ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1533/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1533/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

»

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1457 din 14 decembrie 2006, pronunțată de

Tribunalul București, secția a ll-a penală, s-au dispus următoarele:

condamnat pe inculpatul F.C.A., la o pedeapsă de 2 ani închisoare și a făcut

aplicarea art. 71 și 62 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

condamnat pe inculpatul M.M. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 269 alin. (3) C. pen., a adăugat la pedeapsa de mai sus,

pedeapsa de 4 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința

penală nr. 3710 din 9 decembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5

București în executarea căreia se află, inculpatul urmând să execute pedeapsa

de 8 ani închisoare și a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a ll-a și b)

C. pen.

Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executare.

condamnat pe inculpatul S.T. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 269 alin. (3) C. pen., a adăugat pedeapsa de mai sus la

pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 1164 din 12 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția

a ll-a penală, în executarea căreia se află, inculpatul urmând să execute

pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit.

a) teza a ll-a și b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executare.

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.I.N. la o

pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 39 C. pen., a descontopit pedepsele aplicate inculpatului

prin sentința penală nr. 699 din 24 februarie 2004 pronunțată de Judecătoria

Sectorului 5 București și le repune în individualitatea lor de 4 ani și 6 luni

închisoare, 5 ani și 6 luni închisoare și 6 luni închisoare.

Conform art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 4 ani

închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedepsele de mai sus, pedeapsa

rezultantă fiind de 6 ani închisoare.

În baza art. 269 alin. (3) C. pen., a

adăugat pedeapsa de 6 ani

închisoare la pedeapsa de 6 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 699 din 24 februarie 2004

pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în executarea căreia se află,

inculpatul urmând să execute pedeapsa de 12 ani închisoare și a făcut aplicarea

art. 71 și 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executare.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte

3.000.000 lei la cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte

1.000.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea

situație de fapt:

În cursul lunii iulie 2006, inculpații se aflau în stare de arest

preventiv în arestul Secției 19 Poliție în camera nr. 2 împreună cu martorul T.l.

În noaptea de 10 iulie 2004, inculpații au hotărât să evadeze, la

inițiativa inculpaților M.M. și S.T., aspect

despre care

mai discutaseră anterior, având în vedere și faptul că în

acea noapte tuna și ploua puternic, astfel încât zgomotele de afară puteau

împiedica gardienii să audă zgomotele din camera arestaților.

Martorul T.l. nu a participat la acțiunile inculpaților, dar a asistat

la efectuarea acestora, fiind trezit de zgomotele făcute.

În jurul orei 1.00, inculpații M.M. și F.C. s-au urcat în patul

suprapus care se afla în dreptul ferestrei și au încercat să disloce una dintre

barele gratiilor, fără a reuși, astfel încât au întors paturile cu fața în jos,

iar inculpatul P.I.N. a lovit cu piciorul o platbandă a unui pat, reușind să o

rupă.

În urma zgomotului produs, un gardian a întrebat ce se întâmplă, moment

în care inculpatul S.T. s-a apropiat de vizetă pentru a împiedica vizibilitatea

în cameră și a răspuns că fac sport ridicând paturile, motiv pentru care le-au

mutat în mijlocul camerei.

După plecarea gardianului, inculpații F.C. și M.M. s-au urcat din nou

în patul aflat în dreptul ferestrei și cu ajutorul fierului pe care îl

rupseseră de la pat au forțat grilajul, reușind să rupă punctele de sudură ale

acestuia și l-au înlăturat de la fereastră.

Apoi inculpații F.C. și M.M. au încercat să distrugă peretele unde erau

introduse capetele grilajului.

Pe parcursul efectuării acestor operațiuni, inculpatul S.T. a stat în

permanență în dreptul ușii pentru a-i anunța pe ceilalți când se apropie vreun

gardian de ușa camerei.

De fiecare dată când gardienii veneau să vadă ce se întâmplă,

inculpații S.T. și M.M. se apropiau de vizetă, cerând apă sau țigări pentru a

le distrage atenția și a le împiedica vizibilitatea asupra camerei.

De asemenea, pentru a nu se observa ce se întâmplă în cameră,

inculpații au înfășurat un prosop în jurul becului.

Spre dimineață, inculpații P.I.N. și F.C. au pus grilajul pe care îl

dislocaseră la loc și l-au legat cu sfori făcute din cearșaf iar în partea unde

spărseseră zidul au mascat gratia cu o pungă de plastic deasupra căreia au

așezat un prosop.

După ce au mascat distrugerile făcute, inculpații i-au cerut martorului

T.I. să strângă molozul rezultat iar acesta s-a conformat, punându-l într-o

pungă ce urma să fie aruncată.

Apoi inculpații i-au cerut martorului T.I. să ia asupra sa fapta în

cazul în care va fi descoperită, spunându-i că dacă vor fi întrebați vor

susține că el este autorul deteriorării gratiilor și zidului.

Cei patru inculpați au refuzat să participe la programul de dimineață

invocând starea de oboseală datorată faptului că făcuseră exerciții fizice în

timpul nopții.

Singurul care a ieșit la program a fost martorul T.I.

care i-a comunicat agentului șef adjunct A.V. cele

întâmplate.

Urmare a sesizării, lucrătorii de poliție au efectuat un control în

camera nr. 2, constatând că paturile sunt întoarse în jos, unul din paturi are

ramele și picioarele de sprijin rupte, într-un altul se afla moloz căzut de la

fereastră, bucăți de cărămidă și tencuială acoperite cu o pătură,

descoperindu-se punga de plastic umplută cu moloz și bucăți de cărămidă, în

patul de sub geam, tăblia desprinsă de la un pat, un picior de pat rupt și

îndoit folosit pentru forțarea ramei de susținere a gratiei de la geam și

sfoara confecționată din cearceaf cu care s-a legat grilajul pentru a nu se

observa că este rupt.

Agenții de pază ai arestului Secției 19 Poliție au întocmit rapoarte

privind incidentul din noaptea de 10 iulie 2004, arătând că în noaptea

respectivă s-au auzit în permanență zgomote suspecte din camera nr. 2, motiv

pentru care au făcut verificări din oră în oră, că la verificări au constatat

că inculpații nu dormeau, iar paturile erau mutate în mijlocul camerei,

arestații susținând că le folosesc pentru a face exerciții fizice, precum și

faptul că de fiecare dată inculpații S.T. și M.M. veneau în dreptul vizetei

cerând apă sau țigări iar ceilalți doi inculpați erau în cameră într-un pat și

stăteau de vorbă.

Cei patru inculpați au negat comiterea infracțiunii, dar între

declarațiile acestora s-au constatat contradicții.

Curtea de Apel București, secția l penală, prin decizia penală nr. 314

din 28 septembrie 2007, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București și de apelanții inculpați M.M., S.T. și P.I.N. împotriva

sentinței penale nr. 1457 din 14 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul

București, secția a ll-a penală, a desființat în parte sentința penală atacată

și în fond, rejudecând în baza art. 20 raportat la art. 269 alin. (1) și (2) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.I.N.,

la 4 ani închisoare, iar în baza art. 269 alin.

(3) C. pen., a

adăugat pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în prezenta

cauză la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 699 din

24 februarie 2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 în executarea căruia

se află, urmând să execute 10 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., iar în baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pe o perioadă de 3

ani.

A dedus din pedeapsă, durata executată de la 5 august 2003 și de la 22

decembrie 2003 la zi.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.M. durata executată de la

15 septembrie 2003 la zi.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.T. durata executată de la

13 iunie 2002 la 18 februarie 2002 și de la 7 aprilie 2004 la zi.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

A respins ca nefondat apelul inculpatului F.C.A. și la obligat pe

acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că

susținerile parchetului în ceea ce privește pedeapsa rezultantă aplicată

inculpatului P.I.N. și în ceea ce privește omisiunea deducerii pedepselor

executate de inculpații P.I.N., M.M. și S.T. sunt fondate, întrucât instanța de

fond a procedat greșit în privința inculpatului P.I.N. atunci când a făcut

aplicarea prevederilor generale ale art. 39 C. pen., în cauză devenind

incidente dispozițiile speciale ale art. 269 alin. (3) C. pen., respectiv

cumulul aritmetic al pedepselor în cazul comiterii infracțiunii de evadare,

astfel încât pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.

20 raportat la art. 269 alin. (1) și (2) C. pen., trebuia adăugată la pedeapsa

de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 699 din 24 februarie 2004

pronunțată de Judecătoria Sectorului 5.

Instanța de control judiciar a mai

reținut că susținerile inculpaților în ceea ce privește greșita lor condamnare

pentru infracțiunile prevăzute de

art. 20 raportat la art.

269 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât se impune achitarea lor în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

, precum și cu privire la reindividualizarea judiciară a

pedepselor

prin reținerea de circumstanțe atenuante, iar pentru inculpatul F.A.C. și

aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, sunt nefondate.

S-a reținut că activitatea infracțională desfășurată de inculpați

întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost

trimiși în judecată, iar pedepsele aplicate acestora au fost just și corect

individualizate potrivit art. 52 și 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs inculpații S.T.,

P.I.N., M.M. și F.C.A.

Inculpații S.T. și M.M. și-au întemeiat recursurile pe dispozițiile art.

385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., solicitând admiterea

recursurilor, casarea deciziei atacate, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., și în subsidiar reducerea

pedepsei aplicate, arătând că autorul faptei e T.I.

Inculpatul P.I.N. a solicitat casarea deciziei atacate și achitarea în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

arătând că autorul faptei e T.I., iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate,

invocând temeiurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C.

proc. pen.

Recurentului inculpat F.C.A. a invocat temeiurile de casare prevăzute

de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen., arătând că autorul faptei

este T.I., care i-a și instigat pe inculpați la săvârșirea acestei fapte, iar

pedeapsa aplicată este prea mare, solicitând reducerea acesteia, iar ca

modalitate de executare aplicarea art. 81 C. pen.

În ședința publică din 5 mai 2008, recurentul inculpat M.M. a declarat

personal că își retrage recursul formulat.

Potrivit dispozițiilor art. 385

4

alin. (2), teza a ll-a C.

proc. pen., părțile își pot retrage recursul în condițiile art. 369, care se

aplică în mod corespunzător.

Deoarece retragerea recursului s-a făcut personal de inculpat, până la

încheierea dezbaterilor, în cauză fiind respectate dispozițiile art. 369 C.

proc. pen., Curtea urmează a lua act de retragerea recursului solicitată de

recurentul inculpat.

Examinând hotărârea atacată în baza criticilor formulate se constată că

recursurile formulate de inculpații S.T., P.I.N. și F.C.A. sunt neîntemeiate,

pentru următoarele considerente:

Referitor la motivul de recurs susținut de inculpații S.T., P.I.N. și F.C.A.

privind greșita condamnare pentru faptele pentru care au fost trimiși în

judecată, se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt

și vinovăția inculpaților, în săvârșirea la data de 10 iulie 2004, a infracțiunii

de tentativă la evadare prevăzută de art. 20 raportat la art. 269 alin. (1) și (2)

C. pen.

Din probele administrate, respectiv declarațiile martorului T.I., care

a descris în detaliu modul de operare al inculpaților și solicitarea acestora

de a lua asupra lui fapta, amenințându-I că în caz contrar îl vor indica pe el

drept autor, declarațiile agenților de pază A.V., C.G., l.N. și C.M. care, în

rapoartele întocmite cu privire la incidentul din noaptea respectivă, au arătat

că au auzit în permanență zgomote puternice din camera nr. 2 și că, efectuând

verificări din oră în oră, au constatat că inculpații nu dormeau iar paturile

erau mutate în mijlocul camerei, iar de fiecare dată când priveau prin vizetă

inculpații S.T. și M.M. se așezau în dreptul acesteia pentru a le obstrucționa

vederea și cereau apă și țigări pentru a le distrage atenția, precum și din

contradicțiile din declarațiile inculpaților și atitudinea lor după comiterea

faptei, rezultă că inculpații au încercat să evadeze din arestul Secției 19

Politie .

Apărările inculpaților, în sensul că dormeau în acea noapte sunt

infirmate de rapoartele lucrătorilor de poliție și de urmele materiale ale

activității desfășurate, de distrugerile efective aduse grilajului metalic și

peretelui, care nu puteau fi făcute de o singură persoană.

În consecință, situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost

corect stabilite, corespunzător probatoriului administrat în cauză, astfel

încât nu subzistă eroarea gravă de fapt, cu consecința unei greșite soluții de

condamnare și în consecință motivul de recurs prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 18 C. proc. pen., nu este fondat.

Referitor la pedepsele aplicate recurenților inculpați se constată că

acestea au fost individualizate avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen.,

dispozițiile Părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate

prin norma incriminatoare, gradul de pericol social ridicat al faptelor

săvârșite, atât gradul de pericol generic cât și cel concret, modul în care au

fost săvârșite faptele, împrejurarea că la săvârșirea acesteia a contribuit un

număr de patru persoane, precum și atitudinea inculpaților, care nu numai că au

adoptat o conduită nesinceră, dar au și încercat să incrimineze o altă persoană

nevinovată, dar și în raport de circumstanțele personale ale inculpaților care,

cu excepția inculpatului F.C.A., au antecedente penale.

În ceea ce îl privește pe recurentul inculpat F.C.A., Curtea apreciază

că, față de natura și gravitatea infracțiunii comise, scopul educativ,

preventiv, sancționator al pedepsei poate fi atins numai prin executarea

efectivă a pedepsei.

În concluzie, Curtea apreciază că au fost respectate dispozițiile art. 72

și art. 52 C. pen., instanțele aplicând cumulat criteriile de individualizare

și au acordat semnificația cuvenită acestora.

În cauză, pedepsele au fost just individualizate și nu se constată

existența unor motive care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii

cuantumului acestora pentru toți inculpații, iar pentru inculpatul F.C.A. și

aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Ca atare, hotărârile pronunțate în cauză nu sunt supuse cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Fată de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele

de recurs invocate și nerezultând existența vreunui motiv de casare din cele

prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi

luat în considerare din oficiu, Curtea, conform art. 385

15

pct. 1 lit.

b) din același cod, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații S.T., P.I.N. și F.C.A.

Se va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul M.M.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.T., perioada

executată de la 13 iunie 2002 la 18 iunie 2002 și de la 7 aprilie 2004 1a 5 mai

2008.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.I.N., perioada

executată din 5 august 2003 și de la 22 decembrie 2003 la 5 mai 2008.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții

inculpați M.M., S.T. și P.I.N. vor fi obligați la plata sumei de  câte 300 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul

Ministerului Justiției, iar recurentul inculpat F.C.A. va fi obligat la plata

sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.T., P.I.N.

și F.C.A. împotriva deciziei penale nr. 314 din 28 septembrie 2007 a Curții de

Apel București, secția l penală.

la act de retragerea recursului declarat de inculpatul M.M. împotriva

aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.T., perioada executată de

la 13 iunie 2002 la 18 iunie 2002 și de la 7 aprilie 2004 la 5 mai 2008.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.I.N., perioada executată

din 5 august 2003 și de la 22 decembrie 2003 la 5 mai 2008.

Obligă recurenții inculpați M.M., S.T. și P.I.N. la plata sumei de câte

300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100

lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat F.C.A. la plata sumei de 200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2008.