ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3643/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 54/ F din 20 ianuarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 233/3/2006 al Tribunalului București, secția I-a penală, s-a admis cererea de contopire formulată de condamnatul M.M. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare aplicată petentului prin sentința penală nr. 911 (01 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 6627 din 9 decembrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în pedepsele componente de 5 ani închisoare și respectiv 9 ani închisoare, cu menținerea revocării liberării condiționate a restului de pedeapsă de un an 11 luni și 4 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1781/2002 a Judecătoriei sectorului 5 București.

În baza art. 36 alin. (2), art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 349 din 4 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3815 din 7 iulie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare. În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă, perioada deja executată de la 16 ianuarie 2004 la zi. S-a menținut măsura complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale, aplicată prin sentința penală nr. 911 din 1 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală.

S-au menținut măsurile de siguranță, privind confiscarea cuțitului tip briceag, în baza art. 118 lit. b) C. pen. și a sumei de 200.000 lei, în baza art. 118 lit. d) C. pen., dispuse prin sentința penală nr. 911 din 1 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală și a obligării la tratament medical până la însănătoșire, conform art. 113 C. pen., luată prin sentința penală nr. 349 din 4 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală. S-a dispus anularea M.E.P.Î. nr. 1056 din 24 decembrie 2004 emis de Tribunalul București, secția I-a penală și nr. 399 din 20 iulie 2004, emis de Tribunalul București, secția a II-a penală și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, astfel cum a fost aplicată în speță.

Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului, analizând actele dosarului în raport și de cazierul judiciar al condamnatului, a statuat că acesta a fost condamnat, prin două sentințe penale nr. 349 din 4 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 3815 din 7 iulie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 și prin sentința penală nr. 911 din 1 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 6627 din 9 decembrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ce au vizat infracțiuni săvârșite de acesta înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

Astfel, prin sentința penală nr. 911 din 1 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 6627 din 09 decembrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, petentul M.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea, la data de 25 noiembrie 2003, a infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) – 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la o pedeapsă de 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea, la data de 16 decembrie 2003, a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă de un an 11 luni și 4 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare ce i-a fost aplicată petentului prin sentința penală nr. 1781 din 24 iulie 2000 a Judecătoriei sectorului 5 București, astfel cum a fost modificată prin sentința penală nr. 2840 din 15 noiembrie 2000 a Judecătoriei sectorului 5 București și s-a dispus contopirea acestui rest cu fiecare din cele două pedepse aplicate. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus executarea pedepsei de 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – 64 C. pen. și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată detenția de la 16 ianuarie 2004 la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuțit tip briceag și în baza art. 118 lit. d) C. pen., confiscarea sumei de 200.000 lei de la petent. În baza acestei sentințe a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii, de Tribunalul București, secția I-a penală. Prin sentința penală nr. 349 din 4 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea la data de 15 ianuarie 2004 a infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 16 din Legea nr. 143/2000. În baza art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiționate a restului de pedeapsă de 704 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 178 din 24 iulie 2002 a Judecătoriei sectorului 5 București și contopirea acestuia cu pedeapsa de 2 ani închisoare, petentul urmând a executa pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 113 C. pen., s-a aplicat petentului măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire. În baza acestei sentințe a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 399 din 20 iulie 2004, de către Tribunalul București, secția a II-a penală.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că, în mod greșit instanța fondului nu i-a contopit o pedeapsă de 9 ani închisoare, deși prin cererea formulată acesta a solicitat contopirea pedepselor de 2 ani și 9 ani închisoare, ce i-au fost aplicate prin sentințele penale nr. 349 din 11 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală și nr. 911 din 1 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală. Prin decizia penală nr. 245 din 29 martie 2006, Curtea de Apel București, secția I-a penală a respins ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul M.M., fără a-l motiva în scris, iar în ultimul cuvânt, la data judecării recursului, a lăsat soluția la aprecierea instanței, ca și apărătorul desemnat din oficiu. Examinând decizia penală atacată, din oficiu, Înalta Curte constată că hotărârile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale. Astfel, așa cum corect a reținut instanța de fond, condamnatul M.M. a primit pedepse prin sentințele penale nr. 349 din 11 martie 2004 și nr. 911 din 1 iulie 2004, aplicate pentru infracțiuni concurente, în raport de datele la care s-au săvârșit.

Astfel, prin sentința penală nr. 911 din 1 iulie 2004 a Tribunalului București, secția I-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 662 din 9 decembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea la data de 25 noiembrie 2003 a infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) – 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la o pedeapsă de 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea, la data de 16 decembrie 2003, a infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă de un an 11 luni și 4 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare ce i-a fost aplicată petiționarului prin sentința penală nr. 1781 din 24 iulie 2000, pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, astfel cum a fost modificată prin sentința penală nr. 2840 din 15 noiembrie 2000 a Judecătoriei sectorului 5 București și s-a dispus contopirea acestuia cu fiecare din cele două pedepse aplicate. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 C. pen. s-a dispus executarea pedepsei de 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen. și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Prin sentința penală nr. 349 din 4 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3815 din 7 iulie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea, la data de 15 ianuarie 2004 a infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000. În baza art. 61 alin. (1) C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiționate a restului de pedeapsă de 704 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1781 din 24 iulie 2002 a Judecătoriei sectorului 5 București și contopirea acestuia cu pedeapsa de 2 ani închisoare, petentul urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.

În consecință, infracțiunile fiind săvârșite la 25 noiembrie 2003, 16 decembrie 2003 și 15 ianuarie 2004, deci înainte de datele la care hotărârile sus-menționate au rămas definitive (respectiv 9 decembrie 2004 și 15 ianuarie 2004), în mod corect s-a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente și s-au aplicat dispozițiile art. 449 lit. a) C. proc. pen., art. 36 alin. (2) C. pen., 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., iar în baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare perioada executată de la 16 ianuarie 2004 la zi. Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins ca nefondat, recursul declarat de condamnat.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 245 din 29 martie 2006 a Curții de Apel București, secția I-a penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 iunie 2006.