ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6579/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6579/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului penal de

față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 514

din 27 aprilie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în

dosarul nr. 8680/3/2006, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., a fost

condamnat inculpatul C.T. la o pedeapsă de 7 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 și art. 76

C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de un an și 6 luni

închisoare.

Potrivit art. 33 lit. a),

raportat la art. 34 C. pen., au fost contopite cele două pedepse, dispunându-se

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 86

4

C.

pen., a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1448 din 6

octombrie 2003 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin

decizia penală nr. 1734 din 5 decembrie 2003 a Tribunalului București și s-a

dispus ca restul rămas neexecutat de 1010 zile să se execute separat de

pedeapsa de 7 ani, în final inculpatul C.T. având de executat o pedeapsă de 7

ani și 1010 zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 5 ani după executarea pedepsei principale.

S-a aplicat inculpatului

pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării

preventive a acestuia de la 16 februarie 2006 la zi.

Conform art. 350 C. proc.

pen. și art. 160

b

C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 16 din Legea nr.

143/2000 au fost confiscate 1,40 gr. heroină și 2 seringi hipodermice, iar în

baza art. 118 lit. d) C. pen., au fost confiscate sumele de 1.500.000 lei și

9.000.000 lei de la inculpat.

S-a dispus restituirea către

inculpat a 4 telefoane mobile aparținând acestuia .

În baza art. 191 C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la 600 lei, cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 lei, onorariu apărător oficiu, s-a dispus a fi avansată

din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 16 februarie 2006, în urma

denunțului formulat de M.S.D., inculpatul C.T., zis T., a vândut denunțătorului

și martorului S.G. 4 doze heroină, pentru care a primit suma de 1.500.000 lei,

bani care fuseseră capcanați, prin trecerea seriilor bancnotelor într-un proces

verbal.

În urma percheziției ce i

s-a efectuat, asupra inculpatului au fost găsite 27 doze, totalizând 2,51 grame

heroină, 2 seringi și 2 fiole cu urme de heroină.

Fiind audiat, inculpatul a

recunoscut, atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești

că drogurile le deținea, pentru consumul propriu, dar și pentru comercializare,

această ultimă activitate desfășurând-o pentru a-și asigura doza zilnică de

consum.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpatul C.T.

Parchetul a criticat

hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate, sub următoarele

aspecte:

- greșita individualizare a

pedepselor, în raport de pericolul social al faptelor săvârșite de inculpat, respectiv

deținerea a 27 doze de heroină pentru comercializare, și în raport de

condamnarea anterioară cu suspendare sub supraveghere în al cărei termen de

încercare se afla;

- greșita confiscare a sumei

de 1.500.000 lei de la inculpat, întrucât această sumă a fost capcanată

(înseriată) și folosită pentru realizarea flagrantului;

- greșita confiscare a sumei

de 9.000.000 lei de la inculpat, în realitate suma a cărei proveniență ilicită C.T.

nu a putut-o justifica fiind de 2.640.000 lei (264 lei noi), sumă ce a fost

consemnată la CEC cu recipisă nr. 8243381 din 28 februarie 2006;

- invocarea greșită a

dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 ca temei al confiscării cantității

de 1,40 gr. heroină, în realitate temeiul de drept al acestei măsuri fiind

dispozițiile art. 17 din actul normativ mai sus menționat.

Inculpatul a criticat

hotărârea primei instanțe numai sub aspectul individualizării pedepselor,

solicitând reducerea acestora întrucât a recunoscut și regretat comiterea

faptelor.

Prin decizia penală nr. 561/

A din 17 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul București și de inculpatul C.T., împotriva sentinței penale nr.

514 din 27 aprilie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

în dosarul nr. 8680/3/2006.

A fost desființată, în

parte, sentința penală apelată și în rejudecare:

A fost redusă pedeapsa

aplicată inculpatului, în baza art. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 37 lit. a), art. 74, art. 76 și art. 80 C. pen., de la 7 ani la 5 ani

închisoare.

În baza art. 86

4

C.

pen., a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1448/2003 a

Judecătoriei Sectorului 1 București și s-a dispus ca restul de 1010 zile să se

execute separat de pedeapsa de 5 ani, în final inculpatul având de executat o

pedeapsă de 5 ani și 1010 zile închisoare.

A fost redusă pedeapsa

aplicată inculpatului, în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74, art. 76 și art. 80 C. pen., de la un an

și 6 luni închisoare, la un an închisoare.

În baza art. 86

4

C.

pen., a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1448/2003 a

Judecătoriei Sectorului 1 București și s-a dispus ca restul de 1010 zile să se

execute separat de pedeapsa de un an, în final inculpatul având de executat o

pedeapsă de un an și 1010 zile închisoare.

Conform art. 33 lit. a),

raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse,

dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 1010

zile închisoare.

S-a aplicat inculpatului

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 17 din Legea nr.

143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de 1,14gr. heroină,

rămasă după consumarea probei de laborator.

Potrivit art. 118 lit. d) C.

pen., a fost confiscată de la inculpat suma de 2.640.000 lei, dobândită prin

săvârșirea infracțiunilor.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

A fost menținută starea de

arest a inculpatului și a fost dedusă reținerea și arestarea preventivă a

acestuia de la 16 februarie 2006 la zi.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu în sumă de 100 lei s-a dispus a fi suportat din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

decizie, Curtea de Apel București a apreciat că, în raport de atitudinea

sinceră adoptată de inculpat pe parcursul cercetărilor și de regret a faptelor

comise, se impune a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante

judiciare recunoscute de prima instanță în favoarea acestuia, cu consecința

reducerii cuantumului pedepselor.

De asemenea, instanța de

apel, constatând că doar suma de 2.640.000 lei a fost dobândită de inculpat

prin săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, a dispus

confiscarea acestei sume, în baza art. 118 lit. d) C. pen., modificând totodată

temeiul de drept al confiscării cantității de 1,14 gr. heroină, din prevederile

art. 16 din Legea nr. 143/2000, în cele ale art. 17 din Legea nr. 143/2000.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.T., care a invocat cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.,

solicitând reindividualizarea pedepselor aplicate, prin acordarea unui plus de

eficiență circumstanțelor atenuante judiciare recunoscute în favoarea sa.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform

prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că, prima

instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția

inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză,

dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de

apel a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului,

atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de

executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Din conținutul probelor

administrate în ambele faze ale procesului penal, rezultă că inculpatul

recurent a recunoscut că a comercializat droguri, motivându-și activitatea

infracțională de necesitatea procurării banilor necesari cumpărării dozelor

zilnice de consum.

Instanțele de fond și apel,

apreciind sinceritatea inculpatului și având în vedere motivația dată de acesta

faptelor săvârșite, i-au recunoscut circumstanțe atenuante judiciare, cu

consecința reducerii pedepselor sub limitele minime prevăzute de textele

sancționatorii.

În contextul întăririi

atitudinii de combatere a traficului de droguri de către oficialități,

manifestarea de clemență din partea instanțelor judecătorești față de cei

prinși și deduși judecății, ar echivala cu un act de injustiție socială.

Aceste infracțiuni care au

dobândit caracter de fenomen în ultima perioadă de timp, aduc atingere uneia

dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea

publică, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalității

organizate.

Pericolul pentru ordinea

publică al acestui gen de infracțiuni este dat de creșterea alarmantă a

numărului de consumatori de droguri, care devin treptat și vânzători de altfel

de instanțe, datorită nevoii de a-și procura banii necesari cumpărării dozelor

zilnice de consum, așa zisa dependență de moarte albă.

Pe de altă parte, în lanțul

infracțional ce susține flagelul consumului de droguri, acești traficanți,

distribuitori, cum este inculpatul, reprezintă veriga cea mai pernicioasă,

deoarece este momentul decisiv al ajungerii drogului la consumator.

Activitatea acestui tip de

traficanți susține atât capii rețelelor de distribuție, prin furnizarea de

fonduri, cât și viciul în sine, prin recrutarea și determinarea consumatorilor

care, de multe ori, nu sunt decât victime conjuncturale ale unui flagel social.

Pentru aceste motive și

având în vedere starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului, faptul că

deși se afla în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a

executării unei pedepse anterioare, a săvârșit din nou infracțiuni de un pericol

social deosebit, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepselor

aplicate inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art.

72 și art. 52 C. pen. și creând o disproporție între scopul și rezultatul

acestora.

Față de cele menționate mai

sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de recurentul inculpat C.T. împotriva deciziei penale nr. 561/ A din 17 iulie

2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Potrivit art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C.

proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata

reținerii și arestării preventive de la 16 februarie 2006 la 9 noiembrie 2006.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurentul inculpat C.T. împotriva deciziei penale nr. 561/ A din

17 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 16

februarie 2006 la 9 noiembrie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

noiembrie 2006.