ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 241/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 921 din 28

iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosarul nr. 5858/2004, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) și art. 33 lit. c) C. pen., a fost condamnat

inculpatul Ț.C. la 12 ani închisoare.

I s-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani

după executarea pedepsei.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) și art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat

același inculpat la 4 ani închisoare.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă

de 8 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 469 din 20

martie 2004 a Judecătoriei sectorului 3 București și s-au repus în

individualitatea lor cele 5 pedepse de 8 ani închisoare.

În baza art. 39 C. pen., s-au

contopit toate pedepsele de mai sus, dispunându-se ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 433 de zile dispusă prin

sentința penală nr. 1279/2004 a Judecătoriei sectorului 5 București, pe care

l-a contopit cu pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, care s-a sporit cu un

an închisoare, dispunându-se ca, în final, inculpatul să execute 13 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

I s-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani

după executarea pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a computat

durata arestării preventive a inculpatului de la 30 august 2004 până la 28

iunie 2005.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

S-a constatat că în cursul

analizelor de laborator a fost consumată cantitatea de 0,15 gr. heroină.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar

suma de 400.000 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, la data de 30 august 2004, organele de poliție din cadrul

serviciului de furturi auto au identificat autoturismul în care se aflau patru

persoane. În urma percheziției corporale efectuate asupra acestora, s-a

descoperit asupra inculpatului Ț.C. un plic cu heroină ascuns în ciorap, iar în

buzunarul martorului S.R.C. patru plicuri conținând același drog.

În urma cercetării efectuate s-a

constatat că inculpatul a vândut heroină martorului S.R.C., numitului B. care

nu a putut fi identificat și urma să mai înstrăineze un plic martorului S.D.,

împrejurări ce au configurat situația de fapt, stabilită pe baza

proceselor-verbale încheiate de organele de urmărire penală, a depozițiilor

martorilor și a declarațiilor inculpatului.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel inculpatul Ț.C., care a solicitat achitarea pentru infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, susținând că

drogurile erau deținute în scop de consum propriu și nu a valorificat nici o

cantitate. De asemenea, a solicitat reducerea pedepsei în limitele infracțiunii

pe care a comis-o.

Curtea de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 645/ A

din 23 august 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Ț.C. și

a dispus obligarea acestuia la 160 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, au fost

avansați din fondul Ministerului Justiției.

Prin aceeași decizie, instanța de

control judiciar a menținut starea de arest a inculpatului și i-a computat

prevenția de la 30 august 2004 la zi.

Fiind nemulțumit de decizia

pronunțată, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, reiterând criticile

formulate în fața instanței de apel și a solicitat, achitarea sa pentru

infracțiunea de trafic de droguri și reducerea pedepsei aplicate pentru

infracțiunea de consum de droguri.

Recursul formulat de inculpat este

nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri

conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu

art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen.,

constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și au

stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor

administrate în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică

corespunzătoare.

Deși inculpatul a recunoscut

constant doar infracțiunea de consum de droguri, negând săvârșirea infracțiunii

de trafic, din ansamblul probator administrat în cauză rezultă în mod

indubitabil că inculpatul se face vinovat de săvârșirea ambelor infracțiuni

deduse judecății, iar susținerile sale sunt lipsite de orice suport real, fiind

în totală contradicție cu procesul verbal de cercetare la fața locului ce

relevă împrejurarea că cele două cartușe de țigări oferite de martorul S.R. și

de un alt consumator rămas neidentificat B. drept preț al tranzacției cu 4 doze

de heroină, au fost găsite în autoturismul condus de inculpat. Întrucât această

probă se coroborează cu procesul verbal de depistare semnat de inculpat, de S.R.

și de martorii oculari C.G., G.G. și V.D., se constată că instanța de fond a procedat

corect atunci când a înlăturat depoziția martorului S.D. dată în fața sa, fiind

just apreciată ca „pro causa”.

Nici al doilea motiv de recurs al inculpatului

nu poate fi primit.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen.,

prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Pedeapsa aplicată inculpatului Ț.C.

este aptă să atingă scopul preventiv și educativ, instanța de fond și apoi cea

de control judiciar au ținut cont de atitudinea acestuia, care a recunoscut

numai comiterea infracțiunii de consum de droguri și a negat constant faptul că

ar fi săvârșit și infracțiunea de trafic de droguri, dar și de împrejurarea că

inculpatul a mai avut anterior și alte conflicte cu legea penală, demonstrând

perseverență în domeniul infracțional.

În consecință, manifestările

nejustificate de clemență ale instanței nu ar face decât să încurajeze, la

modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze

nivelul încrederii societății în instituțiile statului, chemate să vegheze la

respectarea și aplicarea legii.

Infracțiunile deduse judecății

prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, aducând atingere unei

importante valori sociale ocrotite de legea penală-sănătatea omului.

Pentru aceste motive, Înalta Curte

constată ca o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului nu ar fi

temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și

creând o vădită disproporție între scopul și rezultatul acestora.

Față de cele menționate mai sus,

Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul Ț.C. împotriva deciziei penale nr. 745/ A din 23 august 2005

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Potrivit art. 385

17

alin.

(4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării

preventive de la 30 august 2004 la 16 ianuarie 2006.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Ț.C. împotriva deciziei penale nr. 645/ A din 23 august

2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată,

perioada reținerii și arestării preventive de la 30 august 2004 la 16 ianuarie

2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 ianuarie 2006.