ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6499/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 318/ F din 21

martie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a

dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei

reținute în sarcina inculpatului D.C., în sensul reținerii dispozițiilor art. 75

lit. c) C. pen., după care, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.,

cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a

fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 83 C.

pen., a fost revocată suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 1397 din 21 iulie 2004 pronunțată de

Judecătoria Buftea, urmând ca aceasta să fie executată alături de pedeapsa

aplicată în prezenta cauză, inculpatul executând în final o pedeapsă de 9 ani

și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64

lit. a) și b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a fost dedusă perioada executată de

la 28 ianuarie 2003 la 27 martie 2003 și prevenția din prezenta cauză de la 20

august 2005 la 21 martie 2006.

În baza dispozițiilor art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) C. pen. și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea

art. 99 C. pen., inculpatul C.C.C. a fost condamnat, la o pedeapsă de 3 ani și

6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 88 C.

pen., a fost dedusă prevenția inculpatului de la 20 septembrie 2005 la zi și a

fost menținută starea de arest.

Conform art. 14 și 346 C. proc. pen.,

combinat cu art. 998 și 999 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă a

părții vătămate constituită parte civilă, C.G., inculpații, între care C.C.C. în

solidar cu partea responsabilă civilmente C.P., fiind obligați la plata sumei

de 770 RON despăgubiri materiale și 1000 RON daune morale și la cheltuieli

judiciare către stat.

S-a reținut în motivarea sentinței,

că în noaptea de 28 august 2005, în loc public, în zona P., inculpații au

deposedat-o prin violență pe partea vătămată de două lănțișoare cu pandantiv pe

care aceasta le avea la gât. Ulterior, lănțișoarele au fost amanetate de

inculpatul D.C. la SC K.T. SRL, și valorificate de aceasta după depășirea

termenului stipulat în contract.

Împotriva sentinței au declarat apel

inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul D.C. a solicitat

reducerea pedepsei aplicate, urmând a fi reapreciate circumstanțele sale

personale, lipsa unei periculozități deosebite și a prejudiciului modic cauzat.

Inculpatul C.C.C. a solicitat reducerea

pedepsei aplicate la jumătate și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C.

pen., arătând că infracțiunea a fost săvârșită sub influența inculpatului D.C.,

la data săvârșirii infracțiunii era minor și că are o situație familială

deosebită.

Prin decizia penală nr. 329/ A din 20

aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul inculpatului C.C.C.,

s-a desființat în parte sentința și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și

64 lit. a) și b) C. pen., în ceea ce-l privește pe acest inculpat de la data

împlinirii vârstei de 18 ani.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

S-a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului C.C.C. durata arestării preventive de la 20 septembrie 2005 la 20

aprilie 2006.

Prin aceeași decizie s-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul D.C., computându-se din pedeapsă

perioada executată și durata arestării preventive de la 28 ianuarie 2003 la 27

martie 2003, respectiv de la 20 septembrie 2005 la 20 aprilie 2006.

S-a menținut starea de arest a

ambilor inculpați.

Pentru inculpatul C.C.C., s-a

apreciat că nu se impune o reducere în continuare a pedepsei și nici schimbarea

modalității de executare, deoarece prima instanță, în raport de circumstanțele

sale personale, a aplicat o pedeapsă orientată la minimum prevăzut de lege.

Instanța de apel a reținut însă că

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., trebuie să opereze de la împlinirea vârstei de 18 ani de către

inculpat deoarece drepturile electorale vizate de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

sunt exercitabile la vârsta majoratului.

În ceea ce privește pe inculpatul D.C.,

instanța de apel a reținut că nu se impune reducerea pedepsei și schimbarea

modalității de executare, față de faptul că a săvârșit fapta împreună cu un

minor, este recidivist, este cel care a inițiat și a contribuit esențial la

sustragerea cu violență a bunurilor părții vătămate, săvârșind infracțiunea

prin violență, noaptea, într-un loc public.

Împotriva deciziei au declarat

recurs ambii inculpați, solicitând din nou reducerea pedepselor, caz de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând hotărârile în raport de

criticile recurenților, ca și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., Curtea reține că recursurile sunt nefondate pentru

considerentele ce se vor expune în continuare:

Probele administrate în cauză relevă

fără echivoc săvârșirea în participație de către inculpați a infracțiunii de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., întrucât, în

noaptea de 28 august 2005, în loc public și prin violență, au sustras două

lănțișoare cu pandantive de la partea vătămată C.G.

Inculpatul D.C., major, a săvârșit

fapta împreună cu un minor în termenul de încercare stabilit pentru pedeapsa de

2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării, prin sentința penală

nr. 1397 din 21 iulie 2004 pronunțată de Judecătoria Buftea, a avut o contribuție

majoră la adoptarea rezoluției infracționale și la executarea actelor

materiale, exercitând violențele asupra părții vătămate.

Săvârșirea din nou a unei

infracțiuni de sustragere de bunuri, după ce beneficiase de suspendarea

executării pedepsei pentru o infracțiune anterioară, atestă o periculozitate

ridicată a inculpatului și necesită o reacție pe măsură pentru reeducarea sa.

Inculpatul minor, la data săvârșirii

infracțiunii C.C.C., a beneficiat de efectele aplicării dispozițiilor art. 99

și urm. C. pen., privind pedepsele aplicabile minorilor. În raport de

circumstanțele sale personale și de conduita procesuală corespunzătoare, s-a

aplicat inculpatului o pedeapsă orientată la limita minimă prevăzută de lege.

Circumstanțele reale ale săvârșirii

infracțiunii și pericolul social concret deosebit de ridicat al faptei reținute

în sarcina inculpatului exclud reducerea sancțiunii sub limita minimă prevăzută

de lege.

Inculpatul minor a săvârșit și el

acte de violență asupra părții vătămate și a contribuit efectiv la sustragerea

bunurilor.

În aceste condiții, apreciind ca

legale și temeinice hotărârile pronunțate, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile ca nefondate.

În baza art. 385

17

alin.

(4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va computa din pedepsele

aplicate inculpaților perioada executată și durata arestării preventive de la

28 ianuarie 2003 la 27 martie 2003 și de la 20 septembrie 2005 la zi pentru

inculpatul D.C. și de la 20 septembrie 2005 la zi pentru inculpatul C.C.C.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.C.

și C.C.C. împotriva deciziei penale nr. 329/ A din 20 aprilie 2006 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.C., timpul

reținerii și al arestării preventive de la 20 septembrie 2005 la 7 noiembrie

2006 și perioada executată de la 28 ianuarie 2003 la 27 martie 2003.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.C.C., timpul

reținerii și al arestării preventive de la 20 septembrie 2005 la 7 noiembrie

2006.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte

100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2006.