ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4171/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 426 din 24 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus, în baza art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., admiterea cererii de contopire a pedepselor, formulată de petiționarul condamnat M.M. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 3445/2001 a Judecătoriei sector 4, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 542 din 26 martie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în pedepsele componente: - 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 124/2001 a Judecătoriei sector 3 definitivă prin decizia penală nr. 916/2001 a Tribunalului București; - 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 44 din 14 ianuarie 2000 a Judecătoriei sector 2, definitivă prin neapelare.

A fost repusă în individualitatea ei pedeapsa componentă de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 125/2001 a Judecătoriei sector 3 astfel cum urmează: - 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen.; - 4 pedepse de câte 5 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 254/2001 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 2535/2002 a Curții Supreme de Justiție în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor astfel: - 2 pedepse de câte 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - 2 pedepse de câte 5 ani închisoare; - o pedeapsă de 3 ani închisoare; - 2 pedepse de câte 5 ani și 6 luni închisoare; - 2 pedepse de câte 7 ani închisoare; - o pedeapsă de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea, drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (2) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite toate pedepsele, dispunându-se ca petiționarul condamnat să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., deci, în final 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., menținându-se revocarea beneficiului liberării condiționate de 1007 zile închisoare și respectiv 522 zile închisoare ce au fost contopite cu pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 35 alin. final C. pen., Tribunalul București a menținut măsurile de siguranță prevăzute de art. 116 C. pen., art. 118 lit. b) și d) C. pen., dispuse prin sentințele penale anterioare. În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată cu începere de la 3 septembrie 1999 la zi. Au fost anulate mandatele anterioare de executare a pedepsei închisorii și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prevederilor sentinței. Totodată, Tribunalul București, secția I penală, a reținut că există concurs real între infracțiunile ce au atras condamnarea petentului potrivit dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., astfel încât sunt incidente și prevederile art. 36 alin. (2) C. pen.

Privitor la sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare, instanța de fond a considerat că este justificat raportat la numărul și gravitatea infracțiunilor săvârșite de condamnatul petiționar. Acesta a declarat apel împotriva sentinței penale sus-amintite, solicitând pe de o parte înlăturarea sporului de pedeapsă de 2 ani închisoare ce-l consideră nejustificat, precum și faptul că în cadrul infracțiunilor concurente ce urmează a fi contopite trebuie să fie avută în vedere și pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 166/1997 a Judecătoriei sector 2. Curtea de Apel, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 422/ A pronunțată la 3 iunie 2004, a respins apelul ca nefondat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul M.M.

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor, în sensul înlăturării sporului de pedeapsă de 2 ani și să se constate că pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 166/1997 este concurentă cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 254/2001 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 2535/2002 a Curții Supreme de Justiție, și cu restul de pedeapsă de 1007 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 997/1992 a Judecătoriei sector 2 București. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor și lucrărilor se constată că în mod corect instanțele au apreciat că menținerea sporului de 2 ani închisoare este justificat, având în vedere numărul mare de infracțiuni săvârșite de condamnat și gradul ridicat de pericol social pe care îl prezintă acesta.

De asemenea, în mod justificat nu a fost luată în calcul pentru stabilirea concursului de infracțiuni pedeapsa aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 166/1997 a Judecătoriei sector 2 București, deoarece aceasta constituie primul termen al recidivei post-condamnatorie. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 422 din 3 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 august 2004.