ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1379/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1379/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor de

față:

În baza lucrărilor din

dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 939 din 18 august 2006 a Tribunalului București, secția I penală,

au fost condamnați inculpații:

- O.S., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege

și art. 74, 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe timp de 2 ani.

În baza art. 4 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege,

și art. 74, 76 lit. d) C. pen., inculpatul a fost condamnat, la pedeapsa

de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) –

art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani închisoare

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe timp de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art.

71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen., s-a dedus prevenția de la 23 august 2005 la 18 august 2006.

- I.C.M., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Conform art. 83 C. pen., s-a

dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei

de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 167 din 6

martie 2004 a Judecătoriei sectorului 3 București și contopirea

acesteia cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul

urmând să execute 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art.

71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen., s-a dedus prevenția de la 23 august 2005, la zi.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. lit. c) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

S-au constatat consumate în

urma analizelor de laborator 0,19 gr. heroină în amestec cu cofeină

și distruse 3 seringi, o fiolă și 9 folii.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea telefonului mobil Nokia și a cartelei.

S-a dispus restituirea

către inculpatul O.S. a sumei de 102 lei (RON), iar către inculpatul I.C.M.

a telefonului mobil Panasonic și a cartelei.

În baza art. 191 C. proc.

pen., fiecare inculpat a fost obligat cheltuielilor judiciare către stat

în sumă de câte 350 lei din care onorariile apărătorului din

oficiu de câte 140 lei se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a reținut, în fapt,

următoarele:

În ziua de 22 august 2005,

inculpatul O.S. a vândut 4 doze de heroină inculpatului I.C.M. pentru a le

consuma, iar asupra sa s-au găsit alte 16 doze de drog, precum și 3

seringi hipodermice, 9 folii, o fiolă.

Inculpatul I.C.M. l-a

însoțit pe O.S. momentul vânzării drogurilor, fără a exista

dovezi împotriva sa că este traficant de stupefiante, însă a

recunoscut că este consumator.

Situația de fapt

și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza

materialului probator administrat în cauză: proces verbal de constatare a

infracțiunii flagrante, planșe fotografice, proces verbal de

consemnare a înserierii bancnotelor, proces verbal de percheziție

corporală, raport de constatare tehnico - științifică,

proces verbal de ridicare a banilor, declarațiilor martorilor, fișele

medicale ale inculpaților, declarațiile acestora.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

București și inculpații.

Parchetul a criticat

hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținându-se că inculpatul I.C.M. a fost greșit achitat pentru

infracțiunea de trafic de droguri, iar pedeapsa acestuia de 1 an

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 167/2004 a

Judecătoriei Sectorului 3 București a cărei suspendare condiționată

a executării a fost revocată, trebuia executată alături de

pedeapsa dispusă, iar nu contopită cu aceasta.

Cu privire la inculpatul O.S.,

s-a solicitat înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 16 din

Legea nr. 143/2000, ce au fost nelegal reținute de instanță

deoarece denunțul făcut de inculpat în timpul urmăririi penale

nu condus la identificarea ca traficant de droguri a persoanei denunțate.

Inculpații au criticat

sentința pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepselor aplicate în

raport de circumstanțele personale ale fiecăruia.

Curtea de Apel

București, prin decizia penală nr. 769 din 9 noiembrie 2006, a admis

apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a

desființat parțial sentința și, rejudecând, a dispus

condamnarea inculpatului O.S., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c)

și alin. (2) – art. 76 lit. b) C. pen. și, la pedeapsa de 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin.

(1) lit. c) și alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe timp de 2 ani, în condițiile art. 65 C. pen.

S-a făcut aplicarea art.

71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen., s-a dedus prevenția la zi.

Inculpatul I.C.M. a fost

condamnat în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 alin. (2) – art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani

și 6 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a

dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei

de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 167/2004 a

Judecătoriei Sectorului 3 București și executarea acesteia

alături de pedeapsa aplicată în cauza de față, inculpatul

urmând să execute pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., i

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen.,

pe timp de 2 ani.

În baza art. 4 alin. (1)

și (2) din legea nr. 143/2000, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de un

an închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a

dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei

de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 167/2004 a

Judecătoriei Sectorului 3 București și executarea acesteia

alături de pedeapsa aplicată în cauza de față, inculpatul

urmând să execute pedeapsa de 2ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite, inculpatul urmând

să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art.

71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen., s-a dedus prevenția la zi.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea telefonului mobil și a cartelei telefonice.

S-a dispus restituirea

către inculpatul O.S. a sumei de 102 lei (RON), iar către inculpatul I.C.M.

a telefonului mobil Panasonic și a cartelei telefonice

S-au constatat consumate în

urma analizelor de laborator 0,19gr.heroină în amestec cu cofeină

și distruse 3 seringi, o fiolă și 9 folii.

S-a menținut celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

Apelurile inculpaților

au fost respinse ca nefondate.

Instanța de control

judiciar a constatat că inculpatului O.S. nu îi erau aplicabile

dispozițiile art. 16 din legea nr. 143/2000, astfel că le-a

înlăturat.

Cu privire la inculpatul I.C.M.,

s-a constatat că aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen., s-a

făcut în mod greșit de către instanța de fond, motiv pentru

care s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării

pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 167/2004

a Judecătoriei Sectorului 3 București și executarea alături

de pedepsele dispuse.

Cât privește critica

referitoare la greșita achitare a acestui inculpat pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, instanța de apel a constatat că

aceasta nu este fondată, în cauză neexistând probe din care să

rezulte că inculpatul a vândut droguri.

Împotriva acestei decizii

penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

și inculpații O.S. și I.C.M.

Parchetul a criticat

hotărârea instanței de apel cu privire la greșita aplicare a

pedepsei complementare în cazul inculpatului O.S., respectiv numai pentru

pedeapsa rezultantă, în condițiile în care niciuna din

infracțiunile concurente nu aplicase aceste pedepse complementare.

Cu privire la inculpatul I.C.M.,

a fost criticată nelegalitatea pedepsei de un an închisoare aplicată

acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, fără reținerea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., în

condițiile în care aplicarea acestora se și impunea.

Totodată, a fost

criticat faptul că, în cazul același inculpat, s-a omis să se

facă aplicarea pedepsei complementare stabilită pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) – art. 76 lit.

b) din Legea nr. 143/2000 și la pedeapsa rezultantă stabilită,

potrivit dispozițiilor art. 35 C. pen. și că, în conținutul

acestei pedepse complementare trebuia interzis nu numai dreptul prevăzut

de art. 64 lit. a), ci și exercitarea celui prevăzut de art. 64 lit.

b) C. pen.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

Oral, procurorul de

ședință a completat motivele de recurs la termenul de

judecată din data de 13 martie 2007, invocând cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., dată fiind

neconcordanța dintre motivarea deciziei instanței de apel și

dispozitivul acesteia și solicitând casarea acestei hotărâri

judecătorești și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de

Apel București.

Inculpatul O.S. a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârii și redozarea pedepsei

aplicate, invocând dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Inculpatul I.C.M. a

solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de apel, având în vedere acestuia în sensul achitării sale

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) – art. 76 lit. b) C. pen.,

contrar celor dispuse.

Temeiul juridic a recursului

îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen.

Recursurile sunt nefondate.

În adevăr, analizând

hotărârea instanței de fond și răspunzând criticilor

formulate de parchet cu privire la greșita achitare a inculpatului I.C.M.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, instanța de apel a afirmat

categoric, în mai multe rânduri, că această critică este nefondată

și că în cauză nu există probe din care să rezulte

că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis

în judecată.

În pofida faptului că a

constatat că în mod corect instanța de fond a dispus achitarea inculpatului,

Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus condamnarea

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin.

(2) – art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

De asemenea, deși în

motivarea hotărârii se arată că față de inculpați

se va face aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) și art. 76

lit. b) C. pen., în cazul inculpatului I.C.M., pentru infracțiunile

prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

circumstanțele atenuante nu au fost reținute, rezultând stabilirea

unei pedepse nelegale de un an închisoare, în condițiile în care minimul

special prevăzut de lege pentru această infracțiune este de 2

ani.

În consecință,

motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, Curtea

constată existența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., motiv pentru care urmează să admită

recursurile declarate și să trimită cauza spre rejudecare la

Curtea de Apel București, potrivit dispozitivului art. 385

15

pct.

2 lit. c) C. proc. pen.

Cu ocazia rejudecării,

instanța de apel va avea în vedere și celelalte critici formulate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și care sunt

întemeiate cu privire la greșita aplicare a pedepsei complementare în

cazul ambilor inculpați. Totodată, este necesară verificarea

modului de rezolvare a denunțului făcut de O.S. împotriva lui D.S. zis

P. pentru a se aprecia asupra incidenței dispozițiilor art. 16 din

Legea nr. 143/2000 față de inculpat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 385

17

alin. (2) referitoare la

dispozițiile art. 382 alin. (3) C. proc. pen., Curtea va menține

starea de arest a inculpaților.

Văzând

dispozițiile art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații

O.S. și I.C.M. împotriva deciziei penale nr. 769/ A din 9 noiembrie 2006 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia

penală atacată și dispune trimiterea cauzei pentru rejudecarea

apelurilor, la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel

București.

Menține starea de arest

a inculpaților O.S. și I.C.M.

Onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 100 lei, se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 13 martie 2007.