ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6499/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 318/ F din 21 martie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului D.C., în sensul reținerii dispozițiilor art. 75 lit. c) C. pen., după care, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare. În baza dispozițiilor art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1397 din 21 iulie 2004 pronunțată de Judecătoria Buftea, urmând ca aceasta să fie executată alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul executând în final o pedeapsă de 9 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a fost dedusă perioada executată de la 28 ianuarie 2003 la 27 martie 2003 și prevenția din prezenta cauză de la 20 august 2005 la 21 martie 2006. În baza dispozițiilor art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., inculpatul C.C.C. a fost condamnat, la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen. În baza dispozițiilor art. 88 C. pen., a fost dedusă prevenția inculpatului de la 20 septembrie 2005 la zi și a fost menținută starea de arest. Conform art. 14 și 346 C. proc.

pen., combinat cu art. 998 și 999 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă a părții vătămate constituită parte civilă, C.G., inculpații, între care C.C.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente C.P., fiind obligați la plata sumei de 770 RON despăgubiri materiale și 1000 RON daune morale și la cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut în motivarea sentinței, că în noaptea de 28 august 2005, în loc public, în zona P., inculpații au deposedat-o prin violență pe partea vătămată de două lănțișoare cu pandantiv pe care aceasta le avea la gât. Ulterior, lănțișoarele au fost amanetate de inculpatul D.C. la SC K.T. SRL, și valorificate de aceasta după depășirea termenului stipulat în contract.

Împotriva sentinței au declarat apel inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Inculpatul D.C. a solicitat reducerea pedepsei aplicate, urmând a fi reapreciate circumstanțele sale personale, lipsa unei periculozități deosebite și a prejudiciului modic cauzat. Inculpatul C.C.C. a solicitat reducerea pedepsei aplicate la jumătate și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., arătând că infracțiunea a fost săvârșită sub influența inculpatului D.C., la data săvârșirii infracțiunii era minor și că are o situație familială deosebită. Prin decizia penală nr. 329/ A din 20 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul inculpatului C.C.C., s-a desființat în parte sentința și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., în ceea ce-l privește pe acest inculpat de la data împlinirii vârstei de 18 ani.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.C.C. durata arestării preventive de la 20 septembrie 2005 la 20 aprilie 2006. Prin aceeași decizie s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.C., computându-se din pedeapsă perioada executată și durata arestării preventive de la 28 ianuarie 2003 la 27 martie 2003, respectiv de la 20 septembrie 2005 la 20 aprilie 2006. S-a menținut starea de arest a ambilor inculpați. Pentru inculpatul C.C.C., s-a apreciat că nu se impune o reducere în continuare a pedepsei și nici schimbarea modalității de executare, deoarece prima instanță, în raport de circumstanțele sale personale, a aplicat o pedeapsă orientată la minimum prevăzut de lege.

Instanța de apel a reținut însă că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., trebuie să opereze de la împlinirea vârstei de 18 ani de către inculpat deoarece drepturile electorale vizate de art. 64 lit. a) și b) C. pen., sunt exercitabile la vârsta majoratului. În ceea ce privește pe inculpatul D.C., instanța de apel a reținut că nu se impune reducerea pedepsei și schimbarea modalității de executare, față de faptul că a săvârșit fapta împreună cu un minor, este recidivist, este cel care a inițiat și a contribuit esențial la sustragerea cu violență a bunurilor părții vătămate, săvârșind infracțiunea prin violență, noaptea, într-un loc public. Împotriva deciziei au declarat recurs ambii inculpați, solicitând din nou reducerea pedepselor, caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Examinând hotărârile în raport de criticile recurenților, ca și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea reține că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare: Probele administrate în cauză relevă fără echivoc săvârșirea în participație de către inculpați a infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., întrucât, în noaptea de 28 august 2005, în loc public și prin violență, au sustras două lănțișoare cu pandantive de la partea vătămată C.G. Inculpatul D.C., major, a săvârșit fapta împreună cu un minor în termenul de încercare stabilit pentru pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării, prin sentința penală nr. 1397 din 21 iulie 2004 pronunțată de Judecătoria Buftea, a avut o contribuție majoră la adoptarea rezoluției infracționale și la executarea actelor materiale, exercitând violențele asupra părții vătămate.

Săvârșirea din nou a unei infracțiuni de sustragere de bunuri, după ce beneficiase de suspendarea executării pedepsei pentru o infracțiune anterioară, atestă o periculozitate ridicată a inculpatului și necesită o reacție pe măsură pentru reeducarea sa. Inculpatul minor, la data săvârșirii infracțiunii C.C.C., a beneficiat de efectele aplicării dispozițiilor art. 99 și urm. C. pen., privind pedepsele aplicabile minorilor. În raport de circumstanțele sale personale și de conduita procesuală corespunzătoare, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată la limita minimă prevăzută de lege. Circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii și pericolul social concret deosebit de ridicat al faptei reținute în sarcina inculpatului exclud reducerea sancțiunii sub limita minimă prevăzută de lege.

Inculpatul minor a săvârșit și el acte de violență asupra părții vătămate și a contribuit efectiv la sustragerea bunurilor. În aceste condiții, apreciind ca legale și temeinice hotărârile pronunțate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile ca nefondate. În baza art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va computa din pedepsele aplicate inculpaților perioada executată și durata arestării preventive de la 28 ianuarie 2003 la 27 martie 2003 și de la 20 septembrie 2005 la zi pentru inculpatul D.C. și de la 20 septembrie 2005 la zi pentru inculpatul C.C.C. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.C. și C.C.C. împotriva deciziei penale nr. 329/ A din 20 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.C., timpul reținerii și al arestării preventive de la 20 septembrie 2005 la 7 noiembrie 2006 și perioada executată de la 28 ianuarie 2003 la 27 martie 2003. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.C.C., timpul reținerii și al arestării preventive de la 20 septembrie 2005 la 7 noiembrie 2006. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2006.