ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4246/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 11581

din 14 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

s-au dispus următoarele:

În baza art. 211 alin. (2) lit.

c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b)

și art. 33 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.M.F. la 8 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit.

c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., a condamnat același inculpat

la 8 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit.

c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) C. pen., a

condamnat pe același inculpat la 6 ani închisoare.

În baza art. 34 lit. b) C.

pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 8 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a

computat durata arestării preventive a inculpatului de la 28 noiembrie 2003

până la 14 decembrie 2004.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 346 C. proc.

pen., a obligat inculpatul să plătească părții civile U.P., 1.000.000 daune

civile.

Ia act că părțile vătămate M.F.C.

și S.M. nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 191 C. proc.

pen., a obligat inculpatul la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut, în fapt că, în perioada 25 octombrie 2003 – 24

noiembrie 2003, inculpatul I.M.F. a deposedat prin violență, pe părțile

vătămate M.F., S.M. și U.P. de diverse bunuri pe care aceștia le aveau asupra

lor (telefoane mobile și un lănțișor de aur) ulterior valorificate de inculpat

în interes propriu.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel, în termen, inculpatul criticând-o sub aspectul netemeiniciei pedepsei

aplicate pe care o consideră prea aspră în raport de circumstanțele reale ale

comiterii faptelor și datele ce îl caracterizează, solicitând reducerea ei.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 101/

A din 10 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul

I.M.F. A dedus prevenția inculpatului de la 28 noiembrie 2003 la 10 februarie

2005 menținând starea de arest. A obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către

stat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul reiterând motivele invocate în apel, solicitând

admiterea recursului și reducerea pedepsei.

Examinând hotărârea atacată,

sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat urmând a fi respins.

În sarcina inculpatului s-a

reținut săvârșirea în concurs a trei infracțiuni de tâlhărie constând în aceea

că, la datele de 25 octombrie 2003, 22 noiembrie 2003 și 24 noiembrie 2003, a

deposedat prin violență pe părțile vătămate M.F., U.P. și S.M. de bunurile

personale pe care aceștia le aveau asupra lor, ulterior vânzându-le în interes

propriu.

În drept au primit o

încadrare juridică corespunzătoare, aceea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., art. 211 alin. (2) lit.

c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., respectiv art. 211 alin. (2) lit.

c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen. Pentru fiecare din aceste fapte instanța de fond i-a aplicat pedepse

orientate către minimul special prevăzut de lege în condițiile în care acestea

se situează între 7 și 20 ani, respectiv 5-20 ani (cea din urmă infracțiune),

iar în urma aplicării regulilor concursului de infracțiuni a rezultat cea mai

grea, respectiv 8 ani închisoare cu executare în regim de detenție.

Astfel dozată, pedeapsa

rezultată nu poate fi considerată prea aspră în raport de criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen.

Faptele comise de inculpat

prin același mod de operare, într-un interval de timp relativ scurt, pe timp de

zi, au un grad ridicat de pericol social, el este recidivist în modalitatea prevăzută

de art. 37 lit. b) C. pen. ,fiind condamnat anterior pentru trei fapte de furt

calificat în prezent neavând nici o ocupație.

Atitudinea sinceră a

inculpatului a fost avută în vedere în suficientă măsură de către instanța de

fond care a orientat pedeapsa spre minim.

Pentru aceste considerente

urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui

la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul I.M.F. împotriva deciziei penale nr. 101/ A din

10 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 28 noiembrie 2003 la 8 iulie

2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 iulie 2005.