu s-a înaintat procesul verbal de afișare a citației.

Prin încheierea de ședință de la termenul din 5 februarie 2001, instanța a dispus ca inculpata să fie citată la adresa din Mogoșoaia, menționându-se și efectuarea procedurii de afișare la Consiliul local Buftea. Prin încheierea de ședință de la termenul din 2 aprilie 2001, instanța a dispus pentru termenul din 30 aprilie 2001 ca inculpata să fie citată cu mandat de aducere, dispoziție pe care o menține și la următoarele termene de judecată. Se constată că I.P.J. Ilfov – Postul de Poliție Mogoșoaia comunică instanței faptul că mandatul de aducere nu poate fi executat întrucât D.M. și M.D. nu mai locuiesc pe raza comunei Mogoșoaia din anul 1996. Prin încheierea de ședință din 25 iunie 2001 se dispune citarea inculpatei la adresa din București, str. Ceahlău.

La termenul de judecată, din 18 iulie 2001, se constată lipsa de procedură cu inculpata întrucât dovada de îndeplinire a procedurii de citare la adresa din str. Ceahlău s-a întors cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă”. În continuare, instanța de fond a dispus citarea inculpatei prin D.G.P., această citare nefiind efectuată până la soluționarea cauzei. La termenul din 19 martie 2002, instanța a apreciat procedura ca fiind legal îndeplinită, deși dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu inculpata M.D. la adresa din București, str. Ceahlău, s-a întors cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă”, deși se încălcaseră dispozițiile art. 177 alin. (4) C. proc. pen. și cu toate că inculpata nu era prezentă, constatându-se cauza în stare de judecată, pronunțarea fiind amânată la 4 aprilie 2002. La instanța de apel (C.A.

București, secția I penală) inculpata a fost citată în calitate de intimată inculpată la adresa din str. Parcului, dovezile de îndeplinire a procedurii de citare întorcându-se cu mențiunea „la oficiul Mogoșoaia nu avem str. Parcului”. Pentru termenul din 6 noiembrie 2002, inculpata a fost citată la adresa din București, str. Ceahlău, iar procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare s-a întors cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă, fără a indica noua adresă”. La termenul din 6 noiembrie 2002, Curtea de Apel București a apreciat procedura legal îndeplinită constatând cauza în stare de judecată. Se constată că instanța de apel încălcând prevederile art. 177 alin. (4) C. proc. pen., a dispus citarea inculpatei prin afișare la Consiliul local al sectorului 4 București.

Critica formulată de inculpată referitoare la greșita citare a acesteia, la instanța de fond și la instanța de apel, va fi analizată în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., constatându-se a fi fondată pentru motivele ce vor fi prezentate: Potrivit art. 291 C. proc. pen., judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită. Pe de altă parte, dispozițiile art. 177 alin. (1) C. proc. pen., prevăd citarea inculpatului unde locuiește, sau dacă adresa nu este cunoscută, la locul său de muncă. Potrivit alin. (4) al aceluiași text, în cazul în care nu se cunoaște adresa unde domiciliază și nici locul de muncă, inculpatul se citează la sediul consiliului local în a cărei rază s-a comis infracțiunea; dacă activitatea infracțională s-a desfășurat în mai multe locuri, citația se afișează la sediul consiliului local în a cărei rază teritorială se află organul care efectuează urmărirea penală.

Instanțele de fond și de apel nu au respectat întocmai aceste prevederi. Examinând actele dosarului, se constată că inculpata S.M. (fostă M.D.) nu a fost prezentă la nici un termen de judecată la Tribunalul București și la Curtea de Apel București. Aceasta a fost cercetată în lipsă. Mama inculpatei fiind audiată de organul de urmărire penală în calitate de martor a arătat că aceasta, în anul 1992, s-a căsătorit cu inculpatul D.M., au locuit la început în str. Valea Parcului apoi s-au mutat în str. Poeni mai arătat martora că nu cunoaște domiciliul acestora.

Față de aceste împrejurări se constată că instanța de fond a citat-o greșit pe inculpată în str. Parcului în loc de str. Valea Parcului, în str. Țarcului în loc de Valea Parcului, precum și la adresa din București, str. Ceahlău, unde inculpata nu a locuit niciodată, așa cum susține aceasta și în motivele de recurs susținute oral și în precizările depuse în scris la dosar potrivit cărora, din data de 15 noiembrie 2001, locuiește în Mogoșoaia, str. Toamnei. A anexat în acest sens și copia xerox a cărții de identitate. Pe de altă parte, instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 177 alin. (4) C. proc. pen., întrucât activitatea infracțională dedusă judecății desfășurându-se în mai multe locuri, citația trebuia afișată la sediul Consiliului local în a căruia rază teritorială se află organul care efectuează urmărirea penală.

Urmărirea penală a fost efectuată de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a cărui sediu este în București, Bd. Libertății, prin urmare citația trebuia afișată la sediul Consiliul local al sectorului 5 și nu la sediul Consiliului local Buftea, așa cum greșit a procedat instanța de fond și nici la sediul Consiliului local sector 4 așa cum a dispus instanța de apel. Procedând la judecarea cauzei în aceste condiții (necitând-o pe inculpată la adresa corectă, ce rezultă din actele Societății Comerciale SC O. SRL, din declarația autentificată sau citând-o la o adresă la care aceasta nu a locuit niciodată, și încălcând dispozițiile art. 177 alin. (4) C. proc. pen., prima instanță și instanța de apel au încălcat nu numai dispozițiile legale privind citarea părților, dar și cele care garantează dreptul lor la apărare.

Potrivit principiului înscris în art. 6 C. proc. pen., organele judiciare sunt obligate ca, în cursul procesului să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege, să administreze probele necesare în apărare, să încunoștințeze pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, să-i asigure posibilitatea pregătirii și exercitării apărării. Cum inculpata a fost judecată în lipsă, cu încălcarea dispozițiilor legale privind citarea, nu a putut fi ascultată cu privire la fapta pentru care a fost cercetată, nu i s-a creat posibilitatea să-și facă apărările și probele necesare, nu i s-a respectat dreptul de a fi asistată în cursul procesului penal de un apărător ales, necunoscând faptul că este implicată într-un proces penal.

Și în fine, încălcând prevederile legale amintite, instanțele nu au respectat principiul potrivit căruia, orice persoană are dreptul la un proces echitabil, principiu înscris în art. 6 din C.A.D.O.L.F. așa cum a fost amendată prin Protocolul nr. 11 intrat în vigoare la 1 noiembrie 1998. Examinând recursul declarat de inculpata M.D. se constată că aceasta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 21 și pct. 17 C. proc. pen. Cum însă motivul de recurs invocat și prevăzut la art. 385 9 pct. 21 C. proc. pen. (referitoare la faptul că judecarea cauzei în primă instanță și în apel a avut loc fără citarea legală a inculpatei) prevalează față de celelalte motive atrăgând incidența și a dispozițiilor art. 385 7 C. proc.

pen., respectiv extinderea efectelor recursului și pentru inculpații P.V., H.I. și P.C., Înalta Curte apreciază recursul declarat ca fiind întemeiat pentru considerentele expuse în precedent. Examinând actele cauzei se constată că și față de inculpatul D.M. prima instanță a încălcat dispozițiile procedurale privind citarea acestuia, precum și dispozițiile care garantează dreptul la apărare a inculpatului. Astfel, D.M. a fost cercetat de organul de urmărire penală, în lipsă, fiind dat în urmărire generală conform raportului din dosarul de urmărire penală.

A fost citat la organul de urmărire penală pentru audieri la adresa din Mogoșoaia, str. Poeni indicată în fișa de cazier a inculpatului, precum și la adresa indicată în actele SC O. SRL depuse în copii xerox, aceeași adresă din Mogoșoaia, str. Poeni, inculpatul neprezentându-se niciodată în fața organului de urmărire penală pentru a fi audiat și pentru a-și indica adresa, necunoscând că se află implicat într-un proces penal. Instanța de fond l-a citat pe inculpat la adresa din com. Mogoșoaia, str. Poeni, cu mandat de aducere cu însoțitor la adresele din Mogoșoaia, str. Poeni și din București, str. Ceahlău. Se constată că mandatele de aducere nu au putut fi executate comunicându-se prin pr