Decizia nr. 1533/2008 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 1457/2006 a Tribunalului București

În baza art. 20 raportat la art. 269 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul F.C.A., la o pedeapsă de 2 ani închisoare și a făcut aplicarea art. 71 și 62 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 269 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.M. la o pedeapsă de 4 ani închisoare. În baza art. 269 alin. (3) C. pen., a adăugat la pedeapsa de mai sus, pedeapsa de 4 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 3710 din 9 decembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în executarea căreia se află, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 ani închisoare și a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executare.

În baza art. 20 raportat la art. 269 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.T. la o pedeapsă de 4 ani închisoare. În baza art. 269 alin. (3) C. pen., a adăugat pedeapsa de mai sus la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1164 din 12 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în executarea căreia se află, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executare.

În baza art. 20 raportat la art. 269 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.I.N. la o pedeapsă de 4 ani închisoare. În baza art. 39 C. pen., a descontopit pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 699 din 24 februarie 2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București și le repune în individualitatea lor de 4 ani și 6 luni închisoare, 5 ani și 6 luni închisoare și 6 luni închisoare. Conform art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedepsele de mai sus, pedeapsa rezultantă fiind de 6 ani închisoare. În baza art. 269 alin. (3) C. pen., a adăugat pedeapsa de 6 ani închisoare la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 699 din 24 februarie 2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în executarea căreia se află, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 12 ani închisoare și a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executare. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 3.000.000 lei la cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 1.000.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În cursul lunii iulie 2006, inculpații se aflau în stare de arest preventiv în arestul Secției 19 Poliție în camera nr. 2 împreună cu martorul T.l. În noaptea de 10 iulie 2004, inculpații au hotărât să evadeze, la inițiativa inculpaților M.M. și S.T., aspect despre care mai discutaseră anterior, având în vedere și faptul că în acea noapte tuna și ploua puternic, astfel încât zgomotele de afară puteau împiedica gardienii să audă zgomotele din camera arestaților. Martorul T.l. nu a participat la acțiunile inculpaților, dar a asistat la efectuarea acestora, fiind trezit de zgomotele făcute. În jurul orei 1.00, inculpații M.M. și F.C. s-au urcat în patul suprapus care se afla în dreptul ferestrei și au încercat să disloce una dintre barele gratiilor, fără a reuși, astfel încât au întors paturile cu fața în jos, iar inculpatul P.I.N. a lovit cu piciorul o platbandă a unui pat, reușind să o rupă. În urma zgomotului produs, un gardian a întrebat ce se întâmplă, moment în care inculpatul S.T. s-a apropiat de vizetă pentru a împiedica vizibilitatea în cameră și a răspuns că fac sport ridicând paturile, motiv pentru care le-au mutat în mijlocul camerei. După plecarea gardianului, inculpații F.C. și M.M. s-au urcat din nou în patul aflat în dreptul ferestrei și cu ajutorul fierului pe care îl rupseseră de la pat au forțat grilajul, reușind să rupă punctele de sudură ale acestuia și l-au înlăturat de la fereastră. Apoi inculpații F.C. și M.M. au încercat să distrugă peretele unde erau introduse capetele grilajului. Pe parcursul efectuării acestor operațiuni, inculpatul S.T. a stat în permanență în dreptul ușii pentru a-i anunța pe ceilalți când se apropie vreun gardian de ușa camerei. De fiecare dată când gardienii veneau să vadă ce se întâmplă, inculpații S.T. și M.M. se apropiau de vizetă, cerând apă sau țigări pentru a le distrage atenția și a le împiedica vizibilitatea asupra camerei. De asemenea, pentru a nu se observa ce se întâmplă în cameră, inculpații au înfășurat un prosop în jurul becului. Spre dimineață, inculpații P.I.N. și F.C. au pus grilajul pe care îl dislocaseră la loc și l-au legat cu sfori făcute din cearșaf iar în partea unde spărseseră zidul au mascat gratia cu o pungă de plastic deasupra căreia au așezat un prosop. După ce au mascat distrugerile făcute, inculpații i-au cerut martorului T.I. să strângă molozul rezultat iar acesta s-a conformat, punându-l într-o pungă ce urma să fie aruncată. Apoi inculpații i-au cerut martorului T.I. să ia asupra sa fapta în cazul în care va fi descoperită, spunându-i că dacă vor fi întrebați vor susține că el este autorul deteriorării gratiilor și zidului. Cei patru inculpați au refuzat să participe la programul de dimineață invocând starea de oboseală datorată faptului că făcuseră exerciții fizice în timpul nopții. Singurul care a ieșit la program a fost martorul T.I. care i-a comunicat agentului șef adjunct A.V. cele întâmplate. Urmare a sesizării, lucrătorii de poliție au efectuat un control în camera nr. 2, constatând că paturile sunt întoarse în jos, unul din paturi are ramele și picioarele de sprijin rupte, într-un altul se afla moloz căzut de la fereastră, bucăți de cărămidă și tencuială acoperite cu o pătură, descoperindu-se punga de plastic umplută cu moloz și bucăți de cărămidă, în patul de sub geam, tăblia desprinsă de la un pat, un picior de pat rupt și îndoit folosit pentru forțarea ramei de susținere a gratiei de la geam și sfoara confecționată din cearceaf cu care s-a legat grilajul pentru a nu se observa că este rupt. Agenții de pază ai arestului Secției 19 Poliție au întocmit rapoarte privind incidentul din noaptea de 10 iulie 2004, arătând că în noaptea respectivă s-au auzit în permanență zgomote suspecte din camera nr. 2, motiv pentru care au făcut verificări din oră în oră, că la verificări au constatat că inculpații nu dormeau, iar paturile erau mutate în mijlocul camerei, arestații susținând că le folosesc pentru a face exerciții fizice, precum și faptul că de fiecare dată inculpații S.T. și M.M. veneau în dreptul vizetei cerând apă sau țigări iar ceilalți doi inculpați erau în cameră într-un pat și stăteau de vorbă. Cei patru inculpați au negat comiterea infracțiunii, dar între declarațiile acestora s-au constatat contradicții. Curtea de Apel București, secția l penală, prin decizia penală nr. 314 din 28 septembrie 2007, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de apelanții inculpați M.M., S.T. și P.I.N. împotriva sentinței penale nr. 1457 din 14 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, a desființat în parte sentința penală atacată și în fond, rejudecând în baza art. 20 raportat la art. 269 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.I.N., la 4 ani închisoare, iar în baza art. 269 alin. (3) C. pen., a adăugat pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în prezenta cauză la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 699 din 24 februarie 2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 în executarea căruia se află, urmând să execute 10 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., iar în baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pe o perioadă de 3 ani. A dedus din pedeapsă, durata executată de la 5 august 2003 și de la 22 decembrie 2003 la zi. A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.M. durata executată de la 15 septembrie 2003 la zi. A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.T. durata executată de la 13 iunie 2002 la 18 februarie 2002 și de la 7 aprilie 2004 la zi. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. A respins ca nefondat apelul inculpatului F.C.A. și la obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că susținerile parchetului în ceea ce privește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.I.N. și în ceea ce privește omisiunea deducerii pedepselor executate de inculpații P.I.N., M.M. și S.T. sunt fondate, întrucât instanța de fond a procedat greșit în privința inculpatului P.I.N. atunci când a făcut aplicarea prevederilor generale ale art. 39 C. pen., în cauză devenind incidente dispozițiile speciale ale art. 269 alin. (3) C. pen., respectiv cumulul aritmetic al pedepselor în cazul comiterii infracțiunii de evadare, astfel încât pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 269 alin. (1) și (2) C. pen., trebuia adăugată la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 699 din 24 februarie 2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului

Instanța de control judiciar a mai reținut că susținerile inculpaților în ceea ce privește greșita lor condamnare pentru infracțiunile prevăzute de art. 20 raportat la art. 269 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât se impune achitarea lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. , precum și cu privire la reindividualizarea judiciară a pedepselor prin reținerea de circumstanțe atenuante, iar pentru inculpatul F.A.C. și aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, sunt nefondate. S-a reținut că activitatea infracțională desfășurată de inculpați întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, iar pedepsele aplicate acestora au fost just și corect individualizate potrivit art. 52 și 72 C. pen. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații S.T., P.I.N., M.M. și F.C.A. Inculpații S.T. și M.M. și-au întemeiat recursurile pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., și în subsidiar reducerea pedepsei aplicate, arătând că autorul faptei e T.I. Inculpatul P.I.N. a solicitat casarea deciziei atacate și achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că autorul faptei e T.I., iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate, invocând temeiurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. Recurentului inculpat F.C.A. a invocat temeiurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., arătând că autorul faptei este T.I., care i-a și instigat pe inculpați la săvârșirea acestei fapte, iar pedeapsa aplicată este prea mare, solicitând reducerea acesteia, iar ca modalitate de executare aplicarea art. 81 C. pen. În ședința publică din 5 mai 2008, recurentul inculpat M.M. a declarat personal că își retrage recursul formulat. Potrivit dispozițiilor art. 385 4 alin. (2), teza a ll-a C. proc. pen., părțile își pot retrage recursul în condițiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător. Deoarece retragerea recursului s-a făcut personal de inculpat, până la încheierea dezbaterilor, în cauză fiind respectate dispozițiile art. 369 C. proc. pen., Curtea urmează a lua act de retragerea recursului solicitată de recurentul inculpat. Examinând hotărârea atacată în baza criticilor formulate se constată că recursurile formulate de inculpații S.T., P.I.N. și F.C.A. sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente: Referitor la motivul de recurs susținut de inculpații S.T., P.I.N. și F.C.A. privind greșita condamnare pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată, se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, în săvârșirea la data de 10 iulie 2004, a infracțiunii de tentativă la evadare prevăzută de art. 20 raportat la art. 269 alin. (1) și (2) C. pen. Din probele administrate, respectiv declarațiile martorului T.I., care a descris în detaliu modul de operare al inculpaților și solicitarea acestora de a lua asupra lui fapta, amenințându-I că în caz contrar îl vor indica pe el drept autor, declarațiile agenților de pază A.V., C.G., l.N. și C.M. care, în rapoartele întocmite cu privire la incidentul din noaptea respectivă, au arătat că au auzit în permanență zgomote puternice din camera nr. 2 și că, efectuând verificări din oră în oră, au constatat că inculpații nu dormeau iar paturile erau mutate în mijlocul camerei, iar de fiecare dată când priveau prin vizetă inculpații S.T. și M.M. se așezau în dreptul acesteia pentru a le obstrucționa vederea și cereau apă și țigări pentru a le distrage atenția, precum și din contradicțiile din declarațiile inculpaților și atitudinea lor după comiterea faptei, rezultă că inculpații au încercat să evadeze din arestul Secției 19 Politie . Apărările inculpaților, în sensul că dormeau în acea noapte sunt infirmate de rapoartele lucrătorilor de poliție și de urmele materiale ale activității desfășurate, de distrugerile efective aduse grilajului metalic și peretelui, care nu puteau fi făcute de o singură persoană. În consecință, situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost corect stabilite, corespunzător probatoriului administrat în cauză, astfel încât nu subzistă eroarea gravă de fapt, cu consecința unei greșite soluții de condamnare și în consecință motivul de recurs prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., nu este fondat. Referitor la pedepsele aplicate recurenților inculpați se constată că acestea au fost individualizate avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen., dispozițiile Părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate prin norma incriminatoare, gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite, atât gradul de pericol generic cât și cel concret, modul în care au fost săvârșite faptele, împrejurarea că la săvârșirea acesteia a contribuit un număr de patru persoane, precum și atitudinea inculpaților, care nu numai că au adoptat o conduită nesinceră, dar au și încercat să incrimineze o altă persoană nevinovată, dar și în raport de circumstanțele personale ale inculpaților care, cu excepția inculpatului F.C.A., au antecedente penale. În ceea ce îl privește pe recurentul inculpat F.C.A., Curtea apreciază că, față de natura și gravitatea infracțiunii comise, scopul educativ, preventiv, sancționator al pedepsei poate fi atins numai prin executarea efectivă a pedepsei. În concluzie, Curtea apreciază că au fost respectate dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., instanțele aplicând cumulat criteriile de individualizare și au acordat semnificația cuvenită acestora. În cauză, pedepsele au fost just individualizate și nu se constată existența unor motive care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului acestora pentru toți inculpații, iar pentru inculpatul F.C.A. și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. Ca atare, hotărârile pronunțate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Fată de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând existența vreunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.T., P.I.N. și F.C.A. Se va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul M.M. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.T., perioada executată de la 13 iunie 2002 la 18 iunie 2002 și de la 7 aprilie 2004 1a 5 mai 2008. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.I.N., perioada executată din 5 august 2003 și de la 22 decembrie 2003 la 5 mai 2008. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați M.M., S.T. și P.I.N. vor fi obligați la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar recurentul inculpat F.C.A. va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. PENTRU