ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6579/2006

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 514 din 27 aprilie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 8680/3/2006, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.T. la o pedeapsă de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare. Potrivit art. 33 lit. a), raportat la art. 34 C. pen., au fost contopite cele două pedepse, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 86 4 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1448 din 6 octombrie 2003 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1734 din 5 decembrie 2003 a Tribunalului București și s-a dispus ca restul rămas neexecutat de 1010 zile să se execute separat de pedeapsa de 7 ani, în final inculpatul C.T. având de executat o pedeapsă de 7 ani și 1010 zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive a acestuia de la 16 februarie 2006 la zi. Conform art. 350 C. proc. pen. și art. 160 b C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 16 din Legea nr. 143/2000 au fost confiscate 1,40 gr. heroină și 2 seringi hipodermice, iar în baza art. 118 lit. d) C. pen., au fost confiscate sumele de 1.500.000 lei și 9.000.000 lei de la inculpat. S-a dispus restituirea către inculpat a 4 telefoane mobile aparținând acestuia . În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 600 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariu apărător oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 16 februarie 2006, în urma denunțului formulat de M.S.D., inculpatul C.T., zis T., a vândut denunțătorului și martorului S.G. 4 doze heroină, pentru care a primit suma de 1.500.000 lei, bani care fuseseră capcanați, prin trecerea seriilor bancnotelor într-un proces verbal. În urma percheziției ce i s-a efectuat, asupra inculpatului au fost găsite 27 doze, totalizând 2,51 grame heroină, 2 seringi și 2 fiole cu urme de heroină. Fiind audiat, inculpatul a recunoscut, atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești că drogurile le deținea, pentru consumul propriu, dar și pentru comercializare, această ultimă activitate desfășurând-o pentru a-și asigura doza zilnică de consum.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul C.T. Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate, sub următoarele aspecte: - greșita individualizare a pedepselor, în raport de pericolul social al faptelor săvârșite de inculpat, respectiv deținerea a 27 doze de heroină pentru comercializare, și în raport de condamnarea anterioară cu suspendare sub supraveghere în al cărei termen de încercare se afla; - greșita confiscare a sumei de 1.500.000 lei de la inculpat, întrucât această sumă a fost capcanată (înseriată) și folosită pentru realizarea flagrantului; - greșita confiscare a sumei de 9.000.000 lei de la inculpat, în realitate suma a cărei proveniență ilicită C.T.

nu a putut-o justifica fiind de 2.640.000 lei (264 lei noi), sumă ce a fost consemnată la CEC cu recipisă nr. 8243381 din 28 februarie 2006; - invocarea greșită a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 ca temei al confiscării cantității de 1,40 gr. heroină, în realitate temeiul de drept al acestei măsuri fiind dispozițiile art. 17 din actul normativ mai sus menționat. Inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe numai sub aspectul individualizării pedepselor, solicitând reducerea acestora întrucât a recunoscut și regretat comiterea faptelor. Prin decizia penală nr. 561/ A din 17 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul C.T., împotriva sentinței penale nr. 514 din 27 aprilie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 8680/3/2006.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și în rejudecare: A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului, în baza art. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74, art. 76 și art. 80 C. pen., de la 7 ani la 5 ani închisoare. În baza art. 86 4 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1448/2003 a Judecătoriei Sectorului 1 București și s-a dispus ca restul de 1010 zile să se execute separat de pedeapsa de 5 ani, în final inculpatul având de executat o pedeapsă de 5 ani și 1010 zile închisoare. A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului, în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74, art. 76 și art. 80 C. pen., de la un an și 6 luni închisoare, la un an închisoare.

În baza art. 86 4 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1448/2003 a Judecătoriei Sectorului 1 București și s-a dispus ca restul de 1010 zile să se execute separat de pedeapsa de un an, în final inculpatul având de executat o pedeapsă de un an și 1010 zile închisoare. Conform art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 1010 zile închisoare. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de 1,14gr. heroină, rămasă după consumarea probei de laborator. Potrivit art. 118 lit. d) C. pen., a fost confiscată de la inculpat suma de 2.640.000 lei, dobândită prin săvârșirea infracțiunilor. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost dedusă reținerea și arestarea preventivă a acestuia de la 16 februarie 2006 la zi. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei s-a dispus a fi suportat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel București a apreciat că, în raport de atitudinea sinceră adoptată de inculpat pe parcursul cercetărilor și de regret a faptelor comise, se impune a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante judiciare recunoscute de prima instanță în favoarea acestuia, cu consecința reducerii cuantumului pedepselor.

De asemenea, instanța de apel, constatând că doar suma de 2.640.000 lei a fost dobândită de inculpat prin săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, a dispus confiscarea acestei sume, în baza art. 118 lit. d) C. pen., modificând totodată temeiul de drept al confiscării cantității de 1,14 gr. heroină, din prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, în cele ale art. 17 din Legea nr. 143/2000. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.T., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepselor aplicate, prin acordarea unui plus de eficiență circumstanțelor atenuante judiciare recunoscute în favoarea sa.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că, prima instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare. De asemenea, instanța de apel a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Din conținutul probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, rezultă că inculpatul recurent a recunoscut că a comercializat droguri, motivându-și activitatea infracțională de necesitatea procurării banilor necesari cumpărării dozelor zilnice de consum.

Instanțele de fond și apel, apreciind sinceritatea inculpatului și având în vedere motivația dată de acesta faptelor săvârșite, i-au recunoscut circumstanțe atenuante judiciare, cu consecința reducerii pedepselor sub limitele minime prevăzute de textele sancționatorii. În contextul întăririi atitudinii de combatere a traficului de droguri de către oficialități, manifestarea de clemență din partea instanțelor judecătorești față de cei prinși și deduși judecății, ar echivala cu un act de injustiție socială. Aceste infracțiuni care au dobândit caracter de fenomen în ultima perioadă de timp, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.

Pericolul pentru ordinea publică al acestui gen de infracțiuni este dat de creșterea alarmantă a numărului de consumatori de droguri, care devin treptat și vânzători de altfel de instanțe, datorită nevoii de a-și procura banii necesari cumpărării dozelor zilnice de consum, așa zisa dependență de moarte albă. Pe de altă parte, în lanțul infracțional ce susține flagelul consumului de droguri, acești traficanți, distribuitori, cum este inculpatul, reprezintă veriga cea mai pernicioasă, deoarece este momentul decisiv al ajungerii drogului la consumator. Activitatea acestui tip de traficanți susține atât capii rețelelor de distribuție, prin furnizarea de fonduri, cât și viciul în sine, prin recrutarea și determinarea consumatorilor care, de multe ori, nu sunt decât victime conjuncturale ale unui flagel social.

Pentru aceste motive și având în vedere starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului, faptul că deși se afla în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării unei pedepse anterioare, a săvârșit din nou infracțiuni de un pericol social deosebit, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepselor aplicate inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora. Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.T. împotriva deciziei penale nr. 561/ A din 17 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 16 februarie 2006 la 9 noiembrie 2006. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.T. împotriva deciziei penale nr. 561/ A din 17 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 16 februarie 2006 la 9 noiembrie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2006.